Cărțile au fost, sunt și vor mai fi cei mai buni prieteni ai noștri.
Fără prea multe cuvinte, ele sunt cuvinte, îmi amintesc doar de un citat "Dacă ar fi să mă nasc iar, aș vrea să fiu o carte."
Și o mica incursiune în cartea preferată, Micul prinț (Antoine de Saint-Exupéry)
"- Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alţii, sunt numai nişte luminiţe. Savanţii văd în ele doar probleme. Pentru businessmanul meu, erau bucăţi de aur. Însă toate stelele acestea nu au grai... Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul...
- Ce vrei să spui?
- Noaptea, când te vei uita pe cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre ele, fiindcă pe una dintre ele voi râde, atunci va fi pentru tine ca şi când ar râde toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care ştiu să râdă!
Şi-a râs din nou.
- Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îţi va fi dor să râdem împreună. Şi vei deschide uneori fereastra, aşa, numai de drag... Iar prietenii tăi se vor mira, văzându-te că râzi de câte ori te uiţi pe cer. Atunci, tu le vei spune:
„Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!”
Iar ei te vor crede nebun.
Va însemna că ţi-am jucat un renghi grozav... "
Astăzi este ziua internațională a cărții!
- Action Bar:
- Raspunsuri (38)
- Afisari (703)
- Facebook Share
6327 raspunsuri
Postat de leo177 la 23 aprilie 2014 - 17:39
Se pun la socoteala si cartiile de joc ??::))))
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 17:40
leo177
Se pun la socoteala si cartiile de joc ??::))))
Postat de leo177 la 23 aprilie 2014 - 17:40
amely13
leo177
Se pun la socoteala si cartiile de joc ??::))))
Postat de dark_vf la 23 aprilie 2014 - 17:42
M-as bucura sa am cum interveni.
Dar sunt nepuntincioasa.
Nu pot decat sa privesc si asta am sa si fac , poate ca privirea mea itt va aduce putina liniste.
Voi ramane, desi as fi preferat sa-mi intorc privirile si sa dispar.
Dar raman ancorata in spaima si in iubire si in toate aceste sentimente care nu ma parasesc.Chiar esti obligat sa faci ceea ce faci? Crezi ca ii vei impresiona?
Doare, stiu, am trecut si eu prin asta.
Opreste-te, las-o balta, fa cum iti zic,desi stiu ca nu imi poti auzi vocea.Crezi ca suferinta lui o va vindeca pe cealalta? Ca durerea lui iti va deschide portile? Cu a mea nu ai reusit.
De asta te si rog:
Opreste-te , opreste-te , opreste-te !
Planez alaturi de tine, in timp ce mergi fara tinta .Undeva tot vei ajunge , voi fi acolo pentru a te intampina.
Planez si ascult . Zbor sus de tot acum ,acolo unde aerul rarefiat ar fi prea rarefiat pentru om si frigul prea agresiv, dar vocea ta ajunge limpede pana aici, pura ,clara si transparenta.Dar vocea ta nu rasuna cel mai tare aici,ci a mea, iar ceea ce spun e in acelasi timp intelept si nebunesc,la fel de disperat si de limpede ca acest ger al iernii...............
Sacrificiul din miezul iernii-Mons Kallentoft (citatul meu preferit)
Dar sunt nepuntincioasa.
Nu pot decat sa privesc si asta am sa si fac , poate ca privirea mea itt va aduce putina liniste.
Voi ramane, desi as fi preferat sa-mi intorc privirile si sa dispar.
Dar raman ancorata in spaima si in iubire si in toate aceste sentimente care nu ma parasesc.Chiar esti obligat sa faci ceea ce faci? Crezi ca ii vei impresiona?
Doare, stiu, am trecut si eu prin asta.
Opreste-te, las-o balta, fa cum iti zic,desi stiu ca nu imi poti auzi vocea.Crezi ca suferinta lui o va vindeca pe cealalta? Ca durerea lui iti va deschide portile? Cu a mea nu ai reusit.
De asta te si rog:
Opreste-te , opreste-te , opreste-te !
Planez alaturi de tine, in timp ce mergi fara tinta .Undeva tot vei ajunge , voi fi acolo pentru a te intampina.
