Nationalist !!!
A fi sau a nu fi nationalist !!! e ceva rau in asta ??? e rau sa-ti iubesti tara , neamul , limba ??? sunt mandru ca sunt roman !! tu esti ????
- Action Bar:
- Raspunsuri (69)
- Afisari (997)
- Facebook Share
Postat de admin1 la 27 august 2011 - 14:32
Da pot zice ca da :)
Postat de alyn_vl_steaua la 27 august 2011 - 14:33
Sunt mandru că sunt român
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:34
Da , ce ?? e rau sa fi nationalist ??
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:34
Daca da , dece ??
Postat de martin_sorin_marius la 27 august 2011 - 14:34
Da............
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:35
Da , ce ??? fi mai explicit !
Postat de Marymar39 la 27 august 2011 - 14:36
Avand in vedere cate valori nationale avem in tara..DA, sunt mandra...dar cand ma gandesc si la acei romani care ne fac tara de ras precum:hotii, violatorii,criminalii,cei cu un grad redus de cultura si inteligenta iar cand celelalte tari ne privesc cu dizgratie...imi este rusine ca sunt romanca.
Postat de todyno la 27 august 2011 - 14:37
N-am de ce sa fiu mandru ca as fi roman ....
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:38
Nu cred ca ar trebui sa-ti fie rusine ca esti romanca , ci mai degraba sa ne fie rusine ca acceptam sa fim bagati in aceiasi oala cu cei de care spuneai tu !! si ne complacem in a nu face nimic spre a reface imaginea romanului in lume !!!!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:40
Todyno la un moment dat siu eu credeam ca tine , dar privind lucrurile mai in amanuntime , am inceput sa fin mandru , mandru ca sunt roman !
Postat de Marymar39 la 27 august 2011 - 14:41
The_Hunter
Nu cred ca ar trebui sa-ti fie rusine ca esti romanca , ci mai degraba sa ne fie rusine ca acceptam sa fim bagati in aceiasi oala cu cei de care spuneai tu !! si ne complacem in a nu face nimic spre a reface imaginea romanului in lume !!!!
Postat de todyno la 27 august 2011 - 14:42
Pe cei de la putere nu-i intereseaza se opereaza in strainatate si isi fac vacantele in strainatate!
Postat de Marymar39 la 27 august 2011 - 14:43
todyno
Pe cei de la putere nu-i intereseaza se opereaza in strainatate si isi fac vacantele in strainatate!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:44
Sa nu uitam ca pe cei de la putere "noi i-am ales " daca nu fac nimic in privinta asta , noi suntem de vina ca tacem din gura si nu luam atitudine !! din nefericire romanul a fost invatat sa se multumeasca cu foarte putin , in plus fata de asta , la noi cuvantul "solidaritate " nu are nici un sens , nu exista . putem face multa , dar................
Postat de ozy_nel la 27 august 2011 - 14:44
alyn_vl_steaua
Sunt mandru că sunt român
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:45
Ne meritam soarta .... dar sper ca generatile ce ne v-or urma sa gandeasca altfel !!!!
Postat de BuBu_PisoiashuL la 27 august 2011 - 14:45
Nu e nmc rau in asta..st mandra ca st romanca.. avem o tara frumoasa...doar ca unii isi bat joc :)
Postat de todyno la 27 august 2011 - 14:46
Oricine ar fi la putere in orice tara isi vede interesul! iar faza ca noi voi i-ati ales este o iluzie! jocurile de culise sunt deja facute ! se sustin intre ei in functie de cine serveste mai bine economia subterana! poate doar in caz de razboi cine e roman sa o arate! pe timp de pace nationalismul e ceva abstract!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:48
Putem schimba asta , sunt sigur ca se pot schimba multe , trebuie doar sa fim solidari asta e tot !! daca 1000 de persoane striga in fata parlamentului , sunt 100% nebagati in seama , dar cum crezi ca ar reactiona cei de la cotroceni daca afara ar fi 10000000000 ???
Postat de ozy_nel la 27 august 2011 - 14:49
The_Hunter
Ne meritam soarta .... dar sper ca generatile ce ne v-or urma sa gandeasca altfel !!!!
