DIVORTUL-consecinte...?Depasirea situatiei...?

Trauma? Si daca e doar eliberare si traiesti prin asta o bucurie imensa? Cred ca tine doar de nivelul de instruire a celor implicati si de felul in care angajamentul s-a desfasurat.

Eu am scris trauma pt ca am trecut printr-o astfel de situatie la 2 ani dupa casatorie in care se nascuse primul fiu al meu.Nu am divortat,insa 2 ani de despartire inca ii mai simt si acum.Daca nu ma impuneam la timp astazi nu mai eram cu femeia pe care o sarutasem prima data,totul doar din cauza unor parinti iresponsabili.Dar iubirea a invins luand totul de la zero,insa cu aceeasi femeie.

Un copil are nevoie de ambii parinti mai ales cand e mic. raceala dintre parinti si divortul il afecteaza, chiar daca nu exista certuri intre cei doi

In genere,femeile depasesc mai greu situatia orice am spune.Acumuleaza aproape toate emotiile din titlu,asa ca atentia barbatilor trebuie sa fie f mare cand vor sa se apropie de o sotie divortata,trebuie tratata mai mult decat o printesa,nu aducand cu ei asemanari ale vechii relatii pt ca mai rau o indepartezi,si invers aviz femeilor.

Cazul cand doi divortati se indragostesc ar trebui (pt ca ambii au suferit)sa lase toate „tinichelele„trecutului cu multa hotarare si delicatete,vor avea parte de dragoste inzecita.

A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume in care sunt mai multe femei decat barbati, ei trebuie neaparat folositi de mai multe ori ...:)

Pentru mine si pentru copiii mei, a fost o decizie buna, o eliberare, sunt multumita de viata noastra de acum si doar imi pare un pic rau ca nu am facut asta mult mai devreme. Dar trecutul trebuie sa ramana undeva acolo, in urma...

Asa cum spui autor, divortul are destule consecinte psihologice, morale, materiale si mai ales traumatizante ptr. copii (acolo unde exista). prin legea firii copilul are nevoie de ambii parinti, de aceea trebuie explicat daca are o varsta cat de cat ptr. a putea intelege situatia. Anyway, alege calea pasnica a divortului...conflictul accentuand momentul greu al despartirii. Nu mi-a trecut prin minte niciodata acest moment greu al despartirii dar, cunosc persoane care si-au irosit viata in urma divortului....

...desigur, nu este o regula generala felul cum se produce un divort, poate ptr. unele persoane sa aiba un efect pozitiv de viata, dar cred ca in cele mai multe cazuri, raman sechele! depinde de fiecare persoana in parte...

Of,copiii sunt marii perdanti ai acestor situatii.
Chiar mai rau decat lipsa hranei.

Reciclam, reciclam... gunoiul unora poate fi comoara altora...
valabil si pentru femei si pentru barbati...
dar oare gunoiul este cel aruncat de catre cineva care l-a considerat dispensabil? sau gunoiul s-a saturat de cel care il aprecia depreciativ si a considerat ca este dispensabil, fugind repejor catre ghena societatii, si cautandu-si un "cineva" care sa-i reconsidere statutul de "gunoi"...

Curatenia treb, facuta in fiecare zi,pana nu se impute „gunoiul„,miroase de la o posta, dar in propria casa?

Teoretic, divortul este o separare intre soti, nu ar trebui sa fie si o separare intre parinti. Nu despartirea de la momentul unei hotarari judecatoresti traumatizeaza un copil si il influenteaza cat evenimentele care au dus la acel divort si urmarile lui. Un copil poate creste si intr-o familie monoparentala daca ambii parinti au capacitatea sa treaca peste resentimente contribuind impreuna la educatia copilului.

Ai mei nu au divortat fiindca nici nu au fost luati. Dar au facut proces pentru custodie. Si pana la urma am emigrat de la unul la altul. Au colaborat intre ei venindu-i care mai de care cate o ideie... din aceste idei am fost crescut. M-am dat pe mine ca exemplu dar va rog sa nu o luati ca atare. Sunt cazuri si mai nefericite.

Cea mai tare petrecere e cea de divort,cu lautari :)

Asta ar fi „hiperactivitate„,din cauza stagnarii prelungite...

:))

Cred ca conteaza foarte mult si varsta copilului...

Daca sunt majori invata si ei cum se procedeaza :)

Invata sa spuna..."pass" sau "next":)

Eu. pe cand eram mai mica, am fost foarte ranita de separarea parintilor mei. M-am simtit vinovata, iar tatal meu, modelul meu pe acea vreme a decazut fantastic in fata mea.. Si intr-adevar m-am izolat si au urmat multe... Deci intr-adevar divortul afecteaza mult copilul.

Daca taceai...filozof ramaneai ! :)

Probabil ...un mic ajutor l-ai primit si din partea mamei tale...in ceea ce priveste decaderea tatalui tau

Speram sa fi depasit momentul asta,uita trecutul,nu-l poti cara cu tine,capul sus zambeste si totul va fi bine,nu uita insa pe viitor.

Cred ca cea mai mare trauma a cuplului e de fapt casatoria.
Casatorie care in ziua de azi se face mai mult de sanchi.
In majoritatea cazurilor se-ntalnesc un ala si-o aia, fac un pic de sex, au impresia ca se iubesc, se-nteleg la plata intretinerii, si-apoi ca sa se simta bine, baga un jucatul gainii si Isaia dantuieste ca sa fie in grafic.
El ca are chipurile nevoie de o femeie in viata lui, ca il freaca ma-sa la melodie, babele de pe scara, si mai stiu eu cine, ea ca nu vrea sa fie batrana, si are impresia ca statutul de "mama si sotie" e implinirea suprema in viata.

Si dupa ce fac greseala de a turna si un copil care n-are nici o vina in ecuatia asta, hop! Le vine mintea la cap, si o ard cu despartiri "traumatizante".

De acord!

Concisa, desi un pic cam spre idealista exprimarea! :)
Chiar si teoretic,cu toate astea, este foarte probabil ca acel copil va fi afectat, din cauza faptului ca unul dintre parinti nu va mai locui sub acelasi acoperis cu familia sa sau mai rau, unul dintre parinti sa nu-si poata permite sa se mute dupa divort si sa locuiasca toti impreuna in continuare, dar in conditii total diferite, lucru care va duce negresit la tensiuni emotionale chiar de nesuportat, pt ca, din moment ce s-a ajuns la divort, e clar ca sotii nu se mai inteleg din foarte multe motive si convietuire impreuna ulterioara acestuia, va fi imposibil de ascuns fata de copii si greu de suportat de catre acestia. Nemaivorbind ca, poate chiar si acel moment al divortului, daca se realizeaza la tribunal si dureaza si sunt necesare mai multe infatisari etc, va afecta cu siguranta un copil la o varsta la care poate intelege ce se intampla si, mai mult, poate fi chemat si intrebat o multime de lucruri despre parintii lui si viata lor, despre dorintele lui, poate fi intrebat cu cine ar dori sa traiasca d-atunci inainte samd, fapt extrem de traumatizant pt un copil.
In sfarsit, sunt multe aspecte delicate si diferite ale problemei, iar practic, e si mai complicat, in functie de fiecare om, de caracterul, educatia, sentimentele si principiile de viata ale fiecaruia.