Planez si ascult . Zbor sus de tot acum ,acolo unde aerul rarefiat ar fi prea rarefiat pentru om si frigul prea agresiv, dar vocea ta ajunge limpede pana aici, pura ,clara si transparenta.Dar vocea ta nu rasuna cel mai tare aici,ci a mea, iar ceea ce spun e in acelasi timp intelept si nebunesc,la fel de disperat si de limpede ca acest ger al iernii...............
Sacrificiul din miezul iernii-Mons Kallentoft (citatul meu preferit)
2543 raspunsuri
Postat de MIREL49 la 23 aprilie 2014 - 17:46
îmi plac cărțile reale,cele sf. nu au ce căuta în viața mea! trăiesc,deci exist! așa că figuranți/le.....la buh! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! :(
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 17:49
dark_vf
M-as bucura sa am cum interveni.Dar sunt nepuntincioasa.
Nu pot decat sa privesc si asta am sa si fac , poate ca privirea mea itt va aduce putina liniste.
Voi ramane, desi as fi preferat sa-mi intorc privirile si sa dispar.
Dar raman ancorata in spaima si in iubire si in toate aceste sentimente care nu ma parasesc.Chiar esti obligat sa faci ceea ce faci? Crezi ca ii vei impresiona?
Doare, stiu, am trecut si eu prin asta.
Opreste-te, las-o balta, fa cum iti zic,desi stiu ca nu imi poti auzi vocea.Crezi ca suferinta lui o va vindeca pe cealalta? Ca durerea lui iti va deschide portile? Cu a mea nu ai reusit.
De asta te si rog:
Opreste-te , opreste-te , opreste-te !
Planez alaturi de tine, in timp ce mergi fara tinta .Undeva tot vei ajunge , voi fi acolo pentru a te intampina.
Planez si ascult . Zbor sus de tot acum ,acolo unde aerul rarefiat ar fi prea rarefiat pentru om si frigul prea agresiv, dar vocea ta ajunge limpede pana aici, pura ,clara si transparenta.Dar vocea ta nu rasuna cel mai tare aici,ci a mea, iar ceea ce spun e in acelasi timp intelept si nebunesc,la fel de disperat si de limpede ca acest ger al iernii...............
Sacrificiul din miezul iernii-Mons Kallentoft (citatul meu preferit)
- Nu poţi să urăşti pe cineva deja înfrînt. Care, fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg.
Capul plecat, faţa în mîini.
E tăcută, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mîna, va rămîne de-a pururi în acest
prezent îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătorii
anonimi. Printre sălciile de la malul lacului, o biată mierlă cam nebună cîntă, deşi nu e timpul ei. Un
stol de porumbei deasupra caselor; fragmente de libertate, de hazard, o algebră incarnată. Şi venind nu
se ştie de unde, mirosul înţepător de frunze arse.
cras amet qui numquam antavil
quiquc amavit cras amet
(mîine să iubească cel care n-a iubii niciodată şi cel care a iubit să iubească mîine)
18461 raspunsuri
Postat de cris_is la 23 aprilie 2014 - 17:59
Ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul că fiecare dintre prieteni sacrifică libertatea celuilalt. Şi înţeleg prin 'libertate' suma posibilităţilor lui, voinţa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Eşti iubit pentru că prietenii s-au obişnuit cu tine să te vadă pe stradă, să te întâlnească la cafenea sau pe terenul de sport, s-au obişnuit să-i întovărăşeşti la cinematograf sau la vizite, să-ţi placă,in general, cele ce le plac şi lor,să gândeşti, iarăşi în general,ceea ce gândesc şi ei.Dacă însă într-o zi vrei să fii liber, şi vrei să faci altceva decât ceea ce se aşteaptă de la tine să faci - atunci incomodezi, oboseşti, stânjeneşti.Câteodată eşti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tăi libertăţii tale : toleranţa...[...]De multe ori m-am întrebat ce-ar spune prietenii mei dacă aş săvârşi un act compromiţător,dar cerut urgent de libertatea mea; dacă,de pildă, m-aş converti la iudaism, sau la baptism,sau aş deveni luptător de circ , sau campion la biliard; ceva,în sfârşit, care i-ar incomoda şi i-ar nelinişti.Ei n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar încerca să treacă o cilpă în mine, ca să îmi înţeleagă nebunia. M-ar decreta pur şi simplu nebun , poate m-ar tolera,sau poate m-ar lăsa cu desăvârşire singur.