Postat de Marymar39 la 27 august 2011 - 14:49
The_Hunter
Sa nu uitam ca pe cei de la putere "noi i-am ales " daca nu fac nimic in privinta asta , noi suntem de vina ca tacem din gura si nu luam atitudine !! din nefericire romanul a fost invatat sa se multumeasca cu foarte putin , in plus fata de asta , la noi cuvantul "solidaritate " nu are nici un sens , nu exista . putem face multa , dar................
Postat de todyno la 27 august 2011 - 14:53
Generatiile care ne urmeaza sunt f confuze! daca vor iesi in strada vor iesi de dragul de a iesi nu pt ceva anume! romanii nu au constiinta comuna de grup.....romanii sunt individualisti ...n-ai sa vezi romani protestand ca vine papa si ca vizita costa prea mult chiar si sub forma de pretext n-ai sa vezi romani aruncand cu pietre ci fluierand cuminti in tarc!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:53
Ozy , cred ca generatile ce vin , mai au o sansa , totul depinde de educatie si spirit civic ! dar intr-o tara intoxicata de subcultura si analfabetism in toate ramurile , e destul de greu sa mai speri !! dar , spoeranta se spune ca moare ultima !!!!
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 14:55
Sunt mandra ca/s romanca Hunter dar concediile mi le petrec tot in strainatate:)
Postat de ozy_nel la 27 august 2011 - 14:56
The_Hunter
Ozy , cred ca generatile ce vin , mai au o sansa , totul depinde de educatie si spirit civic ! dar intr-o tara intoxicata de subcultura si analfabetism in toate ramurile , e destul de greu sa mai speri !! dar , spoeranta se spune ca moare ultima !!!!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:56
Eu sunt de parere ca in cele din urma , ne v-om trezi , dormim prea de mult timp nepasandune decat de propria burta !! dar sunt convins ca va veni o zi cand o sa ne fie si noua foame .... atunci , si doar atunci v-omredeveni solidari !!!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:57
Si eu fac acelasi lucru din nefericire , ella !!
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 14:57
Atunci s/ar putea sa fie prea tarziu si sa nu se mai poata face nimik pt tara asta...de fapt cred ca deja este prea tarziu.
Postat de todyno la 27 august 2011 - 14:58
In romania a murit deja speranta! ar trebui sa ne apucam de coliva....daca pui la SANATATE ungur caruia nu-i pasa de romani la MEDIU ungur si la CULTURA Romaniei tot ungur ....numai exista speranta! au acum tupeu de moneda in ardeal iar niciun roman nu zice ajunge!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:58
Niciodata nu e prea tarziu !!!
Postat de alexandrumoga la 27 august 2011 - 14:58
Suntem in anul de gratie 2011 acest gen de discurs se potrivea bine la sfarsitul secolului 19 inceputul secolului 20
astazi lumea incearca sa scape de granite de idei care au adus 2 razboaie mondiale si unul rece
astazi lumea intreaga tinde spre globalizare posibilitate de a te misca liber si in siguranta pe tot globul pamantesc ce importanta mai are ca exista romani greci francezi englezi germani portoricani
nu mai are absolut nicio importanta iar nationalismul ca si concept este obsolete prafuit incremenit si aducator de necazuri aiurea
zeci de milioane de oameni au murit in numele nationalismului mai bine mori intr-un accident de masina :)))))))))))
astazi lumea incearca sa scape de granite de idei care au adus 2 razboaie mondiale si unul rece
astazi lumea intreaga tinde spre globalizare posibilitate de a te misca liber si in siguranta pe tot globul pamantesc ce importanta mai are ca exista romani greci francezi englezi germani portoricani
nu mai are absolut nicio importanta iar nationalismul ca si concept este obsolete prafuit incremenit si aducator de necazuri aiurea
zeci de milioane de oameni au murit in numele nationalismului mai bine mori intr-un accident de masina :)))))))))))
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 14:59
The_Hunter
Si eu fac acelasi lucru din nefericire , ella !!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 14:59
Todyno , ai punctat foarte bine !!!
