Frica de moarte

Interesant subiect,uneori mi-e teama,dar de cele mai multe ori nu, pentru ca nu ma gandesc la asa ceva,si pentru ca tot vad rude, apropiati,vecini care au murit, cred ca in final, la batranete accepti mai usor ideea pentru ca deja cei dragi au cam murit, adica cei dragi de o varsta sau mai in varsta decat tine. Oricum nu prea ai ce face ,cum sa-i invii, asa ca trebuie sa-ti traiesti viata si sa te bucuri de ea. Cimitirele sunt pline de oameni de neainlocuit,spunea cineva, asa ca ,asta e. Bine ca exista atatea religii,filosofie,spiritism,spiritualitatea,astea mai diminueaza frica de moarte.

De ce uneori si nu tot timpul?:)) inseamna ca avem momente in viata in care sintem pregatiti pentru moarte:))

Pai mai spunea un intelept antic ca un curajos moare numai odata, iar fricosul moare de foarte multe ori.Daa chestia cu amintirea asupra momentului mortii , e ceva ce se predica de mii de ani,in fond e si o tehnoca spirituala practicata in mai multe culturi religioase. Daca suntem pregatiti? Sa vad pe ala care se lauda cu asta, eu aluia nu i-as da un kalasnikov...

Si apropo de topic,noapte buna...

In nici un caz sa nu te gandesti la asta! Este mult prea devreeme ca sa constientizam asa ceva...! In primul rand trebuie sa realizam ceva care sa marcheze trecerea noastra prin viata....buna, rea(.....depinde de noi).....orice urma care poate sa aminteasca de noi! Fie si doar un vis implinit....fie un zambet...fie o mana intinsa cuiva...fie o amintire placuta....

O familie...este foarta importanta in asumarea si constientizarea acestei realitati triste care ne apropie de un sfarsit previzibil sau inportun...pentru dorintele noastre......

Stii,daca n-ai vazut 'cucoana'macar o data cu ochii tai ,nu ai de unde s-o sti,...i-a s-o fi vazut de mai multe ori? sa vezi atunci cum te obishnui cu ea cam cum s-a obisnuit dihorul cu mine :))))))

Auchhhhhh!!!.... Mama lui de dihor!!!!

Deh,lasa-l draga noastra ca se obisnuie el :)

Eu nu il las...ca daca il las.....ce ma fac cu karma mea??? :))))

Treaba ta ,cand o mirosi asta karma e belea :)))))

:)))) Mai bine ca nu sunt pesti!!!!!:))))))))

Ca pestele de la cap se ........:P

Nus la capre cum o fi dar stiu sigur ca si pline de raie umbla cu coada pe sus:P

Degeaba le tin unii de coarne si zic ca sunt cornute, cainele moare de drum lung iar caii nu mor cand vor cainii !

Vad ca s-au amestecat raspunsurile de la alte topicuri de la un moment dat , sunt probleme cu tehnica.

Cat e hrana si sex ,nu murim ...dupa ,mai vedem noi si despre tehnici de supravietuire :)

Aha, deci putem divaga, pornind de la o idee, dar pastrand anumite legaturi.

Ok,creezi mai de-a dreptul,mai pe langa :))) numa sa nu murim :)

Depinde ce e moartea,e uitare totala sau aproape totala, e o sansa la un alt inceput, sau o pedeapsa doar, o descompunere fizica ? Din partea mea sa nu mai moara nimeni,dar sa fie si tineri daca se poate, insa se pare ca nu e dupa cum vreau eu, si poate e mai bine asa la acest nivel de intelegere.

Putem privi moartea din doua perspective: aceea a omului fericit,implinit inca tanar si aceea a omului batran,bolnav,singur.E lesne de inteles cine accepta moartea ca pe o normalitate si cine este ingrozit.Cert este ca indiferent de felul in care percepem moartea,vom incheia la modul asta ciclul vietii,la varste si momente alese aleatoriu,,sau poate nu,de "ceva" sau "cineva" ce guverneaza lumea,,Neavand acces in lumea de dincolo,decat in momentul in care vom face "marele pas",mi se pare normal sa ne macine spaima de necunoscut,perspectiva iadului si poate a unei singuratati eterne,,

Nu cred ca tine de nivelul nostru de ntelegere,ne supunem unor legi universale,traim un ciclu al vietii,,il incheiem si presupun ca vom incepe altul,,aici sau oriunde altundeva,,

Frica tine de instinctul de conservare, este ceva natural; pentru frica patologica exista specialisti .