Despre prietenie - Mircea Eliade
Despre prietenie - Mircea Eliade
7408 raspunsuri
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 18:06
Ce carte magica deschide paginile altei carti a vietii,iar din paginile ei,una cate una sar literele transfigurandu-se in imagini si sentimente ardente?De asta am citit candva ca soarele n-ar trebui sa rasara la est,si stelele se cauta pe bolta intruchipand contururi de zei acolo,departe,de unde nu te mai poti intoarce decat foarte tarziu,prea tarziu,si nu-ti mai gasesti umbra...
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 18:11
Repeta întruna, cu
disperare, ca o rugăciune:
"Sunt un animal. Vezi bine
că sunt un animal. N-am
cuvinte, nu m-a învăţat
nimeni să folosesc cuvintele,
nu ştiu să gândesc.
Aceste târâturi nu mi-au
dat posibilitatea să învăţ
şi să gândesc. Dar
dacă eşti într-adevăr atât
de puternic, de atotştiutor
şi atotînţelegător ...
Descurcă-te singur! Uită-te
în sufletul meu, ştiu că
acolo găseşti ce-ţi trebuie.
Trebuie să fie ceva! Doar nu
mi-am vândut nimănui
sufletul, niciodată! Este al
meu, este omenesc! Nu se
poate să vreau răul! ... Şi
blestemat să fie tot, că nimic
nu pot să-ţi mai spun în
afară de aceste cuvinte
copilăreşti: «Fericire pentru
toţi, pe gratis, şi hai să nu
plece nimeni supărat!»".
(Arkadi si Boris Strugatki-Picnic la marginea drumului)
disperare, ca o rugăciune:
"Sunt un animal. Vezi bine
că sunt un animal. N-am
cuvinte, nu m-a învăţat
nimeni să folosesc cuvintele,
nu ştiu să gândesc.
Aceste târâturi nu mi-au
dat posibilitatea să învăţ
şi să gândesc. Dar
dacă eşti într-adevăr atât
de puternic, de atotştiutor
şi atotînţelegător ...
Descurcă-te singur! Uită-te
în sufletul meu, ştiu că
acolo găseşti ce-ţi trebuie.
Trebuie să fie ceva! Doar nu
mi-am vândut nimănui
sufletul, niciodată! Este al
meu, este omenesc! Nu se
poate să vreau răul! ... Şi
blestemat să fie tot, că nimic
nu pot să-ţi mai spun în
afară de aceste cuvinte
copilăreşti: «Fericire pentru
toţi, pe gratis, şi hai să nu
plece nimeni supărat!»".
(Arkadi si Boris Strugatki-Picnic la marginea drumului)
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 18:19
amely13
Repeta întruna, cudisperare, ca o rugăciune:
"Sunt un animal. Vezi bine
că sunt un animal. N-am
cuvinte, nu m-a învăţat
nimeni să folosesc cuvintele,
nu ştiu să gândesc.
Aceste târâturi nu mi-au
dat posibilitatea să învăţ
şi să gândesc. Dar
dacă eşti într-adevăr atât
de puternic, de atotştiutor
şi atotînţelegător ...
Descurcă-te singur! Uită-te
în sufletul meu, ştiu că
acolo găseşti ce-ţi trebuie.
Trebuie să fie ceva! Doar nu
mi-am vândut nimănui
sufletul, niciodată! Este al
meu, este omenesc! Nu se
poate să vreau răul! ... Şi
blestemat să fie tot, că nimic
nu pot să-ţi mai spun în
afară de aceste cuvinte
copilăreşti: «Fericire pentru
toţi, pe gratis, şi hai să nu
plece nimeni supărat!»".
(Arkadi si Boris Strugatki-Picnic la marginea drumului)
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 18:20
=))))))))))))))) Ba a mea! :P
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 18:26
amely13
=))))))))))))))) Ba a mea! :P
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 18:34
Boerebistas
amely13
=))))))))))))))) Ba a mea! :P
Postat de MIREL49 la 23 aprilie 2014 - 18:48
O ramură de vișin înflorit mă întreabă?!....
De ce tu.... n-ai mai venit?!
Amicii mei mi-au spus că tu.....ai înnebunit!
Dar inima ta cea spus???? sau tu ce-ai simțit?!
