Aptitudinea de a iubi

"Oamenii confunda de cele mai multe ori iubirea cu dependenta, cu admiratia, cu atractia sexuala, cu nevoia de companie, etc..."
corect...cati dintre noi stim ce este iubirea adevarata, neconditionata? :)

Abia dupa ce cresti' ca om..poti spune ca esti un om compelt ..iar succesul tau consta in impartasirea iubirii si celorlalti ..Sunt de parere ca ,ce oferi aia primesti ..O persoana cu un fond bun ,bland ca si om...nu va fi intotdeauna apreciat ,respectat de catre toti ...dar sigur va fi fi iubit de cineva;)

Ps. complet*

Ok, m-am linistit. Acum, dupa cum este definit in topic, imi este clar ca pot iubi cu ultra-mega-adevarat. Oricum, desi topicul are o nota de scepticism, nu pot sa nu remarc urmatoarea doza consitenta de optimism: "nu ma refer la indragosteala, care dispare in cativa ani"

Nimeni nu este perfect, nimeni nu este complet in nici un moment al vietii, dar bunavointa si perseverenta fac posibila senzatia de implinire a omului.

Si nu e asa? Mai sunt oameni care cred ca iubirea e totuna cu atractia data de indragosteala? Cred ca da...prea multi...

Indragosteala poate sa dispara dupa cativa ani...daca noi o lasam...sunt oameni care stiu ca ...trebuie sa "recuceresti" omul de langa tine :)
de ce exista ...cupluri...care si dupa 20 de ani...par la fel de indragostiti ...ca la inceput?

Sincer, eu n-am mai auzit pe cineva sa fie indragostit cativa ani (bine, de aceeasi persoana), de foarte mult timp.

Am observat ca atunci cand doi oameni pornesc la drum impreuna le sunt incercate puterile prin diverse obstacole. Cei care reusesc sa le depaseasca, de cele mai multe ori prin framantari mari in cuplu, odata ajunsi dincolo, devin mai uniti. Altii nu sunt ei insisi destul de formati incat sa faca fata si se despart.

Catalin, asta spuneam si eu: indragosteala nu tine mai mult de 2 ani, dar indragosteala nu e iubire. Poate fi mugure de iubire, dar cum se stie, multi muguri mor, nu se mai dezvolta.
Iubirea adevarata nu e patima, pasiunea, iubirea e un sentiment cald, care dureaza, e sentimentul de siguranta, de incredere, apreciere, completare, exact cum e pentru copil iubirea fata de parinti. Evident, in cuplu se pastreaza atractia sexuala daca a existat vreo data, fara a mai fi aerian de la indragosteala.

La aceasta intrebare iti pot raspunde abia peste 20 de ani, incepand de maine sau poimaine :)

Sweety_me
Catalin_N
Ok, m-am linistit. Acum, dupa cum este definit in topic, imi este clar ca pot iubi cu ultra-mega-adevarat. Oricum, desi topicul are o nota de scepticism, nu pot sa nu remarc urmatoarea doza consitenta de optimism: "nu ma refer la indragosteala, care dispare in cativa ani"
Indragosteala poate sa dispara dupa cativa ani...daca noi o lasam...sunt oameni care stiu ca ...trebuie sa "recuceresti" omul de langa tine :)
de ce exista ...cupluri...care si dupa 20 de ani...par la fel de indragostiti ...ca la inceput?
La aceasta intrebare iti pot raspunde abia peste 20 de ani, incepand de maine sau poimaine :)

