Copiii invata (din) ceea ce traiesc!

Am rabdare ....nu ,cat mi as dorii/;) Ajut ,sustin ,sfatuiesc...iar in anumite situatii /supraveghiati de la distanta/ ;) las sa invete din greselile lor ...Ieri eram intr un magazin cu copilul,si a vrut sa se aseze pe un scaun pana luam eu ce trebuia...ok. i am zis sa nu pleci de aici pana nu ma intorc..'!Dupa cca...5 min. s a ridicat si a plecat sa ma caute in sensul opus de unde eram eu...si a inceput sa planga ca nu m a gasit ..atunci m am indreptat spre el cu pasi marunti fara sa i rasp ..Cand m a vazut s a potolit ,si i am zis...Ei...uite de ce ti am zis sa nu pleci de acolo pana nu revin ..Daaaa...bine ,numai pec'niodata !';)) Deci...copiii mai invata si din propriile trairi ,greseli..etc etc..

Educatia copiilor tine de cei 7 ani de acasa , cum zice o vorba din popor , apoi isi formeaza fiecare propria personalitate pana ajung la maturitate , alegand intre ceea ce-i defineste caracterul. Asculta-ti copilul cand e mic , pt ca altfel nu te va asculta nici el , cand va fi deja format.

Nu sunt total de acord cu ceea ce ai expus tu...eu, am alte pareri si vad altfel ,,problema''.


Nu poti incuraja un copil, atunci cand faci prostioare, altfel v-a persista in gresala.
Nu poti lauda un copil, asa doar de amorul artei,trebuie laudat cand o merita, altfel v-a inceapa sa creada ca el face numai lucruri bune si nu v-a constientiza binele de rau.
Critica, poate devenii constructiva, ca pana la urma...vine din partea parintilor, care mereu isi doresc binele copilului.
Asta cu impartitul, nu stiu la ce se refera si pe bune, nici noi nu impartim cu altii, prea multe.
Toleranta,exista in fiecare din noi...dar nu poti tolera ca parinte,anumite greseli, care s-ar putea sa aiba repercusiuni, mai tarziu.

Asa, ca concluzie, cred ca e necesar un echilibru, in toate acele puncte, majoritatea din ele relative.Pana la urma, cred ca meseria de parinte e cea mai grea...unii inteleg la ce ma refer.

Nu poti tolera anumite ...asa e! Dar vai de parintii care nu asculta de copii ;)

Da , mi se pare corect insa mai sunt si alti factori . conjunctura , context etc . insa in mare sunt nicte adevaruri aici...

Da , sunt o mama cuminte , iubitoare , grijulie si mandra de copilul ei...

Ce-i "pe albastru" este de bine, desigur. Celelalte sunt "apucaturi" de necajiti, frustrati, nemultumiti.Totusi, as face doua schimbari. N-as invata cpilul despre toleranta, ci de-a dretptul despre iubire. L-as iubi ca sa iubeasca si el. Toleranta este semn de slabiciune si comprimis. Iubire si ingaduinta, dar nu toleranta.
Apoi lauda. Fara lauda, direct apreciere. Lauda este mana-n mana cu mandria si mi-ar fi teama sa incurajez pe cineva la mandrie. Cu atat mai mult pe cineva drag.
Zic si eu, recunosc ca am despicat "cuvintele" in 4.

Banuiesc ca si copilul e mandru de mama lui:)

Purple, copilul il iubesti, mult, de la nastere, e-n natura ta, ca mama, nu se pune problema, iar toleranta daca nu i exagerata, are si ea beneficii. Si de ce sa nu laudam o fapta buna, ar merge foarte bine si c o incurajare, nu crezi???

Din toate cate putin......sustinundu-i,indruandu-i si aratandule cat de mult ii iubim :)

Da, sigur, sunt pentru incurajare si apreciere. Am spus ca am despicat cuvintele in 4, ca am exagerat putin. Daca iau partea de lauda aia cu aprecierea, pretuirea, etc, este de bine, dar cuvvantul asta implica si elogierea si fala, pe care nu le incurajez.
Ii iubim, deh...:)

Eu ma rezum la tratamentul si educatia pisicilor.Si tin sa precizez ca se aplica individual,pe bucata de temperament in parte.:d

Poti depune CV la secretariat, sunt intersata:))