Prea mult asculți de oameni de nimic!...:(((((((((((((((
De ce tu.... n-ai mai venit?!
Amicii mei mi-au spus că tu.....ai înnebunit!
Dar inima ta cea spus???? sau tu ce-ai simțit?!
Prea mult asculți de oameni de nimic!...:(((((((((((((((
Atasamente
View: 108
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 19:05
Amely,era o carte a Editurii Univers,Colectia Globus,inainte de 1990.
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 19:17
Galapagos-de Kurt Vonnegut
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 19:25
A.E. van Vogt - Lumea non-A
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 19:31
Miguel Angel Asturias:Domnul presedinte,Oameni de porumb,Papa verde.
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 20:27
Herbert W.Franke-Zona zero,Jean Carriere-Pestera ciumatilor,Henri Charriere -Papillion.In Pestera ciumatilor era vorba despre un grup de oameni inchisi la izolare pt ca erau suspectati de ciuma,acestia evadeaza si se reintorc la natura,se reorganizeaza in stilul epocii de piatra,traiesc in comun.Insa oamenii din satele apropiate ii urmaresc si ii ucid,pt ca erau invidiosi pe libertatea si fericirea lor.
12399 raspunsuri
Postat de RedWine la 23 aprilie 2014 - 20:31
Sa-mi clatesc ochii pe cartea scrisa de John Steinbeck... Perla. Fiecare isi va citi in aceasta poveste, propia... viata.
Postat de RedWine la 23 aprilie 2014 - 20:42
Ieri a fost ziua de nastere, Camil Petrescu, romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist si poet. Cu aceasta ocazie ii dedic propia lui... poezie:
"Cearta"
Miniatură de fildeş mărită,
Şi necăjită,
Tu nu ştii ce să faci,
Supărată pe mine:
Să râzi?
Să plângi?
Dar îţi strălucesc ochii
De parcă-s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Negrăit de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe şi tac…
Şi tu plângi tot mai tare,
Că nu vreau să viu să te-mpac.
Dar e destul ca mai târziu
Să zâmbesc
Privind într-altă parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca să mă smuceşti furioasă de haină
Şi să râzi plângând acum de ciudă
Că te-am împăcat.
"Cearta"
Miniatură de fildeş mărită,
Şi necăjită,
Tu nu ştii ce să faci,
Supărată pe mine:
Să râzi?
Să plângi?
Dar îţi strălucesc ochii
De parcă-s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Negrăit de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe şi tac…
Şi tu plângi tot mai tare,
Că nu vreau să viu să te-mpac.
Dar e destul ca mai târziu
Să zâmbesc
Privind într-altă parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca să mă smuceşti furioasă de haină
Şi să râzi plângând acum de ciudă
Că te-am împăcat.
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 20:51
Romanele istorice ale lui Henryk Sienkiewicz:Cavalerii teutoni,Quo vadis,Pan Woloodyjowsky,Prin foc si sabie-si cu ecranizari cinematografice foarte reusite .
Postat de RedWine la 23 aprilie 2014 - 20:57
Asta, Ingerul Blond a lui Eminescu pentru, Veronica Micle!
"Drag Mi-ai Fost"
Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,
Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,
Am văzut c-această lume
Făr-de tine nu-i pustie.
Şi luceafărul pe ceruri
Place mult cum străluceşte,
Dar apune şi dispare
Soarele când se iveşte.
El cu discul său cel falnic
Te deşteaptă la viaţă
Şi te face să uiţi iute
Steaua cea de dimineaţă.
Tu luceafăr mi-ai fost mie
Ce în zori de ziuă luce,
Şi-ai apus, - acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce.
"Drag Mi-ai Fost"
Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,
Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,
Am văzut c-această lume
Făr-de tine nu-i pustie.
Şi luceafărul pe ceruri
Place mult cum străluceşte,
Dar apune şi dispare
Soarele când se iveşte.
El cu discul său cel falnic
Te deşteaptă la viaţă
Şi te face să uiţi iute
Steaua cea de dimineaţă.
Tu luceafăr mi-ai fost mie
Ce în zori de ziuă luce,
Şi-ai apus, - acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce.