hai sa ti un jurnal...despre iubire....ca vreau noutati :D

E gresit...e foarte gresit...Ma refer la chestia cu dependenta. Poti fi bine intentionat, poti oferi reale dovezi de iubire, poti fi un om bun, insa daca esti atras de NEVOIA de el, daca apare dependenta, lucrul acesta va fi la un moment dat simtit in mod neplacut de celalalt. Odata atarnat de gatul celuilalt, la inceput ca un colac salvator, mai tarziu vei fi resimtit ca o piatra de moara, iar oamenii se simt prizonieri, nu se simt liberi.
E bine ca iubirea sa fie dezinteresata, neobositoare, evident, de ambele parti. Daca esti dependent, automat esti si posesiv. Uneori, oamenii care nu cred in D-zeu, sau in ceva superior lor, au tendinta sa creada in alti oameni, punand in acestia toata baza, alaturi de increderea lor, de sufletul lor, de tot ce ii mentine spiritual. E gresit, pt ca toate acestea vor disparea odata cu omul in care crezi.
Iubirii trebuie sa ii dai aripi, iar daca iubirea e adevarata, te va bucura...

:) iubesc multi, insa nu iubesc prudent, nu iubesc cu adevarat iar daca iubirea dispare, inseamna ca a fost doar parere de iubire. Adevarata iubire e aceea care nu tradeaza, care nu se dezminte, care rezista atunci cand nu o meriti sau nu o merita, este doar aceea pe care te poti baza, care stii ca te va sprijini la greu, care iti va fi alaturi mereu. Doi oameni se iubesc pana la proba contrarie...atunci se vede ca de fapt nu s-au iubit.

Cucuiata, crede-ma, asa am crezut si eu mai demult, dar de fapt...iubirii trebuie sa ii dai aripi si daca si din partea lui este iubire, atunci mereu va zbura aproape de tine si se va intoarce in cuibul tau, pentru ca ii va placea si se va simti liber. Daca nu este iubire adevarata din partea lui, mai devreme sau mai tarziu, oricum va pleca. Din contra, daca esti posesiv, la un moment dat se va simti oprimat, cand va dori sa-si traiasca celelalte bucurii ale vietii, celelalte pasiuni. Fireste ca nu ma refer la tradari. Daca iubesti un om, ii esti fidel si iti e suficient.

Protejarea asta include si inima...daca ti-o oferi cui nu trebuie, risti sa ti-o faca flenduri...apoi e mai greu sa o cosi, sa o mai ai intreaga si buna pentru a o oferi altcuiva.

Ei, un pic de gelozie e dragalasa si ii demonstreaza daca nu vede altcum, ca il iubesti.

La un moment dat, daca ai dat chix si te-a durut, nu ti-o mai lasi furata...

Da...daca ar fi un tip extraordinar care cred eu ca mi-ar face inima flenduri, nu i-as da-o. Mi s-a intamplat si am rezistat tentatiei...Ma rog, cred ca m-am purificat suficient...si de aceea...

Riga draga , nu pot decat sa constat ca ai ramas aceeasi, ba parca un pic mai concreta, ai atins in prezentare puncte care dor pe multi...dar sunt prea lasi pt a le recunoaste, se mint pe sine insisi luand viata doar la misto in cea mai mare parte a timpului si se stie ca daca n-o respecti pe viata ta ,nici ea nu te respecta pe tine. E un furt "singur de caciula". E lasitatea amestecata cu deznadejdea si incununata uneori sau deseori cu prostie. Toate au radacini in copilarie, cand fundamentul comportamentului nostru se formeaza, nu poti fi capabil sa iubesti dezinteresat daca nu ai primit iubire neconditionata in copilarie. Suntem franturi de energie care se reincarca primind si oferind iubire si grija dezinteresata, hrana si sexul sunt doar o baza pt ca organismul sa functioneze la limita de avarie, pt ca daca nu primim iubire, oricat de extraordinar ne-am hrani, oricate orgasme am trai, oricat confort ne-ar inconjura, ne stingem exact ca o stea. Si acest lucru e greu de inteles in tinerete sau in lipsa unei experiente de dat cu capul de prag.
e0È™ Suntem pasibili de a fi iubiti intr-o relatie,doar atunci cand inima noastra ,centrul energiilor ce fluctueaza in noi, se "alimenteaza" cu iubirea celor ce deja ne iubesc neconditionat si mai ales daca invatam si vrem sa ne extragem energia pozitiva din lucruri minore (asta considerate asa mai mult de cei prea preocupati cu pragmatismul si materialismul).

