Uneori nu te vad, dar te simt cum treci cu pasi inceti prin lumea mea…capul il tii plecat dar nu a umilinta ci a oboseala…o oboseala nu fizica cat sufleteasca...
Vii incet si sovaielnic, imi rasfoiesti cuvintele, iti treci mana printre randuri..pe unele le arunci cu dezgust, pe altele le rasplatesti cu un zambet cald iar asupra altora te opresti mai indelung si le citesti, le recitesti …iti lasi capul usor intr-o parte si ridici o spranceana nu admirativ, asta nu ai facut-o niciodata ,dar gestul tau ma bucura cand simt ca imi dai putina, doar putina dreptate, in gandul meu ce fara a cauta sa dau solutii , l-am asternut aici… si-mi place jocul asta ce nu raneste pe nimeni…tu vii inconjurat de taine si taina crezi ca vei ramane, eu te privesc zambind si nu fac nici un gest, nu spun nici o vorba …te las sa crezi ceea ce vrei sa fie, te las cu linistea ta, te las sa-mi ravasesti casa, sa te asezi in fotoliul pe care de obicei stau eu atunci cand vin aici si scriu, te las sa sorbi din paharul meu in care nu vei gasi niciodata licori fermecate si arome imbatatoare…e doar apa…rece…simpla…de izvor…e apa mea ce din vise o prepar, din ganduri si sperante, din roua din zori de zi si boabe de lacrimi din apus…doar apa… Stai in fotoliu si privirea iti rataceste prin incapere…cuvintele zac uitate la picioarele tale si asteapta zadarnic sa le ridici, sa le rasfoiesti…dar nu o faci…ganduri te framanta, nelinisti iti trec prin ochi, iar fruntea iti e incruntata…iti treci obosit palma peste cutele ce-ti brazdeaza acum fruntea iar degetele le apesi tare pe tamplele ce-ti zvagnesc…nu ti-e bine si te vad…primul impuls e sa fug si sa te iau in brate, sa te strang tare si sa-ti mangai parul ravasit, sa-ti sarut fruntea si sa-ti spun ca va fi bine…va fi bine…si sa-ti transmit increderea ca asa va fi…bine…sa-ti dau picaturi de sperante sa bei din paharul meu, sa-ti sterg cu batista mea gandurile negre de pe frunte, sa-ti sterg cu palma goala roua din ochi, sa alung departe oboseala din privirea ta, sa te bat pe spate amical, sa-ti zambesc sincer si sa-ti spun cu toata forta mea asta de om mic "ai incredere"…
Dar nu indraznesc sa fac nimic din toate astea si ascunsa dupa perdeaua ca oglinda, te urmaresc si-mi pun o mana pe gura oprindu-mi icnetul de tristete cand iti vad privirea cum se ascunde in umbra pleoapelor ce se lasa peste ochii ce asa frumos stiau sa rada…imi reazem capul de peretele rece si ma las usor la pamant…raman acolo ghemuita dar nu te scap din ochi…deschid palma si o sarut timid apoi suflu peste ea…micul sarut zboara si ti se aseaza pe tampla ce pulseaza nervos…se loveste de piele si se sparge ca un balon de sapun eliberand micul cuvant ce l-am strecurat in el…"spera"...
Multi nu mai cred in cuvintele simple...eu cred, vreau sa cred, am nevoie sa cred…ele m-au ajutat mereu sa ma ridic si sa merg mai departe, mai ales atunci cand nimeni nu era langa mine si nici o mana nu mi se aseza pe umar …am avut mereu langa mine cuvintele, ele m-au ajutat , ele mi-au vorbit asa cum zadarnic asteptam de la altii sa le aud rostite…cuvinte ce mi-au vorbit cu glasul gandului meu …le am si acum cu mine, le port in mine, in suflet si gand si le impart cu tine daca vrei ...si nu ti le cer inapoi fiindca nu ai cum sa mi le iei, tu doar le auzi sau le citesti dar ele raman mereu ale mele…
Ridica-te, soarbe o gura de apa din paharul lasat pe masa pentru tine, lasa-mi sarutul pe tampla ta... nu te jigneste, nu te leaga…si du-te pe drumul pe care mergi, dar du-te cu incredre in tine, in puterile tale, in ziua de azi si de maine, du-te fara furie, fara ranchiuna, fara tristeti…astea lasa-le pe masa, am sa le adun eu, tu numai du-te…ai o viata de trait, un zambet de oferit…
Eu am sa te astept sa te intorci…sa scrii tu, eu sa citesc...
Trist...dar foarte frumos.
waw....ce frumos .....bv
f frumos!