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 21:03
:) era o povestire, intr-ul almanah Sf, "Cusca". Oameni capturati de extraterestri incercand sa demonstreze ca sunt inteligenti prin diverse metode, matematica, fizica... in fine, la un moment dat intra un animalut in cusca lor si ei ii fac la randul lor o cusca, sa-l pastreze..... asa s-au dumirit ceilalti ca sunt inteligenti oamenii.... captivitatea ne da noua o aura de inteligenta.
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 21:06
amely13
:) era o povestire, intr-ul almanah Sf, "Cusca". Oameni capturati de extraterestri incercand sa demonstreze ca sunt inteligenti prin diverse metode, matematica, fizica... in fine, la un moment dat intra un animalut in cusca lor si ei ii fac la randul lor o cusca, sa-l pastreze..... asa s-au dumirit ceilalti ca sunt inteligenti oamenii.... captivitatea ne da noua o aura de inteligenta.
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 21:15
RedWine
Asta, Ingerul Blond a lui Eminescu pentru, Veronica Micle!"Drag Mi-ai Fost"
Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,
Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,
Am văzut c-această lume
Făr-de tine nu-i pustie.
Şi luceafărul pe ceruri
Place mult cum străluceşte,
Dar apune şi dispare
Soarele când se iveşte.
El cu discul său cel falnic
Te deşteaptă la viaţă
Şi te face să uiţi iute
Steaua cea de dimineaţă.
Tu luceafăr mi-ai fost mie
Ce în zori de ziuă luce,
Şi-ai apus, - acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce.
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 21:22
Îndrăgostiţii merită închisoarea ba chiar şi biciul. Motivul pentru care îndrăgostiţii nu sunt, totuşi pedepsiţi şi trataţi astfel, şi că acest fel de nebunie se dovedeşte a fi atât de răspândit este că biciuitorii sunt, la rândul lor, îndrăgostiţi. - William Shakespeare
Postat de RedWine la 23 aprilie 2014 - 21:34
Povestea-ncepe. Și așa îl cunoaștem pe Adrian Green, un român imigrant în Londra. Care nu doar că e imigrant, mai e și homosexual. Locuiește cu un fost iubit pe nume Oli, cu care și-o mai trage din când în când, dar la care nu ține prea mult, dovadă fiind faptul că-l înșală cam de câte ori poate. Dar nu cu oricine, că are standarde ridicate. Și când cunoaște unul față-n față și când îi agață pe Grindr. A agațat doi, din ce-mi amintesc eu, cu ajutorul acestui instrument, că tot folosim cuvinte cu dublu sens: ciocolătosul negru și submisivul băiat al homofobei. Pare-se că se tot descrie onest, umoristic și de-a dreptul necenzurat ca un individ care visează mult la apartamente de lux scumpe, un loser căruia îi este frică de sărăcie și care interacționează și se apropie de mulți oameni: de la cei care vin în cimitir să-și îngroape rudele/apropiații la bărbații cu care ajunge să se intersecteze. Mai ales pe interior. Am citit despre mai multe clisme și mai mult rimming decât altă dată în literatura română. Aici se remarcă fetișistul Rashid, un Adonis musulman cu plăceri distincte: cravașe, ceară fierbinte de lumânări și lovituri de bici.
Mno, e vorba de... Cimintirul a lu' Adrian Telespan.:)
Mno, e vorba de... Cimintirul a lu' Adrian Telespan.:)
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 21:37
RedWine
Povestea-ncepe. Și așa îl cunoaștem pe Adrian Green, un român imigrant în Londra. Care nu doar că e imigrant, mai e și homosexual. Locuiește cu un fost iubit pe nume Oli, cu care și-o mai trage din când în când, dar la care nu ține prea mult, dovadă fiind faptul că-l înșală cam de câte ori poate. Dar nu cu oricine, că are standarde ridicate. Și când cunoaște unul față-n față și când îi agață pe Grindr. A agațat doi, din ce-mi amintesc eu, cu ajutorul acestui instrument, că tot folosim cuvinte cu dublu sens: ciocolătosul negru și submisivul băiat al homofobei. Pare-se că se tot descrie onest, umoristic și de-a dreptul necenzurat ca un individ care visează mult la apartamente de lux scumpe, un loser căruia îi este frică de sărăcie și care interacționează și se apropie de mulți oameni: de la cei care vin în cimitir să-și îngroape rudele/apropiații la bărbații cu care ajunge să se intersecteze. Mai ales pe interior. Am citit despre mai multe clisme și mai mult rimming decât altă dată în literatura română. Aici se remarcă fetișistul Rashid, un Adonis musulman cu plăceri distincte: cravașe, ceară fierbinte de lumânări și lovituri de bici.Mno, e vorba de... Cimintirul a lu' Adrian Telespan.:)
Postat de RedWine la 23 aprilie 2014 - 21:42
Mă rog, cred că puteam bănui clișeul și traumele din copilărie. Oricum toți le avem și la un moment dat le conștientizăm și le lăsăm sau nu să aibă un efect asupra noastră. Dar mie mi-a plăcut stilul în care Teleșpan a scris paragraful ăsta.
