CAND IAR INCEPE-A NINGE...
Cand iar incepe-a ninge / Ma simt de-un dor cuprins. / Ma vad, pe-un drum, departe / Mergand, incet si nins. // Sub streasina, cerdacul / Se-ntuneca, mahnit; / Sta rezemata-o fata / De stalpu-nzapezit... - G. BACOVIA
- Action Bar:
- Raspunsuri (16)
- Afisari (572)
- Facebook Share
Postat de Lilith_ la 27 ianuarie 2014 - 19:27
Cat de naspa tre' sa fi sa dai minus la un topic de poezie? in fine..
I love Bacovia:)
preferata mea:
Ecou de romanţă
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
I love Bacovia:)
preferata mea:
Ecou de romanţă
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
Postat de anda190 la 27 ianuarie 2014 - 19:35
NU stiu ce se face pe aici...Mie imi place Lacustra...
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si ma
duce un gand
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri
ude,
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca
n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi
vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se
prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot
asteptind...
Sint singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si ma
duce un gand
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri
ude,
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca
n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi
vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se
prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot
asteptind...
Sint singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
Postat de FELIX_IULIAN la 27 ianuarie 2014 - 19:36
Un anume ION NISTOR, aprobat fiind si de NICHITA STANESCU, a afirmat: 'PE BACOVIA NU-L VA PUTEA IMITA NIMENI!; ATAT DE DESAVARSITA ESTE POEZIA SA.'
Postat de Crysty76 la 27 ianuarie 2014 - 19:40
Luam saniutza si plecam la plimbare :D
Postat de FELIX_IULIAN la 27 ianuarie 2014 - 19:48
Pe cand ninsoarea rataceste... / In ceasul vremii au batut! / Dureri pe sufletele moarte - / Desi... acestea sunt lucruri din trecut! // Pe cand ninsoarea rataceste... / Din nou, iubiri ce-au disparut / Trezesc poetii singuratici - / Drsi... astea sunt lucruri din trecut! // Pe cand ninsoarea rataceste... / Ca pe un tarm necunoscut... / Din nou, gandesti ca esti frumoasa - / Desi... acestea sunt lucruri din trecut! - G. BACOVIA, Memento
Postat de FELIX_IULIAN la 27 ianuarie 2014 - 19:56
Am reprodus cu mici greseli; tastatura naibii... Scz...
Postat de Sinpopa la 27 ianuarie 2014 - 20:12
Crysty76
Luam saniutza si plecam la plimbare :DCu time
Ne plimbam doar amandoi
Viata e frumoasa pentru noi
Ne iubim sub clar de luna
Viata e frumoasa impreuna
Alergam prin trooene
Ne iubim mereu nene
Vreau sa stau la plaja zai
Sa ma bronzez si eu rau
Sa stau ziulocs intreaga
Vreau sa fav si toples drsga
Si mai am creatie proprie....
Postat de Sinpopa la 27 ianuarie 2014 - 20:13
Mama iei de tableta
Zici ca sunt analfabeta
Zici ca sunt analfabeta
Postat de baddass la 27 ianuarie 2014 - 20:16
Lilith_
Cat de naspa tre' sa fi sa dai minus la un topic de poezie? in fine..I love Bacovia:)
preferata mea:
Ecou de romanţă
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
Poveste
Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...
Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.
Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.
- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.
Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?
Postat de alina_natu la 27 ianuarie 2014 - 20:26
Mie mi-a placut foarte mult poezia lui George Cosbuc, Iarna pe ulita. Mi se pare cea mai reprezentativa.
Iarna pe ulita
George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui,
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abia, abia:
Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!
Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otaraste rau batrana
Pentru micul Barba-cot.
Ati innebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,
Plina-i stramta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
Dracilor, santeti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul
Ca la caini!
Si cu batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De Satan.
Ba se rascolesc si cainii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!
Iarna pe ulita
George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui,
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abia, abia:
Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!
Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otaraste rau batrana
Pentru micul Barba-cot.
Ati innebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,
Plina-i stramta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
Dracilor, santeti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul
Ca la caini!
Si cu batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De Satan.
