Cum oare sa-mi tin sufletul, innecat
da-al tau sa nu-l ating? Si cum sa-l urc
deasupra ta, spre mai inalta lume?
Ah, mult as vrea sa-i aflu adapost
in bezna, in ceva pierdut anume
intr-un strain lacas tacut ce nu vibreaza
pe cand adancurile-ti stiu vibrarea cum e.
Dar toate cate ne ating ne leaga
precum arcusu-n trasura-ntreaga
din doua strune doar un sunet dand.
Ce instrument ne-nstruna si ne-ngana?
Si ce violonist ne tine-n mana?
O, dulce cant.
