Iubirea ca in povesti... :D !

Eu ma incapatanez sa nu cred in iubire. Nu am calitatile necesare ptr a fi iubit....

..Da, yo cred ca iubirea ca in povesti este cand nu se cearta si nu se despart niciodata...doar ca ea se afla in povesti, nu in realitate!! :D

Iubirea...nu mai e.:(

..sau poate in visele mele..asa cum am avut unu,chiar ieri!! :)

Daca lumea ar fi perfecta ne am plictisi ingrozitor.la fel e si cu iubirea...si cea mai mare prostie este sa nu crezi in iubire..poti sanu crezi in durata ei dar asta e alta poveste

Eiii, ce spui tu, tinde spre o iubire monotona, nu ma vad intr-o asa iubire...fug de ea, ca dracu de tamaie!:)Prefer o iubire cu sare si piper!:)

Ba da ecsista Alina! 'mnaseara!! :)
... exista. ca de n ar fi, nu s ar mai povesti... :D

Aha...exista in povesti.:P

Prea multa iubire pe aici. ma dezabonez :)

Eh Domnita! yo fug dupa una asa cum zici tu ca preferi... :D

Succes...dar deja am vazut ca e condimentata din plin si nu e deloc linistita....e ca si marea, cand linistita , cand agitata...cu valuri si spumata!:)

Daca la a povesti suntem perfecti ar intra si realismu acolo unde intra si inchipuirile sau visele.. sunt de acord si eu ca ieczista, dom'le si ieste tare frumoasa!! zic ca pt trai o iubire ca n povesti pria oara deschizi dragostea, apoi iubirea. ca de nu se poate observa usor de ce nu-i ca-n povesti!:)))

..multam pt a en-spea oara Domnita! pt urariile in succesuri... insa aceste ,,agitatii,,vin pt ca fiecare isi spune punctul de vedere in functie de iubirea de care a avut parte, dar si de propria personalitate. unii sunt capabili sa simta iubirea si sa iubeasca, intr un mod mai intens, pe cand altii sunt mai putin capabili de a avea un astfel de sentiment!! :D

Stiu, ce zici...nu-mi multumi!Yo-s mai nebunica si nu-mi place prea multa liniste...Pac-pac...uite am spulberat-o!:)

...cred ca..sunt conviind pot spune, ca iubirea ca in povesti exista si este o combinatie intre cele doua variante. In ea exista si armonie si intelegere si sacrificiu, dar si certuri si impacari senzuale, precum si spirit de echipa si evident ca exista tot timpul si determinarea emotionala de a ramane impreuna!!

Pfff .. prin ce pericole si peripetii, capcane si praguri trebuie sa treaca eroii din poveste pentru ca la sfarsitul basmului sa poata trai fericiti alaturi de perechea lor, apoi putini oameni ar fi in stare sa le depaseasca pe toate cu brio... :D

Daca te referi la cele cu hapyend, probabil ca exista...dar exista si drame si telenovele...Cand exista iubire, e nevoie si de alte sentimente...iubirea pe parcurs dispare!

Sunt putini oameni capabili de astfel de sentiment numit iubire care nu dispare..yo s unu dintre ei!! :)
..multi.. viseaza la o astfel de iubire si tot visand ajung la concluzia ca ea nu exista, deoarece nu le-a iesit in cale lor sau nu accepta o astfel de iubire nefiind capabili sa o inteleaga, iar sentimentele puternice confundandu le cu manifestari de tot felu... si e destul ca unu dintre ei sa nu vrea macar sa viseze si atunci...eroii trec prin diferite..peripetii, manati de pasiunea dragostei, desi dragostea nu i o recompensa pe care o primessti cadou, este chiar mobilul actiunii!! :)

Ceea ce spui tu, in opinia mea, sunt doar vorbe...nu cred in asa ceva, nu pot si nici nu vreau!:)

Dap,fiecare isi creeaza propria iubire ca in poveste, in functie de asteptarile pe care le are, unii mai multe. altii mai putine... tu le ai pe ale tale!! :)

Da...apreciez raspunsul tau!)

Ar fi prea gretzos sa existe iubirea perfecta , bleah
Deci mai bine cu zmei si bau-bau-uri, decat lapte, miere si fripturi :)

Frumoasa comparatia iubire!
buna seara!:*
..acest motiv este si atat de rara iubirea adevarata si care sa dureze, asa ca in poveste!! :D