Cucuiata sustine ca trebuie sa te arunci in iubire, sa ai curaj, asta fiind o forma de a trai activ, pt ca asa cum spunea Preda: ”Daca dragoste nu e, nimic nu e”, si cum spun contemporanii: ”Daca dragoste nu e, facem”...
Problema este ca rari, extrem de rari sunt oamenii pe care te poti baza, oamenii carora le poti darui inima, bunul tau de pret,...atunci? cum e normal? sa traiesti activ, dar sa ai grija de inima ta, sa nu oferi increderea oricui si atunci cand sa zicem ca traiesti, ca sa nu vegetezi, sa o faci cumpatat, adica sa stii de la inceput sa nu iti amesteci viata cu a oricui si sa ai de la inceput foarte clara ideea ca oricand se poate sfarsi.

Atunci e vorba de ani si de dezamagiri. Cand am spus ca m-am purificat destul, inseamna ca mi-a fost crucea suficient de grea incat sa nu fiu atenta. Si stii de ce? Daca ai copii nu esti singur, deci nu e asa de greu. Ai cui oferi iubirea, poti trai frumos, iti poti face o viata, neasteptand ca cineva sa te motorizeze. E drept ca esti mai puternic atunci cand te simti iubit, e drept ca esti mai frumoasa cand esti iubita, dar e fals sa ai mai multa incredere in tine cand esti iubit.

E vorba de iubirea de oameni in creatia lui D-zeu, nu de iubirea de iubit/iubita. Iar iubirea de oameni e obligatorie pt oameni, fie ca se considera crestini sau nu.
Problema este ca cei care nu se considera crestini, si chiar crestini care uita sa se comporte crestineste, pot oricand sunt atrasi de ispite sa-si dezvolte egoismul, sustinand ca importanta este fericirea lor, iar tu, nu il mai faci fericit, fara sa fi gresit...e suficient sa apara o ispita. Ateii au un sistem foarte bine pus la punct de a vira dupa propriile interese, aducand in prim plan egoul, nevoia de implinire personala.

Cui foloseste o iubire trecuta in care te-ai aruncat orbeste fara sa fii tu stapan pe tine, indiferent ca exista sau nu o iubire in viata ta?
Iubirea poate fi trecuta, prezenta sau viitoare, insa poate fi alta in fiecare din aceste timpuri, pe cand TU esti acelasi din trecut, prezent, dar nu se stie cine vei mai fi in viitor daca te abandonezi in puterea oricui. Poti fi un om mai matur, dar risti si sa fii un distrus...asa ca e important sa tii baza, stapanirea...in tine...pt a evolua, eventual, daca e sa te schimbi in vreun fel.

Io v-am spus ca nu-i asa usor cu iubirea asta :) Oricum, va rog continuati, ca io de maine ma indragostesc si vrea sa stiu ce si cum :)

Dar crestinii de ce ar da vina pe D-zeu? Omul alege bine sau rau.
Iubirea e iubire, adevarat, dar are formele ei: iubirea de oameni, iubirea de iubit/iubita, iubirea de parinti....
Eu ma refer la prudenta de a nu te arunca orbeste...e vorba de inceputuri....si e vorba de constientizarea faptului ca iubirea celuilalt poate sa zboare mai departe de cuibul tau si sa o pierzi. Atunci cum sa te lasi in putrerea celuilalt, cum sa iti pui sperantele in el, cum sa te abandonezi total? In primul rand ai sufoca omul, iar in al doilea rand, in mod cert te-ai trezi in aer daca fie l-ai sufocat, fie nu a fost el capabil sa te iubeasca cum l-ai iubit si tu.