În timpul plimbărilor de du-te-vino la și de la muncă, Adrian Green vorbește și despre: relația disfuncțională cu Oli care e îndrăgostit de el, tipii agățați pe Grindr, berile băute de Leonard în timp ce el îl ignoră, Rashid pe care îl penetrează pe covorul casei în care locuiește cu însuși Oli. Spre final, apare un alt român homosexual: Daniel. Se pare că protagonistul se-ndrăgostește, dar nu-i merge pentru că individul nu are aceleași sentimente față de el. Limbajul direct pe care-l folosește în această bucată arată lipsa de replici de complezență, lipsa unei dorințe de a fi mințit și bătut pe umăr cu tot soiul de optimisme neverosimile.
În ultimile pagini Leonard se sinucide. În clădirea administrației din cimitir. Motivul? O viață lungă fără a și-o fi trăit așa cum își dorea, de teamă să riște. Desigur, ceea ce mulți din noi facem. Stăm cu frica-n sân, ne-o lipim de corp, o hrănim și îi dăm apă să nu i se usuce gura și trăim cu ea ca și cum ar fi un animal de companie longeviv.
Interesant.
În timpul plimbărilor de du-te-vino la și de la muncă, Adrian Green vorbește și despre: relația disfuncțională cu Oli care e îndrăgostit de el, tipii agățați pe Grindr, berile băute de Leonard în timp ce el îl ignoră, Rashid pe care îl penetrează pe covorul casei în care locuiește cu însuși Oli. Spre final, apare un alt român homosexual: Daniel. Se pare că protagonistul se-ndrăgostește, dar nu-i merge pentru că individul nu are aceleași sentimente față de el. Limbajul direct pe care-l folosește în această bucată arată lipsa de replici de complezență, lipsa unei dorințe de a fi mințit și bătut pe umăr cu tot soiul de optimisme neverosimile.
În ultimile pagini Leonard se sinucide. În clădirea administrației din cimitir. Motivul? O viață lungă fără a și-o fi trăit așa cum își dorea, de teamă să riște. Desigur, ceea ce mulți din noi facem. Stăm cu frica-n sân, ne-o lipim de corp, o hrănim și îi dăm apă să nu i se usuce gura și trăim cu ea ca și cum ar fi un animal de companie longeviv.
Interesant.
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 21:44
RedWine
Povestea-ncepe. Și așa îl cunoaștem pe Adrian Green, un român imigrant în Londra. Care nu doar că e imigrant, mai e și homosexual. Locuiește cu un fost iubit pe nume Oli, cu care și-o mai trage din când în când, dar la care nu ține prea mult, dovadă fiind faptul că-l înșală cam de câte ori poate. Dar nu cu oricine, că are standarde ridicate. Și când cunoaște unul față-n față și când îi agață pe Grindr. A agațat doi, din ce-mi amintesc eu, cu ajutorul acestui instrument, că tot folosim cuvinte cu dublu sens: ciocolătosul negru și submisivul băiat al homofobei. Pare-se că se tot descrie onest, umoristic și de-a dreptul necenzurat ca un individ care visează mult la apartamente de lux scumpe, un loser căruia îi este frică de sărăcie și care interacționează și se apropie de mulți oameni: de la cei care vin în cimitir să-și îngroape rudele/apropiații la bărbații cu care ajunge să se intersecteze. Mai ales pe interior. Am citit despre mai multe clisme și mai mult rimming decât altă dată în literatura română. Aici se remarcă fetișistul Rashid, un Adonis musulman cu plăceri distincte: cravașe, ceară fierbinte de lumânări și lovituri de bici.Mno, e vorba de... Cimintirul a lu' Adrian Telespan.:)
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 21:45
Bai,faina carte...Guillamme Apolinaire si Marchizul se Sde sunt mici copii pe langa asta cum il cheama Pandispan Span...