Iubirea exista. Nu-i nici plicticoasa, nici ca-n povesti, nici cu adorari(aia deja este boala, da in gelozie, boli mentale) dar nici cu suparari, plansete si despartiri.
Daca respetivii incep cu d'asta(suparari), si apoi se impaca cu o partida tare de sex si iubire impartasita, le dau sfatul sa nu o mai repete daca se mai intampla sa se certe si a doua oara. Pana cand o viata amara? Adica, eu vorbesc acum cu adulti, care au voie pe computer pe forum gen cuplari, nu vorbesc cu copiii. Alea-s prosteli, s ate certi ca s ate impaci, si merge numai la copii(deci, excludem sexul in cazul lor).
Iubirea este iubire, si-i frumoasa, si vezi defectele celui de langa tine, te mai si supara, dar stai de vorba (fara despartiri, sunt absurde si inutile daca tot te iubesti si vrei sa cladesti o viata impreuna), mai accepti , mai vrei sa te schimbi de dragul celuilalt cand vezi ca-l superi...si uite asa.
Vorbele alea mari cu divinizare tin putin de perioada de indragostiti. Pai cine o tine din indragostire in indargostire, nu mai poate crede in dragoste, ca bag seama, nu-l prea tine mult :))

Buna seara :* :)
Nu stiu cat de frumoasa este comparatia, dar stiu si mai sunt si constienta si imi place ca o relatie sa aiba detoate. Fara suparari nu vezi frumusetea impacatii, fara despartiri nu vezi puterea sentimentelor, fara venirea lunii, nu ai sa vezi soarele :)

Frumos comentt domnita!! mai ales a 2a parte place mult... :)
iar cei care se despart, inseamna ca nu exista iubire intre ei!! ... si mai au de cercetat acest teren bolovanos al vietii!! :D

Boom_fee
veninoasa1
Ar fi prea gretzos sa existe iubirea perfecta , bleah
Deci mai bine cu zmei si bau-bau-uri, decat lapte, miere si fripturi :)
Frumoasa comparatia iubire!
buna seara!:*
..acest motiv este si atat de rara iubirea adevarata si care sa dureze, asa ca in poveste!! :D
Buna seara :* :)
Nu stiu cat de frumoasa este comparatia, dar stiu si mai sunt si constienta si imi place ca o relatie sa aiba detoate. Fara suparari nu vezi frumusetea impacatii, fara despartiri nu vezi puterea sentimentelor, fara venirea lunii, nu ai sa vezi soarele :)
..iubire asa e iubirea!! sti bine cum... :D. iubirea fara suferinta nu este iubire. de preferat sa fie cat mai putina suferinta, dar este inevitabila!!
dar stai putin...
ce este iubirea adevarata pana la urma?!
iar mai zapacit!! :D :))))

Buna seara :* :)
Nu stiu cat de frumoasa este comparatia, dar stiu si mai sunt si constienta si imi place ca o relatie sa aiba detoate. Fara suparari nu vezi frumusetea impacatii, fara despartiri nu vezi puterea sentimentelor, fara venirea lunii, nu ai sa vezi soarele :)

dar ce este frumos in suparare? Impacarea?
Nu poate fi inlocuita impacarea asta pur si simplu cu "atentii" ocazionale deosebite?
Si, daca noua (ca fete) ne place sa facem pe imbufnatele, fara ca ei sa aiba o vina reala, ce-ar fi sa faca si ei pe imbufnatii? Eu, una, m-as oftica si mi s-ar parea ca-i un fandosit. :) (chiar daca l-as iubi, ar fi o parte a lui care nu mi-ar placea :) )

Iubirea adevarata e aia in care nu iti pierzi capul decat moderat si constient, e aia in care exista planuri si vise comune, e visul viitorului. E acceptare, toleranta, e nebunie...

Ce inseamna ,,atentii ocazionale ,, ?

Poate m-am exprimat superficial. sa zicem...surprizele. Suprizele frumoase. De orice fel, dar frumoase sa fie, numai sa iesi din rutina.
Si asta ma refer la un cuplu care este impreuna de un an, de 7, de 30. Supararile obosesc, surprizele mentin vioiciunea, exuberanta.

In ce spui aici eu m-as urca pe pereti... si nas avea parte de plictiseala!! :)))

Pai, Purple, eu am zis impacare. Este evident ca poate fi de orice fel, deci si surprize.
Ce ai vrut sa spui pana la urma ? :°

Interesant subiectul tau Bomfee si intradevar multi isi contureaza iubirea dupa viata care o traiesc.Unii prefera o viata linistita,altii in schimb prefera povestile de dragoste gen hollywoodiene,cu certuri si impacari,condimentate cu partide pasionale de sex:)Dupa parerea mea o astfel de relatie nu prea aduce echilibru si sorti de izbanda si in multe cazuri duce la despartire,putini reusesc.Prefer insa o relatie echilibrata,in care doi parteneri merg direct la tinta,fara ambiguitati.De ce prefer acest tip de relatie?Deoarece la final realizezi ca ai realizat ceva si nu te-ai imbolnavit de nervi degeaba si nu ti-ai pierdut timpul realizand ca te-ai agitat degeaba pt niste lucruri pe care puteai sa le eviti elegant...Fiindca doar o data traim si nu are rost sa ne complicam viata de n ori.Mai ales ca viata e atat de scurta....

