Omar Khayyam – Singuratatea omuluiSă-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,Nebunilor nu spune durerea niciodată.O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,Tăcut contemplă jocul umanelor destine.Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minteNeîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai areMăcar un singur prieten cu inima curată.Cel care are pâine de astăzi până mâineŞi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?De ce să fie sclavul unui egal cu sine?Când zările din suflet ni-s singura avere,Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai -Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tineMi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.- Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte…Puţină apă şi puţină pâineŞi ochii tăi în umbra parfumată.N-a fost sultan mai fericit vreodatăŞi nici un cerşetor mai trist ca mineAtâta duioşie la început. De ce?Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmeceÎn ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Şi-acumDe ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubireaAşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.