Postat de todyno la 27 august 2011 - 14:59
alexandrumoga
Suntem in anul de gratie 2011 acest gen de discurs se potrivea bine la sfarsitul secolului 19 inceputul secolului 20astazi lumea incearca sa scape de granite de idei care au adus 2 razboaie mondiale si unul rece
astazi lumea intreaga tinde spre globalizare posibilitate de a te misca liber si in siguranta pe tot globul pamantesc ce importanta mai are ca exista romani greci francezi englezi germani portoricani
nu mai are absolut nicio importanta iar nationalismul ca si concept este obsolete prafuit incremenit si aducator de necazuri aiurea
zeci de milioane de oameni au murit in numele nationalismului mai bine mori intr-un accident de masina :)))))))))))
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 15:00
Am mai spus pe un topik anterior,eu traiesc intre unguri si nu e chiar asa de negru draqul pe cat pare:)
Postat de todyno la 27 august 2011 - 15:01
Ella__
Am mai spus pe un topik anterior,eu traiesc intre unguri si nu e chiar asa de negru draqul pe cat pare:)
Postat de alyn_vl_steaua la 27 august 2011 - 15:01
ozy_nel
alyn_vl_steaua
Sunt mandru că sunt român
Postat de ozy_nel la 27 august 2011 - 15:02
Ai dreptate ,todyno, in multe, Romanii sant individualisti, daca e sa ne uitam in istore am facut si face in continuare aceleasi greseli, ucidem ca sa obtinem ceva ptr noi nu ca sa facem ceva ptr natia noastra
Postat de todyno la 27 august 2011 - 15:02
The_Hunter
Todyno , ai punctat foarte bine !!!
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 15:02
Atata timp cat mai exista un csibi barna si pe langa el altii care habarn-au de limba romana desi s-au nascut crescut si trait in romania .... sa sti ca dracul ala de care spui tu ca nu e chiar asa de negru , capata nuante nu tocmai roz !!!!
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 15:03
todyno
Ella__
Am mai spus pe un topik anterior,eu traiesc intre unguri si nu e chiar asa de negru draqul pe cat pare:)
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 15:04
Hunter,pana nu ajungi sa traiesti intre ei nu poti sa stii cat adevar este si cat nu:)
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 15:06
Am fost in harghita in primavara , aveam pe rucsac tricoloru , sti cum m-am simtit cand in spate auzeam ; budos olah ???
Postat de alexandrumoga la 27 august 2011 - 15:08
De ce îmi displace naţionalismul nostru?
eseu [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Horia Roman Patapievici [Horia_Roman_Patapievici ]
2009-02-20 | | Înscris în bibliotecă de alexandru moga
eseu de horia roman patapievici – ziarul cuvântul, anul I (VI), nr.11(224), decembrie 1995
~~~
Noi, românii, avem o problemă cu iubirea de ţară.
De câte ori e vorba de ea, devenim inflamaţi. În nimic nu punem mai mult zel, decât în demonstrarea tăioasă a iubirii ce avem pentru ţară şi neam.
Până la un punct, ar părea că atitudinea aceasta este naturală, adică în ordinea firească a lucrurilor.
Ceva însă atrage aici în mod neplăcut atenţia. Naţionalismul nostru este în special verbal: la noi iubirea de ţară e mai curând o probă de îndemânare retorică, decât o voinţă tenace de a impune altora, prin procedee legitime, punctul nostru de vedere.
Că este aşa e dovedit de marea nepăsare ce avem pentru trei categorii de fapte:
(1)mizeria vieţii publice
(2)arbitrariul vieţii politice
(3)susţinerea tenace a intereselor naţionale
Am să le iau pe rând.
~~~
Noi definim bucuros sentimentul naţional prin invocarea măreţiei trecutului. La Eminescu, în celebra invocaţie lirică, România are un trecut (mare) şi un viitor (tot mare). Nu ni se spune ce prezent are (sau merită) România.
Această lipsă este decisivă şi ea marchează orientarea riguros paseistă a naţionalismului românesc.