Sunt capabil sa iubesc,de fapt am fost si pot spune cu mana pe inima ca am iubit pers respectiva mai mult ca pe nepoteii mei,mai mult ca pe fratii mei,pe parintii mei,mai mult ca pe d-zeu...mi-as fi vandut "locul in rai",sufletul diavolului doar sa fie ea bine si fericita...as fi renuntat la orice pt ea,mi-as fi fost dat viata pt ea fara sa ezit o secunda....a fost totul pt mine...stiu ca sunt un om bun,nu o zic ca sa ma laud sau sa demonstrez ceva...nu trebuie sa imi spuna nimeni ca is sau nu is,eu stiu ce fel de om sunt...stiu si altii....ideea e ca oricat de bun ai fi,oricat de mult,de curat,de sanatos,frumos ai iubi,nu e o garantie ca ti se va raspunde la fel...ca pers caruia alegi sa i te daruiesti cu totul,sa nu fie o pers falsa,o pers care joaca un rol si-l atinge,apoi pleca cand iti e lumea mai draga...iar acel colt de rai,sa dispara,totul sa nu mai aiba nici un sens....dar cum ii spuneam lui dony,se poate si fara iubire...dar parca nu mai ai nimic...doar supravietuiesti,iti gasesti bucuria,fericirea,atat cat e ea pe jumatate,in familie,in nepoti,in cei dragi...no ca fix "destea" trebuia sa pui pe tava :))) mai bine evitam topicul :)) oricum ai o gandire sanatoasa si frumoasa

Aia e nebunie, cucuiata, nu iubire. Daca accepti sa fii distrus inseamna ca nu te iubesti suficient. Iar un om trebuie sa se iubeasca pe sine, pt a putea fi iubit si de cei pe care el ii iubeste, pt a putea sa-si traiasca optim propria viata, adica sa fii echilibrat din start...si nu ma refer la egoism, e doar acea parte: iubeste-i pe ceilalti ca pe tine insuti, asadar, trebuie sa iti respecti fiinta deopotriva cu a celorlalti, evident ca nu mai mult, daca nu esti egoist, insa nu trebuie sa accepti sa nu fii respectat, sa fii ridiculizat, calcat in picioare...in numele niciunei iubiri. Aia nu e iubire, e slabiciune si e consecinta admiratiei si dependentei de o persoana.

Cred ca esti asa cum spui...se simte din ce transmiti...Dar spune-mi: te-ai mai abandona total?

Asa cum am iubit nu am sa mai iubesc niciodata,sunt sigur pt ca stiu ce om sunt,cand ofer ceva,ofer totul,pers de langa mine e deasupra tuturor,e cea mai importanta...oricum m-am resemnat cu ideea...si asa cum am spus,ma inconjor de cei dragi si incerc sa umplu acel gol cu ei...cu toate ca nu il voi umple niciodata,e suficient sa merg mai departe....

Acum vreo doi ani postam asta tot pe aici intr-un topic despre fericire. Cred totusi ca razboiul cel mai mare este tot cu noi insine si primul pas este sa stim de ce suntem singuri, sa fie doar ceilalti de vina?cu siguranta nu..
" Fericirea cred ca are pentru fiecare o definitie. Cat ne merge foarte bine in ce ne dorim suntem fericiti, iar cand mai dam cate un rateu ,cadem iar "nefericiti". Omul cred ca duce asa o sinusoida a fericirilor si nefericirilor. Pana la urma instinctul de conservare ne face cred sa cautam cat mai multe momente in viata de ..fericire.
Am vazut ... ca sunt persoane care sunt fericite atunci cand isi vad copiii razand, nimic mai nobil si uman, dar...cu ceilalti...ce nu au copii cum ramane? sau mai rau,care nu pot avea copii ce fac? raman nefericiti o viata?raspunsul cred ca e lesne de inteles.

