Loading DreamMaker

Loading DreamMaker

Şoricar stă între perne şi chinuie un rubik; pe covor, un puzzlle aşteaptă răbdător... Este târziu şi ora lui de culcare a trecut de mult... Ia o gură din paharul cu lapte de pe măsuţă apoi stinge veioza. Adoarme imediat, strângând cu ciudă jocul în palmele micuţe şi obosite. Un vis cu fluturi portocalii care dispar într-un roi bezmetic, face loc unui peisaj marin. Pescăruşi ce culeg din valuri crustacee şi un mal abrupt, deasupra căruia... o lumină verde clipeşte la intervale regulate. Porneşte într-acolo. Mai are puţin până pe vârful malului, care este dăltuit în stâncă şi ceva bolovăniş. Lumina devine tot mai puternică. Neatent, atinge un stei de piatră uriaş, iar acesta se prăvale făcând un zgomot... cam ciudat. Nu e zgomot... este un sunet... De spaimă, Şoricar deschide ochii. Pe tavan, lumina din vis alcătuieşte un joc frumos... Intrigat, întinde mâna să aprindă veioza, dar dărâmă paharul cu lapte, care varsă leneş până la ultima picătură conţinutul... Picurii se aud plesnint uşor pe parchet şi necăjit, băiatul aprinde lumina, coboară din pat oftând, apoi curăţă şi... ce bâzâie? - Martin! Tu eşti? - Nu... - răspunde Dorianne cu un glas catifelat, abia şoptit: priveşte pe geam.. Şoricar se întoarce şi scapă laveta din mână. În spatele ferestrei, o lumină de un verde incandescent pâlpâie. În momentele când capătă intensitate maximă, se văd foarte clar, ca ziua, grădina, băncile, fântâna arteaziană... Chiar şi câinele vecinei, un saintbernard care de obicei nu se arată decât dimineaţa, acum stă cu labele pe grilaj, nefiind în stare nici să scheaune.. Pare încremenit... - Ce crezi că este asta, Dorianne? - Din punctul meu de vedere, este o culoare pe care abia aştept să o reproduc. Sunt acolo nuanţe pe care nu le cunosc... Kevin! - Nu găsesc un tipar aici. Poate înţelegi tu Martin... sau chiar tu ai făcut asta? - E fascinant, dar Lucas e de părere că lumina asta ascunde ceva mai complicat. Aş putea să o reproduc. - Stai cuminte... Stinge lumina, Şoricar! - şopteşte Lucas pe un ton ferm. Băiatul se execută şi rămâne cu ochii cât cepele la fereastră. Lumina părea a fi un halou în spatele căruia, abia ghicită, o mişcare ordonată, schimba imagini. Un cerc ce se deplasa în jurul axei sale, axă ce putea fi vizibilă printr-o mişcare de răsturnare, devenind con.. - Dacă tot sunt treaz... am să încalec fereastra. - Ferestrele sunt la mine, Şoricar neastâmpărat! Oricum, nu poţi face asta. Nici măcar să nu te gândeşti a încerca... Fără să ezite, copilul deschise fereastra larg şi se căţără cu iuţeală pe lemnul umed. Ca pentru a se echilibra, o mână întinsă în faţă palpă... un altfel de aer. Dur. Ca un zid transparent. Până şi propria respiraţie se întoarse cu furie în plâmânii micuţi, provocând un val de durere insuportabilă. Îl auzi pe Martin strigând şi în aceeaşi clipă fu rejectat pe covor, dându-se de-a dura... - Te doare? Dorianne îi puse pe tâmplă o mână uşoară şi răcoroasă.. Uşor, şi treci în pat... Băiatul se târăşte anevoie în patru labe către pat, dar, cu capul întors: nu-şi poate dezlipi ochii de la conul frumos, ce rămâne con, după ce staţionează îşi măreşte dimensiunile şi pare a coborî... Unde? Schiţează intenţia de a se ridica pe picioare şi ultimul lucru pe care îl vede... sunt nişte protuberanţe verticale, mai late în partea de jos... Alunecă greoi pe covor şi acolo îl găseşte Doamna şoricar dimineaţa... - Măi, măi! Nu ţi-a mai ajuns patul? Ia să văd, ai febră? Cu geamul deschis, tot ce se poate... - Am visat. Ceva foarte frumos. - Spălarea şi treci la masă; nu ai mult timp să leneveşti: ai uitat că pleci cu tati la pescuit? Şoricar se îndreaptă spre camera de baie, apucând uşor confuz laveta plină ochi de... lapte. Când iese pe uşă, sare direct în maşină pe bancheta din spate. În timp ce tatăl lui face ultimele verificări, copilul priveşte uimit: zorelele de sub geamul lui sunt complet uscate iar câţiva metri mai în faţă, iarba este îngălbenită şi trei urme, vârfuri ale unui triunghi imaginar, au rămas întipărite adânc în nisipul de lângă bazin. Maşina porneşte şi ultima "fotografie" din fuga maşinii este Martin, care-i derulează un spot schematic. Apoi, legănatul pernelor îl adoarme pe micuţul cam greu încercat.

Alte intrebari de la 00_think

* Miracolul cât un pumn...
* Mâna salvatoare...
* Şmecherii virtuali, seria Flatulenţe