Pentru noi, prezentul pur şi simplu nu este obiect al sentimentului naţional.
Deoarece însă tot ce se face pe lumea aceasta îşi începe fiinţa prin intermediul prezentului, indiferenţa noastră faţă de prezent văduveşte naţionalismul românesc de orice eficacitate publică şi politică.
Altfel spus, indiferenţa noastră faţă de mizeria în care trăim nu este metafizică (cazul indiei: naţionalismul indian ar putea consta din ocrotirea shambalei) ci este complacere, bălăcire, inadecvare.
Mecanismul prin care mizeria de acum este acceptată în schimbul fetişizării unui panteon istoric de operetă de ieri şi a unei prezumtive grandori de mâine nu este, în fond, decât o banală compensare psihologică, tipică sufletelor slabe şi nevricoase, incapabile să privească realitatea în faţă.
Pentru că adorarea bigotă a unui patriotism de operetă este o formă de slăbiciune, naţionalismul românesc îmi displace. Dimpotrivă, deoarece iubesc firile tari, orgolioase şi realiste, nu îmi pot da acordul decât pentru o formă de patriotism crud, lucid, necruţător, axat pe prezent şi pe eficacitate politică.
~~~
Deoarece ne refugiem, atunci când ne iubim ţara, în trecut, noi românii avem o concepţie inadecvată despre viaţa publică în act, adică despre politică.
După modelul fetişizat şi nerealist al vremurilor voievodale, noi credem că măreţia României se poate realiza fără politică, deoarece, ne imaginăm, voievozii nu făceau politică, poporul îşi iubea conducătorii şi totul decurgea de la sine.
Această viziune, inutil să o mai spun, este puerilă şi nu are raport nici cu realitatea prezentului, nici cu cea a trecutului.
Nu mai puţin, toate naţionalismele româneşti au văzut în viaţa politică (partide, parlamentarism, etc…) una din cauzele coruperii României.
Din acest motiv, naţionalismul românesc, deşi din punct de vedere verbal foarte patriotic, a fost mai întotdeauna dăunător intereselor reale ale României, care, nu are dreptul să ignore niciun patriot, pot fi realizate numai prin politică.
Tot dispreţul faţă de politică a constituit alibiul acomodării noastre cu formulele de guvernare care ne-au alterat demnitatea.
Faptul că am rămas insensibili la alterarea demnităţii noastre prezente este una din consecinţele proastei aşezări faţă de realităţi a naţionalismului românesc.
Pentru că puţin îi pasă de demnitatea fiinţei mele individuale şi prezente, naţionalismul românesc îmi displace.
Nu iu
eseu [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Horia Roman Patapievici [Horia_Roman_Patapievici ]
2009-02-20 | | Înscris în bibliotecă de alexandru moga
eseu de horia roman patapievici – ziarul cuvântul, anul I (VI), nr.11(224), decembrie 1995
~~~
Noi, românii, avem o problemă cu iubirea de ţară.
De câte ori e vorba de ea, devenim inflamaţi. În nimic nu punem mai mult zel, decât în demonstrarea tăioasă a iubirii ce avem pentru ţară şi neam.
Până la un punct, ar părea că atitudinea aceasta este naturală, adică în ordinea firească a lucrurilor.
Ceva însă atrage aici în mod neplăcut atenţia. Naţionalismul nostru este în special verbal: la noi iubirea de ţară e mai curând o probă de îndemânare retorică, decât o voinţă tenace de a impune altora, prin procedee legitime, punctul nostru de vedere.
Că este aşa e dovedit de marea nepăsare ce avem pentru trei categorii de fapte:
(1)mizeria vieţii publice
(2)arbitrariul vieţii politice
(3)susţinerea tenace a intereselor naţionale
Am să le iau pe rând.
~~~
Noi definim bucuros sentimentul naţional prin invocarea măreţiei trecutului. La Eminescu, în celebra invocaţie lirică, România are un trecut (mare) şi un viitor (tot mare). Nu ni se spune ce prezent are (sau merită) România.