Se spune ca cel ce nu da cu capul de prag pana da sangele, nu se invata.
Din experienta si poate dintr-o intuitie groteasca pot spune ca oamenii greu invata din greseli si de regula repeta greselile atunci cand aleg partenerul mai ales,culmea poate cea mai importanta alegere din viata noastra.
Le repeta evident nu la fel neaparat, le contureaza in "culori colorate" , cu scuze cat mai argumentate in propria viziune si intelegere.Cred ca si eu fac la fel , deci nu ma diferentiez cred deloc de ce am scris mai sus.
Evident multi vor sari sa spuna tare si raspicat, ca ei au invatat si ca vor sufla in draci in orice iaurt le iese in cale, atat timp cat orice ciorba din anii haiduciei cu pieptul dezgolit si visator, frigea la fel de tare. Dar oare toata aceasta dezamagire care se acumuleaza in noi nu ne face mai singuri??? Nu e oare mai bine sa incercam,dar cu sufletul mai pregatit pt orice dezamagire iminenta? decat sa stam ca niste arici speriati si sa ne imaginam ,,,oare cum o fi printul(printesa) mea...si din cate stiu liniutele pretentiilor se inmultesc odata cu experientele.
Asa ca … nu dau sfaturi doar o parere cu exprimare directa:D -Da-i inainte frate! traieste-ti viata, lasa dezamagirile sa te rascoleasca pe masura adrenalinei care o traiesti atunci cand iei autobuzul si pleci la mama naibii pt visul tau! Vei vedea cu timpul TE VEI CALI! si apoi mai vb :)
Sincer nu credeam vreodata sa genereze virtualul atatea nebunii, intrigi, bucurii, tristeti.,.etc...
cand pana la urma sunt doar niste litere ce zburda pe aici prin monitor.
Cu toate astea are se pare un impact enorm asupra multora din cei ce au ajuns "drogati" aici .
Cred ca e bine sa pretuim persoana de langa voi atunci cand este langa noi , sa ii oferim tot ce avemi mai bun in noi, cu riscul intotdeauna asumat sa o pierdem !
SA INVATAM SA SUFERIM! da...stiu...voi avea o gramada de critici, dar cine va sta putin la foc caldut in linistea noptii va intelege ce spun eu acum.
Invatati sa va priviti din cer nu ca niste prafuri in vant, ci ca niste oameni puternici care sunteti in vesnica perfectionare cu voi insiva, sa va identificati ca minte si ca suflet, ca cerebral si ca sentimente, ca tarie si ca slabiciune..
Iar atunci cand veti parasi voi la randul vostru pe cineva ,sa nu o faceti prea tarziu, sa nu lasati timpul sa treaca ,ca poate ea(el) nu a invatat sa ...SUFERE!
.... anormalitatea a devenit normalitate. Ce te miri? doar am pretentii de la tine...de cand crezi tu ca ambalajul este o calitate pentru sufletul tau?? sunt sigur ca stii demult ca nu este deloc un avantaj.
Ambalajul nu este o calitate pentru continut de cand lumea si in special in vremurile care traim.
De regula cei care au un ambalaj "mai cerut pe piata" ,continutul li se strica...iar tu cum esti un tip care cel putin mie imi inspiri inteligenta si finete chiar si atunci cand faci misto de cineva, e firesc sa ai colectie de dezamagiri."

Nu cer garantii...as vrea daca ar fi posibil, dar sunt constienta ca nu e, de aceea pastrez in mine mereu EU-l neabandonandu-l celuilalt.

Si de fapt, este atat de simplu. Exista in noi o maaare nevoie, care dupa cea de hrana, siguranta, si acoperis, e NEVOIA DE AFECTIUNE. Aici ne pierdem noi capul. IUBIREA este, de fapt ceva extrem de simplu:daca alegi sa iti lipesti de suflet un om, atunci nu doar ii faci bine ci nici nu ii faci rau. Ei, asta e valabil si pentru celalalt. Ori, nu trebuie sa te arunci de la inceput cu capul inainte, trebuie sa vezi ce fel de om e, cum reactioneaza la greutati, in special, pt ca acolo se cunoaste omul. Ei, mai e asa simplu sa te arunci cu capul inainte? Tu poti fi capabil sa ii faci bine si sa nu ii cauzezi rau, dar avand in vedere faptul ca oamenii iubesc superficial si ii intereseaza sa le fie lor bine, eu cred ca trebuie sa cugeti mult inainte de a te lipi si sufleteste, pt ca poti...nu trebuie sa te lasi vrajit de atractie, de frumuseti. Asta inseamna sa fii un om slab, usor de manipulat, impresionabil.
De aceea pasiunea in iubire e ca orice alta patima...te atrage iar tu te lasi in vraja ei, ca in orice alt viciu.
De aceea spun ca trebuie sa treaca timp, sa cugeti, pana sa ajungi sa te completezi cu celalalt, ca o extensie a ta ce-ti da puteri.