Daca s'ar trata toata lumea de frica,,specialistii in domeniu ar fi putrezi,,de bogati,,evident ,,:))

Nici eu nu am vazut popa sarac :))

Nici macar de aia saraci cu duhul????:))

Eu am fost coleg de munca cu moartea vreo 3 ani cind lucram ca pirotehnist ,eu lucram nici nu ma uitam la ea iar ea se uita la mine si astepta sa gresesc ,sincer ma temeam mai mult de DUMNEZEU decit de ea ..........:)):)):)

Cum sa te temi de Dzeu?...

Oamenii se impart in 2 categorii. Cei carora le este frica de moarte si cei carora isi doresc moartea( exclud sinucigasii).Oamenii care sunt tineri, sanatosi, clar nu isi doresc moartea si chiar daca nu ne gandim la moarte, ideea in sine, ne sperie, ceea ce este normal. Apoi vin oamenii care sufera de o boala, incurabila, acei oameni care stiu si constientizeaza moartea, ba chiar si-o doresc mai repede, poate pt a nu mai suferii.
Sinuciderea, este pentru cei mai "slabi" oameni....

Mie mi-i frica de serpi si de oamenii cu multe fete, tot serpi se numesc, parca..

Se zice ca!..de ce tie frica ...de aia nu scapi :)))
Mie m-e frica sa nu dau de vreo curva :)))
Numai peste ele dau :)))

Normal ca mi-e frica,doar iubesc viata si n-as vrea sa dispar de pe-aci' prea curand:)
Nu-mi permit aroganta de-a spune ca "dincolo e mai bine" sau o imbratisez cu seninatate.Asta mi se pare cea mai jenanta ipocrizie:) Nu cred ca gandeste vreun om normal asa, doar ca unora le place sa se simta frumos pe ei insisi.
Accepti si cu senintatate poate,la un moment dat,cand stii ca mori si nu mai ai speranta:) Ca doar asta-ti ramane si panica,groaza,au trecut la alt stadiu.Da' si asa,mereu ai ceva de pierdut.Deci se exclude "acceptarea" asta...ingereasca

O buna prietena,care are 46 de ani a descoperit ca are cancer,acum e internat intr un spital,la Roma,,,,spune mereu ca nu se teme de moarte,spera sa treaca cu bine peste ,,frica ei cea mai mare ,era sa nu ramana fara munca si sa nu si poata ajuta copiii acasa,sotul ei a murit acu 3 ani.Chiar daca stiu ca e normal,ca trebuie sa murim,mie sincer ,mi e cam frica,,,prima ,de cucoana cu coasa si secunda,sa nu ma bage la subsol,fara sa fiu moarta,moarta

Daca mor mai repede decat mi/as dori poate sa imi para rau? mortul gandeste? poate doar daca credem in viata de apoi....si apoi daca exista o viata de apoi o s-o traiesc pe aia, ce e de pierdut? important e cum traiesti nu cat traiesti

Una e sa sustii ca nu ti-e frica, iar alta sa nu-ti fie,propriu-zis:)

Nu de moarte ma cutremur ci de vesnicia ei ...

Dam si numele autorului?:)

Vlahuta,bineinteles...

Pai daca numai pe alea le poti plati sa fie cu tine...

Avand in vedere cine-a fost Vlahuta,nici nu ma surprinde ca era asa un temerar:) Era si normal sa-l ingrozeasca vesnicia mortii,pentru ca e permanenta;iar odata ce-ai "intrat" in raza ei,nu mai e cale de intoarcere...
Tocmai asta e ideea: ne ingrozeste faptul ca,nu mai avem si nu mai traim nimic din ce ne facea fericiti sau mizerabili.

Noi cand murim nu mai traim si punct...nu mai avem regrete, trairi, sentimente de vreun fel...mai rau e pentru cei ce ii lasam in urma, ei practic trebuie sa traiasca cu moartea noastra

Foarte corect spus...dupa ce murim,mai traim efemer in amintirea celorlalti si odata cu trecerea timpului nici asta nu ne ramane...nimic

Pai tocmai de aici vine teama de moarte:) Moarte inseamna absenta. Mnoa,ma deprima subiectu' asta:))

Nu la asta ma refeream...de arf fi dupa mine sa ma uite toti cat mai rpd, pe mine nu ma mai incalzeste cu nimic...nu mi-e frica de moartea mea...mi-e frica de moartea mamei, tatalui, surorii, iubitului, verisori, matusi, unchi, prieteni, colegi....nici nu vreau sa ma gandesc cum doare moartea cuiva drag

Nici sa nu te gandesti... eu am trecut prin asta la moartea mamei,a tatalui meu si in cele din urma a celui ce l-am iubit mai mult decat pe mine,sotul meu...

Mie imi place cand mor frustratii, imbogatitii peste noapte si cocalarii... Se mai aeriseste aerul, taica...

Pai si ele trebuie sa traiasca..

-----------------------------------------------------------------------------------------------

What?

Sau naparca!...