:)) :)) gata, mai spun asta si am duc la culcare, poate maine scriu mai clar :)
Nici eu nu pricep asocierea impacare cu surprize de care spui tu dar poate face parte tot din mintea mea incalcita de acum.
Tu ai spus undeva ca "Fara suparari nu vezi frumusetea impacatii" si eu mi-am spus punctul de vedere ca sunt importiva supararilor, doar ca sa fie o impacare frumoasa. Acum, poate nici tu nu ai vrut sa spui asta, dar vehiculeaza ideea certurilor, ca sa ai motiv de impacare, si sa vezi ce frumos va fi, ce partida de sex minunata trag ca semn de impacare etc. Deci multi o fac sa iasa din "plictiseala" si banal.
cam asta. ma indoiesc ca am fost mai clara :))

Tocmai aceste povesti hollyodene de care vorbilesti aici..obosesc!!
din pacate pentru noi, toti mai confundam, iar daca nu o facem cu siguranta am confundat o cel putin odata pentru a putea ajunge la performanta de a nu o mai confunda. eu nici n am apucat sa o vad bine ca am fost direct in prapastie. noroc ca era o craca acolo si, abil fiind... m am agatat de ea. asa ca,catarati va cu atentie, sunt periculoase si alunecoase stancile, eu nu mai urc decat cu sfoara si, chiar si asa, de multe ori ma pierd pe la jumatea drumului si cobor rapid. pana la urma cred ca ma las de munte si ma duc la mare!! intrun suflet cu vedere la mare!! :)))

Pai zii asa , parca te mai inteleg putin acum. Din pacate viata aduce si suparari, nu ai cum sa le previi pe toate nici cu surprize, nici fara. Ideea de impacare cu sex e departe de mine, eu vad altfel asta si iubirea in sine .

'Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti'...nu pre mai exista...din pacate! :)

Exista, am vazut pe facebook :))
Deci mai sunt sperante :)

..da..da mi si m ie feisbucu ala!! :)))
dar nu in orice circumstante:D

Poftim?

Stii care e culmea alpinismului Bomfee?Sa te prinzi cu dintii de o stanca si sa realizezi de fapt ca nu mai ai cu ce:)Ca i-ai pierdut intr-o catarare anterioara:))

:))) ginionist alpinismu asta!!! si risc maxim! :)))

Da asa e,de obicei viata bate filmul hollywoodian:)

..mey Mihai.exista dragoste ca in basme si ca in comediile romantice si nu doar in cele de la hollywood. trebuie doar sa visezi la ea, cat mai mult si ea va veni in cele din urma ! si sa astepti o asemenea iubire in fiecare zi...! ah si cine toata viata spera la o idila de acest fel si o astepta cu devotament, o va avea negresit!! (pe lumea cealalta)... :))))

Vai ce-mi spui...:)Intradevar ai dreptate.Uite yo' de acum o sa ma pregatesc intens ca atunci cand voi muri sa-mi scrie pe sicriu:"Plecat in luna de miere":)))Glumesc...:)

Lasand gluma la o parte,chiar exista iubire ca in basme.Am avut parte de una,dar am pierdut-o ca fraierul...Iar Hollywoodul nu a avut nici o influenta...

"e cea in care dupa multe neintelegeri si lacrimi cei doi sfarsesc prin a ramane impreuna, acceptandu-si defectele si trecand impreuna peste dificultati?" As zice cel putin in opinia mea ca aduce mai mult cu realitatea. Si spun asta pt ca dupa ceva ani cel mult, chimia se reduce destul de mult, iar daca interiorul partenerilor (aspiratiile si modul de obtinere al aspiratiilor.cel putin) nu este compatibil, atunci esecul este f probabil, exceptii facand relatiile bazate pe interes sau chiar frica. In alta ordine de idei nu avem cum sa credem in iubire, pt ca tot ce este viu functioneaza in parametrii normali prin iubire. Iar cine nu crede nu are decat sa simta consecintele pe propriul trup si suflet. Cred ca inainte de a deveni total neincrezatori intr-o iubire reciproca e nevoie sa credem in iubire si mai ales in iubirea de sine (nu in sensul de egojsm) pt ca nu putem lupta pt o iubire prin concesii daca nu ne cunoastem si nu ne iubim pe sine. E ca si cum ai avea pretentii ca cineva sa conduca bine o masina daca nu are habar macar vag din ce este compusa tehnic o masina. A ne folosi doar instinctele si a mai crede ca iubirea e doar o consecința a unei indragostiri la prima si chiar a doua vedere, cred ca e o naivitate.
Ca sa poti mentine iubirea dintre celule e nevoie de lupta cu energia negativa care pluteste de la sine ca o lege a compensatiei, peste tot. Acum ca oamenii ajuta prea mult inclinarea balantei spre rau, asta e alta poveste si poate si de aici dezamagirea multora. Oricum pierderea increderii in iubire atrage pierderea increderii in propria persoana si deci ar trebui sa fim mai optimisti..zic eu.

.."sa nu credem in iubire"

Cum sa nu te certi niciodata?? N am auzit pana acum...