Asta nu inseamna sa nu te bucuri atat cat e frumos, dar pastrand rezerva, adica sa nu crezi orbeste ca el/ea e ultimul/ultima, sa fie doar un joc al vietii, un exercitiu de viata, nepermitand nimanui sa te subjuge total. Eu asta am spus: sa te bucuri de viata, sa fii jovial, deschis, dar rezervat in a te darui complet, pentru a nu ramane pustiu.

:)) recomand doar iubirea, atat de aproapele tau cat si de sine.

Pentru ca trupul sa devina poarta sufletului., e nevoie de incredere in unitatea lor dinspre suflet spre trup.

Pupici si noapte buna, iubaretilor. Iubiti-va mult, dar nu de tot!

Nb ma retrag si eu ca indata merg la servici
:D

Autor cred ca tu ai pus intrebarea si tot tu ai raspuns ,sincer mai drept de atit nu se poate ,foarte corect ce spui.....=d>=d>=d>=d>

Aptitudini,deh,ce aptitudini ? mai degraba capacitati ...
Stii,practic asa ...incepi cu 1kg de indragosteala ,il amesteci pana da untul ,iei untul si vezi ce creezi din el ...nspe mii de iubiri faci cu el ,buuuun ,asta 2-3 ani sau cat ai zas tu ,dupa aia ascunzi o tzara borcanul si vezi daca vrea si iubitzelul sa guste ,in fine ...vezi ce creezi aici ca s-ar putea sa se duca la vecina daca tot ti-i borcanul ala ascuns ...pot continua daca vrei pana maine sirul evenimentelor creeate din iubire pt ca ele sunt un intreg sir de creeatii ,totul e ca iubesti doar atunci cand simti ca nu poti trai fara creeatia asta permanenta ca daca pui toata iubirea asta in mana altuia ,te-i fript tata ...

Ma angajez in fata natiunii sa iubesc o blonda de 1,70 si fo 50 de kile, cu sani opulenti si fund bombat, craci de reclama si mijloc de viespe, cu job stabil, casa cu etaj si Porsche Cayenne.

Ma,tu vrei sa iubesti sau sa frigi?

Sunt plurivalent, nea Comoade! Uitasi?

Io doar astept, sa fiu iubita:)

Nu te arunca neimpartasita ... poi? ori esti crestina ori nu

Daca ma fac blonda si imi pun tocuri de 15, is buna?:))))) Da' sa stii ca masina nu mi-o schimb:)))

Offf..credeam ca n-ai sa dai p-aci:D Acum, rau-i facut. Cum ma pot revansa? O cafea cu lapte sau cu frisca, ce preferi?:P

1. Esti suficient de blonda pentru familia mea.
2. Daca-ti pui tocurile la pantofi, treci de 1,50m inaltime?
3. Tu unde intentionai sa ti le pui?
4. Nu-mi pasa ce masina ai, ci ce masina-mi dai.

1. Familia ta e numeroasa? Sa stiu cate shaorme s-aduc.
2. Posibil sa ma uit de sus la tine.
3. Uneori, as putea sa ti le pun pe..depinde de cat de binedispusa sunt in ziua respectiva.
4. Am o colectie impresionanta de masinute, Porsche, de la Peco:))))))

La toate cele patru puncte raspunsul este DA.

Botezul cand il facem?:)))