simt nevoia sa scriu poate sa ma si disculp, nici nu imi dau seama ce se intampla cu exactitate cu mine..ea..o credeam atat de diferita de toate fetele pe care le cunosteam, zambetul, ochii..caracterul ei puternic si puterea de a trece prin viata..toate astea ma innebuneau si ma faceau sa ma indragostesc si mai tare de ea, si de fiecare data cand ma saruta, cand ma mangaia , cand imi vorbea sau se purta frumos cu mine, reusea sa trezeasca in mine simturilea alea pe care le credeam moarte, si nu oricine le poate readucela viata..wow ce se intampla cu mine?..iubirea asta bat-o vina..sincer nu imi vine sa cred ca am cunoscut-o si nici nu imi pare rau, pt ca am vazut cum este sa iubesti cu adevarat, cu toate ca nu m-a iubit..nimeni niciodata nu m.a iubit cu adevarat cu toate ca am fost considerat ,,frumos,, mi-as fi dorit sa se fi indragostit si ea de mine si sa ma iubeasca macar pe un sfert pe cat o iubesc eu, acum e prea tarziu am pierdut orice speranta, si chiar de s.ar intoarce nu cred ca as fi in stare sa o iau de la inceput. o iubesc enorm si nu vreau sa spun k a fost un biet efect la dispozitia marii cauzeÂ…speram ca intr-o zi imi va purta numeleÂ…..dar pana atunci..singura onoare a existentei. alerg printre randuri incercand sa gasesc un echilibru.. sau gandurile alearga spre mine incercand sa ma echilibreze??? ca orice om am si eu momente cand mi-e scarba cand vad ce este in jurul meuÂ…nu este usor sa ii intelegem si sa-i iubim pe cei din jur..nici nu te obliga nimeni sa o faci daca nu vrei...nu stiu ce e mai bine..sa iubesti si sa suferi, sau sa fi indiferent si sa nu sti ce inseamna sa iubesti. un lucru e sigur..nu o voi uita niciodata si de cate ori imi aduc aminte de ea,,inima mi-o ia razna,,stiu ca nu merita nici o lacrima de a mea dar sufletul meu nu stie asta..cei care cititi asta, nu vreau critici si nici laude..nu am scris sa ma vait si nici sa am parte de mila..am scris pt ca imi place sa scriu, si ma face sa uit de toate problemele..