De care poeti va e dor?

Mc

?

:) si, fara discutie, de Sorescu!


Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Vrei sa fim prietene

:) ce face accesul conditionat la chat din forum......

Te rog

Iubita ....după toamnă vine iarna, tot Labiș !

Eram într-o pădure uluitor de vie, într-o pădure care şoptea înăbuşit. Şi iată că pădurea în iarnă, argintie, cu şoapta ei mi l-a reamintit.
Izvoarele, sub pânza de gheață, delicate, se legănau la vale, pe nevăzutul prund şi în lumina sobră, cu pini şi nestemate, cântau unite într-un cor profund.
În zboruri rotunjite tăiau mari păsări slava: un farmec de poveste se răsfira sub cer; părea zăpada caldă moale ca otava, dar zările sclipeau la fel, sever.
Cu vânturile-n coarne, în goană nebunească, zburau năvalnic cerbii spre proaspătul polei. Era acolo-ntreaga pădure românească şi el păşea încet prin iarna ei.

:) de ce?

Asa

La ecuator, sau la poli? :***

Marin Sorescu
Ecuatorul si polii

Impreuna sintem foarte dialectici
(Tu stii ca a fost cea mai frumoasa
Zi din viata mea?
Ce bine-ar fi să fie asa. "Ba da".
Te rog fraza asta să n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnata
Chiar de muze.
Poetii să se inspire si ele să puna degetul.
Tu să intinzi aripa peste versurile mele
"N-am intins-o?"
Asa, o pana. Vreau o filfiire deplina.

Simteai ca veneai până lângă mine
Si deodata un gol de aer.
Ce se intimpla?
Mă gindeam la tine.
Golurile de aer nu stiu ce-o fi cu ele,
Asa e când zbori, zburam spre tine.
"Oricum, eu receptam fluidul."
Si eu mă ghidam tot dupa fluid.
Noi nu lucram decât pe
Baza de flux magnetic.
Stii ca la ecuator cântarim
Mai mult decât la poli?

In orice caz, când sintem impreuna
Cintarim mai mult,
Sintem doua ecuatoare incolacite
Doua ecuatoare si - un pol - ca niste serpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.
Plus cea mai ieftina energie...
Nu stiu daca intelegi?
Ce zici de titlul asta?
Esti ca o sfera de sticla
In care Dumnezeu a strecurat
Si-un clopotel.
Când se-nvirteste pamintul, suna clopotelul.
Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos
Decât în sfera de sticla
Vibrez din toata fiinta
Si tu-mi culegi vibratiile
Si mi le restitui, sarutate.

Ana Blandiana
Suficientă mie

Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,
Atârnând mereu ca un fruct de o creangă în vânt,
Ca de un arc încordat, o săgeată,
Ca de propria sa etimologie, un cuvânt.

Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pământ,
Ce sens visat de demult devenit speranţă uitată
Mă străbate sărind peste rând
Şi făcându-şi din mine dovadă

Şi verigă a unui mister amânat
Ca să continue diferit însă viu,
Plătind cu dobândă acelaşi păcat

Pe care ţi-l las moştenire târziu,
Ca să-l înţelegi şi să-l porţi mai bogat,
Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu...

în zona temperat-excesivă , iubita mea !.....Îmi e dor de niște ....

Note din tren

Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.

Un şuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citeşte-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.

Şi osiile cantă... Şi-n aur tot se şterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparţiri prin staţii, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viaţa noastră merge.

De se topesc, brumate, priveliÅŸti fumurii,
prin staţiile vieţii frânam, a câta oară?
Şi cine ştie cine ne-aşteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

Hei, cea din urmă gară, la un sfârsit de cale,
acarul negru-al morţii, pe gânduri, la macaz...
Surâd. Aprind ţigara. Şi iar visez. Un iaz...
Banalitaţi burgheze din trenuri personale.

Si vad deodată trenul meu mic de tinichea,
cu roţile stricate, când nu-mi trecea prin minte
să-l fac simbol şi versuri, ci mi-l trăgeam-nainte
de sfoara lui, prin toată copilăria mea...

Hei, Radule de-atuncea, cu vise-îmbracate
în vechi costume albe de marinar, ca tine,
cum le plimbai- ţii minte? – pe-nchipuite şine,
în vechia jucărie cu roţile stricate...

Iar astăzi, trenul fuge si, paralel, şoseaua.
L-asemuim cu viaţa, burghez si călător,
domnu-şi citeşte cartea, si-ntâiul trenişor
de mult iÅŸi rugineÅŸte, in suflet, tinichiaua.

În ţacanit de osii se-aleargă peste vise.
S-a desfăcut amurgul şi mâinile sunt reci.
Un alt canton de ţara: o su... ta... do... ua... zeci...
La staţia trecută, am cumpărat caise !

