Amintirile se nasc la despartire.
Amintirea este trandafir din aceeasi tulpina cu realitatea, dar fara spini.
Amintirile nu ne mai pot omori; cel mult pot face o rana sa doara si sa sangereze din nou.
Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degaja o visare care te imbata si care te face sa mergi ratacind mult timp.
Amintirile sunt cele mai duioase randuri pe care le-am subliniat in cartea vietii. Recitindu-le la batranete, ne coboram cu mintea spre vremile acelea care pe atunci ne entuziasmau, dar care astazi numai ne mangaie in singuratate.
Amintirea isi permite anumite libertati. Ea lasa anumite detalii la o parte si le exagereaza pe altele, potrivit sentimentului de valoare a obiectelor pe care ea le atinge.
Dorul este focul care arde sperantele, dorintele, durerile... iar cenusa care ramane reprezinta amintirile..
Amintirea unei placeri este, intotdeauna, o placere; in schimb, amintirea unei dureri nu este, intotdeauna, o durere, din moment ce amintirea insasi se estompeaza.
Deci: este posibil sa traiesti aproape fara amintiri, ca sa traiesti fericit, asa cum fac animalele. Dar este absolut imposibil sa traiesti fara uitare.
A gandi este intotdeauna ceva imbatranit pentru ca a gandi inseamna reactia amintirii si a experientei. A gandi inseamna materie
Amintirea este unicul adevar din acest vis al vietii care-ti arata calea incremenita de trecutul ce incatuseaza vointa si libertatea sinelui aflat mereu in viitor.
Traim cu speranta ca vom deveni amintire.
Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degaja o visare care te imbata si care te face sa mergi ratacind mult timp.
Trecutul e noaptea - iar amintirile, candele care cu vremea se sting.