'Să-l elogiem şi să-l socotim în rîndul oamenilor fericiţi pe cel ce şi-a folosit bine puţinul timp pe care i l-a dat soarta. El a văzut lumina cea adevărată; nu a fost unul dintre cei mulţi. A trăit. A fost puternic. S-a bucurat uneori de zile senine; alteori, cum se întîmplă adesea, lumina soarelui s-a arătat printre nori. De ce întrebi cît a trăit? El încă trăieşte: a trecut în rîndul urmaşilor şi s-a aşezat în istorie. Nu voi refuza din acest motiv să mi se adauge ani; dar, chiar dacă viaţa îmi va fi limitată, eu voi spune că nu mi-a lipsit nimic pentru a avea fericirea; nu mi-am rînduit existenţa cu gîndul la acea zi pe care o speranţă lacomă mi-ar fi promis-o ca fiind cea din urmă: am privit fiecare zi din viaţa mea de parcă era cea de pe urmă. De ce mă întrebi cînd m-am născut ori dacă sînt încă pe listele celor tineri? Am ceea ce este al meu.' SENECA