Postat de amely13 la 23 aprilie 2014 - 21:47
Boerebistas
Bai,faina carte...Guillamme Apolinaire si Marchizul se Sde sunt mici copii pe langa asta cum il cheama Pandispan Span...
Postat de Boerebistas la 23 aprilie 2014 - 22:40
amely13
Boerebistas
Bai,faina carte...Guillamme Apolinaire si Marchizul se Sde sunt mici copii pe langa asta cum il cheama Pandispan Span...
Postat de Purple7 la 23 aprilie 2014 - 23:13
Din fericire pentru el, Tom are un prieten care iubeşte aventura la fel de mult: Huck Finn. Numai o fată cu totul ieşită din comun îl poate ţine pe Tom departe de năzdrăvăniile puse la cale cu Huck: Becky Thatcher, fiica noului judecător din St. Peterburg, de-abia sosită în oraş. Tom e în stare de orice pentru a o impresiona cu “fapte eroice”…
Tom Sawyer
Tom Sawyer
2799 raspunsuri
Postat de Chewbacca la 24 aprilie 2014 - 09:32
"...ocazie cu care va invit la un şeptica..."
4138 raspunsuri
Postat de rona_n la 24 aprilie 2014 - 10:23
„Am dat,lângă mândra mea de-o seară,
Toată truda mea de-o vară”
Da, am dat... Ca să ai mult, trebuie să dai mult.
Asta vine de la sine, fără sforţare. Dar nu despre asta e vorba aici.
*
Nu poţi iubi lumina, fără să iubeşti în acelaşi timp oamenii. Nu pe toţi. Nimeni nu-i iubeşte pe toţi şi nici Isus nu i-a iubit astfel. Iubim doar ce ni se aseamănă, în felurite privinţe. Iubim dorinţele noastre.
..........
Iubesc omul, când poartă în sine, încă de la naştere,dragostea pentru prietenie. Iubesc femeia, când sângele îi
este aprins de patima cărnii. Mă dăruiesc lor, cu frenezie,fără să mă tocmesc. Asta costă scump, dar, niciodată dezamăgirile îndurate n-au fost şi nu vor fi în stare să micşoreze suma dorinţelor mele.Îmi caut pretutindeni norocul, cu furia cartoforului. Joc totdeauna larg, deoarece nu pot suferi zgârcenia! Dacă mă înşel, nu pierd nimic: celălalt e-n pagubă. Nu pierzi nimic,când te dăruieşti în întregime.......
Nerantula - Panait Istrati
Varsta mea emotionala se situeaza undeva pe la 16 ani, grav pt unii! ;)
Toată truda mea de-o vară”
Da, am dat... Ca să ai mult, trebuie să dai mult.
Asta vine de la sine, fără sforţare. Dar nu despre asta e vorba aici.
*
Nu poţi iubi lumina, fără să iubeşti în acelaşi timp oamenii. Nu pe toţi. Nimeni nu-i iubeşte pe toţi şi nici Isus nu i-a iubit astfel. Iubim doar ce ni se aseamănă, în felurite privinţe. Iubim dorinţele noastre.
..........
Iubesc omul, când poartă în sine, încă de la naştere,dragostea pentru prietenie. Iubesc femeia, când sângele îi
este aprins de patima cărnii. Mă dăruiesc lor, cu frenezie,fără să mă tocmesc. Asta costă scump, dar, niciodată dezamăgirile îndurate n-au fost şi nu vor fi în stare să micşoreze suma dorinţelor mele.Îmi caut pretutindeni norocul, cu furia cartoforului. Joc totdeauna larg, deoarece nu pot suferi zgârcenia! Dacă mă înşel, nu pierd nimic: celălalt e-n pagubă. Nu pierzi nimic,când te dăruieşti în întregime.......
Nerantula - Panait Istrati
Varsta mea emotionala se situeaza undeva pe la 16 ani, grav pt unii! ;)
142 raspunsuri
Postat de nefisto la 24 aprilie 2014 - 23:47
Chiar nu stiam ca este o zi din an in care este sarbatorita cartea, dar am sa retin pe viitor; merci de info! ;)
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.