Radu Gyr

Daca e dor, doar sa fie, dragostea mea:

Nicolae LabiÅŸ
Dor

Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
LiniÅŸtea mea.

O amintire , iubita mea , o romanță.....

Romanţă policromă

Nu-i cer nimic...
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Åži i-aÅŸ cere-apoi aÅŸa:

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.

Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Åži controversa versurilor mele.

Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.

Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Åži tusea-n fa minor a Traviatei.

Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Åži comicul funebrului convoi.

Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Åži perspectiva casei de nebuni...

Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.

Ion Minulescu

Da, mi-e dor si de Minulescu! :*

Versuri "Ion Minulescu - Ecce homo"


Eu sunt o-mperechere de straniu
Åži comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
ÃŽn gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Åži-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncruciÅŸare de harfe
Åži trompete,
De leneÅŸe pavane
Åži repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Åži de vers,
De crime
Åži idile,
De artă
Åži eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui dïn urmă Ne'nţeles!...

Nu iți este dor de un urcuș ?....




UrcuÅŸ - Radu Stanca


Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelaÅŸi pas,
Eu mai anevoios ÅŸi mai alene.

Şi totuşi mergem amândoi-nainte
Mânaţi de-aceeaşi unică dorinţă,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uşurinţă ...

Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
ÃŽntortocheat ÅŸi greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Şi unde, printre stânci, bătrânul ulm e,

Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi ...

Pff, mi-e teama.=)))

Tremurând de frumuseţe...Nicolae Tatomir.

Pân-a nu-nvăţa să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă şi subţire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-aÅŸteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec şi parfumuri;
Lângă cele pământeşti
Numai tu aÅŸa cum eÅŸti
Fără vis, fără tristeţe,
Tremurând de frumuseţe

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine
si niciun fel de rani nu te opresc
sa-mi reconstitui trupul din ruine
si sa-mi refaci tot viciul omenesc?

Mi-e teama de o varsta fara mila
cand am sa cad la pragul tau, infrant,
si-ai sa-mi dedici tandretea ta umila
sa ma mai scol nebun de la pamant.

Nu stiu ce faci, cand eu iti caut gura,
cu nebunia de soldat batran,
ce-si vindeca in cer harababura
si-mi dai motiv in viata sa raman.

Ce faci, adolescenta numai noapte?
Din jaful care n-are nici un rost,
te recompun cu gust de mere coapte
si nici nu stiu,de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de rusine
a unei far'delegi cu chipul tau
si-atat cat te blestem, imi este bine
si-atunci cand nu te simt, imi este rau.

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frant,
te gust pe nesimtite si mi-e bine
si te gasesc intrata in pamant.

Eu simt ca mor pazindu-te de toate
si n-am sa mai rezist macar un ceas
sa te culegdin tot ce nu se poate
si sa ma-nchin la tot ce mi-a ramas. Adran Paunescu ..si chiar mi-e dor de vremuri cu cenaclu

Mă ia cu fior și mi-e dor !.....

Fior - Nicolae LabiÅŸ


Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă-noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eÅŸti, ori ce eÅŸti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul ÅŸi sufletul meu?

Privesc în oglindă - acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe chemări,
Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne,
Inima-şi bate ecoul de zări.

Cine eÅŸti, ori ce eÅŸti,
Abur ori duh coborât din poveşti,
Undă prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine ?

:) da, a fost cenaclul acela ce ne-a invatat poezie, din pacate doar a lui poezie, s-au mai strecurat printre randuri si alti poeti:

:) sa fie, timp pentru toate!

Nichita Stănescu
Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraÅŸele ca norii,
ÅŸi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

O poezie mai îndrăzneață ......de inimă !...

Nu, inimă…



Tu, inimă, opreşte-te să sângeri

Cu plânsul tău amarnic, zbuciumat,

Nu plânge pentru sufletul plecat –

Ce-i moartea? Doar o naştere de îngeri.



Tu, viaţă, ca un vis din nopţi de vată,

Opreşte-te din somnul hărăzit

Şi plângi din pleoapa ochiului trezit –

Ce-i somnul? Doar o moarte repetată.



Tu, moarte, ca o trecere strivită

A cerului, prin sânge, către sfinţi,

Primeşte-ţi plata câtorva arginţi –

Ce-i cerul? Doar o clipă răstignită.



Tu, vreme, stai şi numără-ţi prin sfere

Trecute ore din trecutul timp,

Oftează în clepsidre-un anotimp –

Ce-i ora? Doar un hohot de tăcere.



Nu, inimă, nu-ţi irosi iertarea,

Nu te-mbăta cu sângele amar –

Ce-i viaţa? Doar o piatră de hotar

Între o naştere şi următoarea.