Această lipsă este decisivă şi ea marchează orientarea riguros paseistă a naţionalismului românesc.
Pentru noi, prezentul pur şi simplu nu este obiect al sentimentului naţional.
Deoarece însă tot ce se face pe lumea aceasta îşi începe fiinţa prin intermediul prezentului, indiferenţa noastră faţă de prezent văduveşte naţionalismul românesc de orice eficacitate publică şi politică.
Altfel spus, indiferenţa noastră faţă de mizeria în care trăim nu este metafizică (cazul indiei: naţionalismul indian ar putea consta din ocrotirea shambalei) ci este complacere, bălăcire, inadecvare.
Mecanismul prin care mizeria de acum este acceptată în schimbul fetişizării unui panteon istoric de operetă de ieri şi a unei prezumtive grandori de mâine nu este, în fond, decât o banală compensare psihologică, tipică sufletelor slabe şi nevricoase, incapabile să privească realitatea în faţă.
Pentru că adorarea bigotă a unui patriotism de operetă este o formă de slăbiciune, naţionalismul românesc îmi displace. Dimpotrivă, deoarece iubesc firile tari, orgolioase şi realiste, nu îmi pot da acordul decât pentru o formă de patriotism crud, lucid, necruţător, axat pe prezent şi pe eficacitate politică.
~~~
Deoarece ne refugiem, atunci când ne iubim ţara, în trecut, noi românii avem o concepţie inadecvată despre viaţa publică în act, adică despre politică.
După modelul fetişizat şi nerealist al vremurilor voievodale, noi credem că măreţia României se poate realiza fără politică, deoarece, ne imaginăm, voievozii nu făceau politică, poporul îşi iubea conducătorii şi totul decurgea de la sine.
Această viziune, inutil să o mai spun, este puerilă şi nu are raport nici cu realitatea prezentului, nici cu cea a trecutului.
Nu mai puţin, toate naţionalismele româneşti au văzut în viaţa politică (partide, parlamentarism, etc…) una din cauzele coruperii României.
Din acest motiv, naţionalismul românesc, deşi din punct de vedere verbal foarte patriotic, a fost mai întotdeauna dăunător intereselor reale ale României, care, nu are dreptul să ignore niciun patriot, pot fi realizate numai prin politică.
Tot dispreţul faţă de politică a constituit alibiul acomodării noastre cu formulele de guvernare care ne-au alterat demnitatea.
Faptul că am rămas insensibili la alterarea demnităţii noastre prezente este una din consecinţele proastei aşezări faţă de realităţi a naţionalismului românesc.
Pentru că puţin îi pasă de demnitatea fiinţei mele individuale şi prezente, naţionalismul românesc îmi displace.
Nu iu
Postat de todyno la 27 august 2011 - 15:08
Se tolereaza prea mult ungurii in romania ......unora a ajuns sa nu li se mai para nasol cu ungurii prin preajma! in unele orase din romania te duci sa cumperi paine si nu te servesc daca nu vb ungureste.....ai dreptate ella cu romani ca tine o sa fim in viitor arestati daca nu vorbim ungureste! hai pa
Postat de alexandrumoga la 27 august 2011 - 15:09
Continuare
Tot dispreţul faţă de politică a constituit alibiul acomodării noastre cu formulele de guvernare care ne-au alterat demnitatea.
Faptul că am rămas insensibili la alterarea demnităţii noastre prezente este una din consecinţele proastei aşezări faţă de realităţi a naţionalismului românesc.
Pentru că puţin îi pasă de demnitatea fiinţei mele individuale şi prezente, naţionalismul românesc îmi displace.
Nu iubesc decât ceea ce stimez şi mă înalţă.
~~~
Fiind întorşi spre un trecut confecţionat potrivit principiului bovaric al fraudei pioase şi având în minte un viitor care nu ne constrânge la niciun act de realism, naţionalismul nostru verbal se împacă foarte bine cu superficialitatea, indolenţa şi indiferenţa cu care ne urmărim interesele naţionale specifice.
