Drumul vietii...

M-am intalnit de curand cu o persoana de care habar nu aveam ca exista,nu mi-am amintit de ea,ea insa mi-a zis pe nume si cunostea atatea despre mine incat de curios am intrebat-o,de unde ma cunoaste.Mi-a povestit viata traita din care îi ramasese in minte cum o data de mult am ajutat-o cu foarte putin,dar ca a retinut ca de fapt fusese singurul sprijin de care avusese parte in viata.
Treaba asta m-a pus serios pe ganduri.

..da-mi si mie 1000 de euro, si de n-ai sa te gandesti si tu la randul tau.... la mine :D

Offf, in sfarsit un topic placut...bani?

..nup, ganduri :D

Da alexandru,numai ca acel om nu-mi ceruse nimic atunci...

Da...sa acorzi cuiva un sprijin nu se numeste ajutor ci o necesitate, in fine nu mai conteaza...ce zici dai mia nu ca sa ma ajuti ci doar asa ca sa-ti aduci aminte de mine din cand in cand...ca sa fiu ontopic...eu i-am pastrat pe multi in minte in felul asta :D

Daca un om in drumul lui alearga dupa „dragostea si fericirea lui„,de ce se gaseste mereu unul ori sa i-o „fure„,ori sa-i puna o piedeca,ori sa-l indrume spre „prapastie„fara macar sa-i pese.

...stiu ce vrei sa zici„daca vrei ca cineva sa te tina minte,ia-i banii„,numai ca eu uitasem de mult persoana...

Mi sa intamplat sa ma retrag din viata unor oameni tocmai pentru ca am considerat ca ii incurc, desi poate pe unii nu i-am intrebat daca intr-adevar o fac sau nu. Uneori a fost apreciata alteori a fost reprosata.
Si in unele cazuri a fost gresit inteleasa si prea tarziu pt a fi corectata...

...un om...deosebit!felicitarile mele !

Subscriu!

Nu cred ca merit nici-o felicitare,n-am facut nimic pt asta,ci poate doar sa ma obosesc în a pune o intamplare obisnuita din viata in fata voastra,atata tot.
Oameni vin,oameni pleaca,trecand cu noi sau alaturi de noi prin aceasta viata,cred ca macar de-am putea reusi ca pe cei mai indrazneti dintre ei,macar sa nu-i impiedecam,ar fi un castig remarcabil,doar atat,e mult?

Faptele noastre sunt cele care ne traseaza viitorul.Autor vorbind de bunici,alea,alea(am deveni nostalgic)mi-am adus aminte de acele fete arse de soare ,trasate cu riduri adanci ce marcau efortul depus la munca campului.Acele figuri care seara stateau pe prispa casei sa se odineasca dupa o lunga zi de munca la camp si eu pe langa ei ca un catel ma guduram asteptand ca bunicul sa ma ia in brate si sa faca morisca cu mine,ceea ce facea in fiecare seara oricat de obosit era.Mi-e dor de glasul mierlei care ma trezea dimineata intr-un tril nemaipomenit sustinut in teiul din fata casei,mi-e dor de cucul care canta in codrii de la marginea satului unde eu ma jucam cu ceilalti prieteni ai mei.Mi-e dor sa mai vad acele lacrimi care curgeau siroaie pe obrazul lor cand plecam la sfarsitul vacantei inapoi in orasul unde stateam cu parintii mei.Mi-e dor de bunicii mei care nu mai sunt..:((....Ei sunt cei care mi-au marcat drumul vietii,cei care mi-au aratat ca fara munca nu se face nimic.

NEA GIGI , regretele dealtfel ca si recunostinta ii intrepatrund pe oameni mai mult dupa ce atinge o anumita varsta . Abia atunci realizeaza ei ce greseli au facut si totodata-si dau seama ca trebuie sa fie recunoscatori. Vorbesc la modul general , nu la persoana autorului ! In viata trebuie sa oferim si sa ne bucure zambetul cel primim in schimb, caci precum acel zambet nu ai sa mai vezi des .

:D

Sunt tanar... inca.

...tocmai Ionut,drumul vietii tale e inca f lung,pe tine macar nu treb sa te rog niciodata ce am zis mai sus,tu esti unul din cei carora nu i se va spune „m-ai incurcat„,poate doar prietena sau iubita ta„asa cum eu am facut-o cu sotia cand am cerut „sa ne incurcam pt viitorii 50 de ani...

Amin !

Vulpe,scuipa-foc!:d

gigi229Vulpe,scuipa-foc!:dBre nea gigi...io ziceam de bine ..nu pe perioada determinata...ca ii simpatic pustiul

Cand lasi loc de buna ziua,toti isi amintesc de tine,daca faci rau ,esti blestemat de persoane de cate ori isi amintesc de tine,,nimeni nu uita,doar cei cu o rotita lipsa.