Sorin Poclitaru !

Inca n-a murit, ca si al tau, dar stii ca-mi place ca poet! :P


lumina lunii
Dan Petrut Camui
nu vreau să fii frumoasă, doar să-mi placi.
când te-nfăşor pe-un voal de in subţire,
ne ţine-n cer prea născător de maci
sărutul meu ce nu-şi mai vine-n fire.

nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.

nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau
s-adormi visând un zeu ce îţi dezgroapă
din coasta lumii ziua-n care beau
neînceput adâncul tău de apă

când mă cuprinde-n braţe printr-un geam
deschis la cer de-o arcă pământească.
mă caut tot prin suflet, ştiu că am
un vânt schimbat în om să te iubească,

primind un semn despărţitor de lumi
cerÅŸim acelaÅŸi lucru pe o foaie,
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
un curcubeu la fiecare ploaie

nu vreau să fii frumoasă, doar că-mi placi
cu umbra ta de in curat, subţire,
păstrează-mi sfântă vinerea. de maci,
sărutul meu să nu-şi mai vină-n fire...

Ion Banuta - Mi-e dor de ea

Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vântul ce-mi închide usi
De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

- Dechide, da drumu' , adorato, / Cu crengi si foi uscate am venit; / In targ, o fata trista a murit. - / Si-au dus-o pe ploaie, si-au ingropat-o... BACOVIA (CEA MAI BUNA STROFA, CARE S-A SCRIS VREODATA !!!!)

Like ms

Iubita mea !......:)

Adaptat, dar tot Bavovia ramane.:)

:) cu drag, am invatat poezia asta din muzica de mai jos, din pacate pentru mine.:*

DA!! RECIT, FARA SA TRAG cu ochiul : Talangile, trist, / Tot suna dogit. / Si, tare-i tarziu / Si n-am mai murit...

:) stiam ca stii, si ma bucur.

Ucigatoare combinatie.Ion Banuta -Tudor Gheorghe ...piere somn ..pier vise ..piere tot ..liniste si cuvinte cantate

Mai am, mai vrei? :*

Alifantis si Nichita?

De toamnă !.....:)

Tălăngi obosite - Camil Baltazar


Toamna, ca o viţeluşă bolnavă,
pe care o duc stăpânii răi la tăiere,
a luat calea codrului, pojgheţuit şi cangrenat de tăcere.

Presimţind însă că umbletul ei
va trezi din somn frunzele căzute,
a mugit, dureros ÅŸi prelung,
înfiorând borangicul clipelor stătute;

apoi, cu ochii-mpotmoliţi de lumină roşcovană
a clipit, mâhnit, din pleoapele, de lacrimi spălate,
ÅŸi-ngenuchind, blajin s-a rugat
pentru odihna frunzelor picate.

Soarele i s-a-mpleticit în corniţele mărunte,
copacii cu ramuri ostenite dureros au tăcut,
iar viţeluşa şi-a-ntins trupul, dornic de somn veşnic
şi pentru ultima dată a gemut.

In ochii tai cu luna ma rasfrang..asta o stiam ...dar o uitasem ...buna

:) sau poate Daniela Crasnaru si Alifantis.;)

Sau poate Mircea Rusu si Radu Gyr ?

:) revin, cu muzica si cu un poet necunoscut.:*

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pirdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Åži cei de azi, cu paÅŸii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
ÃŽn toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!

Frumoase versuri ......ale lui Teodoreanu !

Ms Amely ...mi -ai facut dimineata frumoasa, ca restul zilei nu stiu cum o fi)))..duminica frumoasa va doresc

Trisezi !Na' sa fie Camelia Radulian! :P :**

Te bat !....

:) sa-ti fie zilele in ritm iambic, primii eu o urare si mi se pare faina, de dat! :*

Amely13
bogoo
Sau poate Mircea Rusu si Radu Gyr ?
Trisezi !Na' sa fie Camelia Radulian! :P :**
Te bat !....

Bate-ma!

Să fie , atunci !....

Mai fata, nu vrei sa ma lasi sa dorm?))))asta nu e noaptea marii betii)))

:) Pot spune ca Tarnea... o scrisoare de bun ramas pe ravase purtate de porumbei. E bine?

Ei nu e !.....Vreau optimism !....:)

Bila alba pt Amely ...doua piese superbe pe care nu le stiam ...la una nu stiam versiunea muzicala ..iar noaptea marii betii ..neauzita ..mare surpriza ..superba piesa, gata ...mai am doua ore de somn dar ...vb cantecului ..ce -o fi o fi )))) asta e optimism ...))) zi buna va doresc ,mai buna ca a mea)))