Ba se rascolesc si cainii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!
Postat de FELIX_IULIAN la 27 ianuarie 2014 - 20:28
Treceam pe langa ospiciu... / Era o seara barbara... / Trist zambea al Lunii luciu. / Foi, repetau c-au sa moara... // Si-n fund, cimitirul / Cu grele, metalice porti; / -San al ei rotund, de aur / Flori de tei, de ce sa porti... ?
Postat de FELIX_IULIAN la 27 ianuarie 2014 - 20:50
Iubito, si iar am venit... / Dar astazi, abia ma mai port - / Deschide clavirul si canta-mi / Un cantec de mort. // Si daca-am sa cad pe covoare, / In tristul, tacutul salon / Tu canta 'nainte, iubito / Incet, monoton. - g. bacovia, trudit
Postat de scarlett la 28 ianuarie 2014 - 02:48
Steluta de gheata Pe geam s-a asezat o stea, Eu n-am stiut ca se topeste, De sufli peste ea. Mama, steluta numai este! Fetita mea, nu plange in zadar Ca maine se intoarce iar, si-ti mai aduce o poveste.
Postat de bogoo la 28 ianuarie 2014 - 03:21
RACEALA IN SUFLET MA CURMA
VAD CULMILE CELE DIN URMA
SI URC SI GRABESC APOI PASUL
PARANDU-MI RIDICOL POPASUL
SI MERG SA ATING IAR O FLOARE
MI-E GREU S-O PRIVESC IN CULOARE
O VALE IN FATA-MI SE-NTINDE
POVARA DE FOC MA CUPRINDE
SI SLOIUL DIN MINE DISPARE
CU ULTIMA RAZA DE SOARE
CAND VARA ATAT DE APROAPE
ASTERNE O IARNA PE PLEOAPE
DAR CAD SI ROTINDU-MI PRIVIREA
REVINE IN GANDURI MENIREA
CU GREATA RIDIC IARASI CAPUL
VISAREA IMI ESTE HAMACUL
IN NOAPTEA CEA PLINA DE IELE
MA VINDEC CU PRAFURI DE STELE
SI-N CULMEA CEA-NALTA SI SURA
MA ZBAT INTRE BINE SI URA
PLANGAND INGHETAT DE CALDURA
VAD CULMILE CELE DIN URMA
SI URC SI GRABESC APOI PASUL
PARANDU-MI RIDICOL POPASUL
SI MERG SA ATING IAR O FLOARE
MI-E GREU S-O PRIVESC IN CULOARE
O VALE IN FATA-MI SE-NTINDE
POVARA DE FOC MA CUPRINDE
SI SLOIUL DIN MINE DISPARE
CU ULTIMA RAZA DE SOARE
CAND VARA ATAT DE APROAPE
ASTERNE O IARNA PE PLEOAPE
DAR CAD SI ROTINDU-MI PRIVIREA
REVINE IN GANDURI MENIREA
CU GREATA RIDIC IARASI CAPUL
VISAREA IMI ESTE HAMACUL
IN NOAPTEA CEA PLINA DE IELE
MA VINDEC CU PRAFURI DE STELE
SI-N CULMEA CEA-NALTA SI SURA
MA ZBAT INTRE BINE SI URA
PLANGAND INGHETAT DE CALDURA
Postat de FELIX_IULIAN la 28 ianuarie 2014 - 23:52
Cum sufletu-mi inchis / Nimic nu vrea - / Cad frunze-n amurg, / Draga mea! // Sinistra noapte / Si-amara stea - / Curand, si ninge / Draga mea! - bacovia, Apus
Postat de FELIX_IULIAN la 31 ianuarie 2014 - 02:21
...Si voi lua din cer / Ceea ce nu mai gasesc / Prin stele, / De cand ratacesc. // Aceasta gandire mai vreau / Din cate-am dorit - / Sau cerul e rece / La infinit... g bacovia, vreodata
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.
6804 raspunsuri
11764 raspunsuri
23 raspunsuri
501 raspunsuri
6449 raspunsuri
6924 raspunsuri
1282 raspunsuri
3669 raspunsuri