Draga Miriam,

Este exact prin ce am trecut si eu,mai bine zis pustiul meu acum ceva timp... n-as putea sa dau un raspuns... poate doar timpul.se zice ca le vindeca pe toate.ma-ndoiesc,da' asa se zice.. sorry!

Cumpara-i ,alt catel ..spunandu-i.ca este miriam bebelus

M-am gandit si eu, da de regula nu prea tine...merita incercat

I-as spune, dar la 10 ani ma intreaba de unde stiu eu ca tocmai acel catelus este Miriam

Sincer ,,, ii poti lua un alt animalut , cred nu sunt sigur dar sigur ii va alina durerea

Asa voi face, insa psihologul spune ca trebuie pastrata o mica perioada de doliu asa ca mai asteptam putin

Bineinteles ca trebuie o mica pauza.Initial pustiul meu a zis ca nu mai vrea catel toata viata lui,apoi a inceput el sa bata apropos-uri :-))

Copiii se refac mai repede, insa atat cat sufera o fac mai intens.

Lasa-l pe Mosu sa-i aduca..asa nu va mai pune intrebari ! :)

Da, asa ma gandeam si eu...vorbesc cu el sa ii aduca o pereche de porcusori de guineea.

A facut parte din familie, a fost un membru...e normal sa doara despartirea lui...Poti cumpara altul, dar sa nu fie la fel... sa nu poata face comparatii intre ei...

Porcusorul a murit, dupa parerea dr. veterinar, pt ca a mancat salata de la supermarket, tratata chimic pt prospetime. Asta ca sa vedeti cam ce consumam noi.

Nu poti calma suferinta unui copil
trebuie sa fii langa el
eu si acum imi plang cei 2 caini care s-au stins si ii vreau inapoi

Stiu perfect ce consumam, de aceea salata sta si o saptamana fara sa se strice, in timp ce aia de gradina se ofileste in cateva ore

Dumnezu sa il ierte...

Nu se vrea deloc o critica ceea ce spun acum, dar cred ca apelul la psiholog pentru tragedii cu animale de companie e putin peste necesarul situatiei. Mi se poate replica ceva de genul ca pentru copilul lui parintele face orice sa-i fie bine, si apelul la psiholog intr-o atare conjunctura e o manifestare spontana a dragostei si grijii parintesti. Sunt perfect de acord ca de acolo a plecat ideea de a consulta un psiholog, dar ma incapatanez sa cred ca e putin cam radicala masura. Mai ales daca copilul afla ca s-a apelat la psiholog pentru consiliere in asa problema. Iar ca sa raspund la intrebare, cu riscul sa par insensibil, cred ca durerea in cazul asta se calmeaza prin aceleasi metode prin care s-a calmat anterior pierderea unei jucarii, desigur fiind necesara amplificarea metodelor de ,, calmare,, , cu o doza mai mare de afectiune, cu sporirea ideii ca i se intelege durerea, si in plus cu o foarte buna tactica de explicare a fenomenului in sine. respectiv ca asta se intampla , fiintele vii nu sunt nemuritoare. E si o etapa de pregatire pentru viata de om mare un astfel de incident dureros pentru un copil. Fac precizarea ca sunt parinte, am un copil de aproape 10 ani, si nu am scris cele de mai sus de amorul artei.

Cand fetitei mele i s a intamplat asta , am preferat sa i iau o catelusa pe care am botezat o la fel ca pe hamsterita care a murit..BELA, spunandu i ca ; /asa cum m am priceput eu mai bine/ ;P Sufletul nu moare ,si doar corpul ,si ca uneori sufletul animalutului respectiv trece in al animalut..Si asa am convins o sa numai planga si am mers si am luat o catelusa pe care am numit o Bela ..la mine a functionat ;P

Este dureros,cînd asistăm neputincioși la suferința unui copil.în primul rînd are nevoie de ceva mai multă afecțiune sufletească.explicăi că este bine acolo la doamne doamne și ca miriam mai are un frățior.cumpărăi încă unul.cred că se va liniști

Un catelus de plus ... in amintirea celui mort...