Chiar sa mergi pana la sacrificare...?

Daca este cazul de ce nu....devotamentul isi spune cuvantul...

Da de ce nu!!daca se mérita .....

Vad ca nu se sacrifica mai nimeni sa raspunda:)))...

Aici eu cred ...ca fabulam.... In dragoste exista o "normalitate a sacrificiilor", fara a impune, a cere, a astepta ceva din partea celuilalt. Pana la urma, atunci cand iubesti, trebuie sa lupti si niciodata un sacrificiu nu este de ajuns pentru ca dragostea adevarata merita orice sacrificiu.....insa de aici si pana la a-ti da viata pentru persoana iuubita este cale lunga...momente extreme..de care speram sa nu avem parte

Presupun ca "intrebarea din spatele intrebarii"......este care se potriveste mai bine definitiei dragostei adevarate,sau asa ceva,(aia care exista, pardon dureaza in timp)...pai intre Orfeu si Euridice... Francesca si Paolo....am crezut intotdeauna ca singurul sentiment adevarat e cel care imi depaseste vointa....ca sa spun asa(si e veche)...Omnia vincit Amor:et nos cedamus Amori....sau poti spune...ia-l de pe mine,ca-l omor!...

DACĂ AI O AMANTĂ CĂSĂTORITĂ;EA NU SE SACRIFICĂ?

Dak se merita:D

Nu stiu daca da sau nu,eu cred ca as merge,depinde de ce simt atunci pe moment!Desi,acum depinde de ce fel de sacrificiu,te referi la sacrificiul suprem,sa-ti dai viata pt.cineva,sau sa nu mai mananci pizza si sa-i dai ei si copilului,sau sa nu bei si sa dai banii de tzigari si bautura pt.familia ta?

Aa clar nu:D

Cînd te hotărăști și se demonstrează că,compatibilitatea dă roade iubirii...faci tot ce trebuie să înfierbînți atmosfera,în fiecare zi cu ceva nou

Vorbe la rece...mai greu cu faptele :)

Cu teoria stam bine,,,habar nu am,,,nu stiu cum m-as comporta in situatia in care ar trebui sa-mi sacrific viata,,daca e sa epatez,,as spune ca da,,,dar e de ajuns,,????,,,din pacate,frica e cea care ne guverneaza in situatii critice,,dar cand sunt la mijloc cei dragi mie mi-ar placea sa spun ca as face orice,,sper sa nu fie cazul sa demonstrez lucrul asta,,,pentru ca a face sacrificiul suprem nu e la indemana oricui si asta ar aduce cu sine suferinta profunda a cuiva..

Asa este

Daca merita...de ce nu?

Pt cei dragi mie,pt cei pe care ii iubesc nu as sta pe ganduri o secunda

Nu ma sacrific pentru nimeni !

Nici pt copilul tau?

Nu nikiodata!

Oare daca ar fi gandit si eroii romani morti pe fronturi la fel ca unii de aici...oare sclavii cui eram acum?

Aştepţi să o facă alţii în locul tău? :)))))

SĂRUT MANA:Ce personalitate avem?Ex.De-ați fi în suferință și v-ați vedea „ovarășul de viață nepăsător,cum v-ar fi?Aveți suflet?

Sunteți rea...n-aveți inimă,nu știți ce înseamnă iubirea.Dacă o luați in derizoriu nu o mai folosiți ca devalorizattemă.Ați devalorizat acest sentiment nobil.

Din pacate tovarasul meu nu mai e langa mine,asa ca am pierdut prilejul sa vad cum e sa sa sufar si sa fiu martora nepasarii cuiva,,si pe deasupra e putin probabil ca multi dintre noi sa fim pusi in postura de a face sacrificiul suprem,,pentru ca societatea si vremurile in care traim exclud aceasta varianta radicala,,pana si condamnarea la moarte a fost aproape eradicata,,,tocmai din considerentul ca omul e un animal cu ratiune si pana moartea va fi privita ca o eliberare,,ne supunem fricii,,acestui sentiment care e la indemana noastra si ne impiedica sa facem gesturi atat de marete,,

Singurul lucru cert pentru mine...este ca mi-as da oricand viata pentru binele copilului meu...il iubesc mai presus de orice pe lume...

O iau in derizoriu...tu ai citit bine ce am scris eu?

DOAMNE IARTA MA ! nimeni nu merita sacrificiul meu , in afara de copiii mei..

Viata presupune a gasi calea linistii si fericirii, nu "sacrificii", nu suferinta, nu persecutie religioasa, nimic. Daca intr-adevar asta ar presupune, atunci de ce ai trai-o? De ce sa traiesti o viata chinuita?

M-as lupta pana la ultima picatura,nu m-as preda,daca merita sacrificiul,daca salvezi f multi oameni,si oricum urmeaza sa mori atunci da.m-as sacrifica!