Foarte sensibilă la patriotismul pur verbal implicat de o himerică ameninţare a Ardealului după 1989, opinia publică a privit cu o indolenţă şocantă evoluţia relaţiilor dintre actuala Republică Moldova şi România.
Nu este locul aici să dezvolt punctele vădit nepatriotice ale politicii noastre externe.
Este suficient să menţionez semnarea tratatului cu URSS (prin care acceptam să ne legăm politica externă de interesele Moscovei) şi ratarea unirii cu Basarabia, după august 1991.
Ceea ce vreau să pun aici în evidenţă este sensibilitatea noastră disproporţionată pentru cele mai găunoase lozinci naţionaliste, prin contrast cu indiferenţa pe care o arătăm aspectelor concrete ale patriotismului, care pretind urmărirea unei politici tenace şi coerente pe termen lung.
Deşi toţi românii se declară în vorbe naţionalişti, indiferenţa lor faţă de chestiuni naţionale specifice este deopotrivă stupefiantă şi patentă.
Răul vine tot din incapacitatea noastră de a identifica idealul naţional cu prezentul şi cu o politică abilă de susţinere a intereselor noastre punctuale. Dimpotrivă, formulele rituale a ceea ce numim naţionalism ne declanşează invariabil, adică pavlovian, reacţia paseist-fatalistă, calea cea mai sigură de a rata aproape orice.
Deoarece este incapabil să susţină interesele concrete ale României în contextul politic imediat, singurul din care rezultă istoria şi creaţiile care, mai târziu, vor împietri sub formă de trecut, naţionalismul românesc îmi displace.
Iubesc virilitatea celor care ştiu să-şi facă destinul prin voinţă şi curaj, şi nu am încredere în lucrurile obţinute prin hazard, umilinţă sau hatârul altora.
Tot ce nu obţii prin străduinţă abilă, inteligenţă, tărie de voinţă şi caracter este sau se va dovedi mai târziu un dar grecesc.
Iată de ce nu cred în valoarea patriotismului naţionaliştilor.
Pentru a deveni patrioţi, naţionaliştii vor trebui să înceteze a se mai defini prin formule rituale (patria, strămoşii, statul, biserica ortodoxă, românismul, etc…), acceptând cel puţin două lucruri:
prezentul ca valoare naţională supremă
şi
faptul inconturnabil că tot ceea ce se poate în genere realiza cu România, se poate face numai printr-o susţinere tenace, inteligentă şi calmă a unor interese politice punctuale, care trec prin activitatea publică şi politică de zi cu zi.
Idealurile naţionale nu se ating decât prin intermediul intereselor politice specifice, pentru că idealurile, în termeni kantieni, nu sunt niciodată constitutive, ci reprezintă numai orizontul regulativ în care se formează acţiunile menite a le provoca.
Restul, sunt dezolat să o spun, alcătuiesc un amestec impur de nălucire, beţe în roate şi nejustificată ţâfnă, care nu poate constitui alibiul nici unei naivităţi.
Iubirea, dacă nu este o formă de luciditate, nu mai este iubire: se transformă în fixaţia ipsatorie a unei recriminante, galopante şi arţăgoase manii a persecuţiei.
Tot dispreţul faţă de politică a constituit alibiul acomodării noastre cu formulele de guvernare care ne-au alterat demnitatea.
Faptul că am rămas insensibili la alterarea demnităţii noastre prezente este una din consecinţele proastei aşezări faţă de realităţi a naţionalismului românesc.
Pentru că puţin îi pasă de demnitatea fiinţei mele individuale şi prezente, naţionalismul românesc îmi displace.
Nu iubesc decât ceea ce stimez şi mă înalţă.
~~~
Fiind întorşi spre un trecut confecţionat potrivit principiului bovaric al fraudei pioase şi având în minte un viitor care nu ne constrânge la niciun act de realism, naţionalismul nostru verbal se împacă foarte bine cu superficialitatea, indolenţa şi indiferenţa cu care ne urmărim interesele naţionale specifice.
Foarte sensibilă la patriotismul pur verbal implicat de o himerică ameninţare a Ardealului după 1989, opinia publică a privit cu o indolenţă şocantă evoluţia relaţiilor dintre actuala Republică Moldova şi România.
Nu este locul aici să dezvolt punctele vădit nepatriotice ale politicii noastre externe.
Este suficient să menţionez semnarea tratatului cu URSS (prin care acceptam să ne legăm politica externă de interesele Moscovei) şi ratarea unirii cu Basarabia, după august 1991.
Ceea ce vreau să pun aici în evidenţă este sensibilitatea noastră disproporţionată pentru cele mai găunoase lozinci naţionaliste, prin contrast cu indiferenţa pe care o arătăm aspectelor concrete ale patriotismului, care pretind urmărirea unei politici tenace şi coerente pe termen lung.
Deşi toţi românii se declară în vorbe naţionalişti, indiferenţa lor faţă de chestiuni naţionale specifice este deopotrivă stupefiantă şi patentă.
Răul vine tot din incapacitatea noastră de a identifica idealul naţional cu prezentul şi cu o politică abilă de susţinere a intereselor noastre punctuale. Dimpotrivă, formulele rituale a ceea ce numim naţionalism ne declanşează invariabil, adică pavlovian, reacţia paseist-fatalistă, calea cea mai sigură de a rata aproape orice.
Deoarece este incapabil să susţină interesele concrete ale României în contextul politic imediat, singurul din care rezultă istoria şi creaţiile care, mai târziu, vor împietri sub formă de trecut, naţionalismul românesc îmi displace.
Iubesc virilitatea celor care ştiu să-şi facă destinul prin voinţă şi curaj, şi nu am încredere în lucrurile obţinute prin hazard, umilinţă sau hatârul altora.
Tot ce nu obţii prin străduinţă abilă, inteligenţă, tărie de voinţă şi caracter este sau se va dovedi mai târziu un dar grecesc.
Iată de ce nu cred în valoarea patriotismului naţionaliştilor.
Pentru a deveni patrioţi, naţionaliştii vor trebui să înceteze a se mai defini prin formule rituale (patria, strămoşii, statul, biserica ortodoxă, românismul, etc…), acceptând cel puţin două lucruri:
prezentul ca valoare naţională supremă
şi
faptul inconturnabil că tot ceea ce se poate în genere realiza cu România, se poate face numai printr-o susţinere tenace, inteligentă şi calmă a unor interese politice punctuale, care trec prin activitatea publică şi politică de zi cu zi.
Idealurile naţionale nu se ating decât prin intermediul intereselor politice specifice, pentru că idealurile, în termeni kantieni, nu sunt niciodată constitutive, ci reprezintă numai orizontul regulativ în care se formează acţiunile menite a le provoca.
Restul, sunt dezolat să o spun, alcătuiesc un amestec impur de nălucire, beţe în roate şi nejustificată ţâfnă, care nu poate constitui alibiul nici unei naivităţi.
Iubirea, dacă nu este o formă de luciditate, nu mai este iubire: se transformă în fixaţia ipsatorie a unei recriminante, galopante şi arţăgoase manii a persecuţiei.
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 15:10
todyno
Se tolereaza prea mult ungurii in romania ......unora a ajuns sa nu li se mai para nasol cu ungurii prin preajma! in unele orase din romania te duci sa cumperi paine si nu te servesc daca nu vb ungureste.....ai dreptate ella cu romani ca tine o sa fim in viitor arestati daca nu vorbim ungureste! hai pa
Postat de The_Hunter la 27 august 2011 - 15:11
Recomand cu caldura tuturor celor care v-or un filmulet de 20 minute , doar asa ......... tema de casa !!!
dai un search pe google : a fost odata in transilvania
merita vazut !!!
dai un search pe google : a fost odata in transilvania
merita vazut !!!
Postat de Ella__ la 27 august 2011 - 15:15
Ok
Postat de korkodel la 27 august 2011 - 15:17
Raman la parerea mea ! "DRAGOSTEA DE TARA ...NASTE PROSTI " (fara ofensa, e parerea mea)
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.
822 raspunsuri
8 raspunsuri
2 raspunsuri
7952 raspunsuri
2305 raspunsuri