O poezie, ceva...

Nici nu mai ştiu dacã erai frumoasã
Si nici în ce culori îţi sta mai bine,
Stiu doar cã amintirea nu mã lasã
Si cã mi-e imposibil fãrã tine.

Vizionez femei nenumãrate,
Femei interesante mã mai sunã,
Dar rece şi strãin mã simt de toate
Si nu mã vãd cu ele împreunã.

Nu pot nici sã-mi explic întreaga dramã,
Care-a decurs din întâlnirea noastrã,
Dar vechiul dor al dragostei mã cheamã
Si tu îmi faci cu mâna la fereastrã.

Subtile explicaţii cui i-aş cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tãcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.

Si cum sã transformãm iubirea-n urã,
De ce nu noi, ci solii sã lucreze,
Si sã pãtãm simţirea cea mai purã,
Punând incendiul tot în paranteze?

N-aş vrea sã te-ndârjesc sau sã te sperii,
Nici sã te fac sã te-ndoieşti de tine,
Dar eu te-am adorat fãrã criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.

De dragul tãu, am fost cu lumea-n luptã,
Te-am apãrat de bârfe şi de crivãţ,
Si dupã toatã veghea ne-ntreruptã,
Cedez numai în lupta împotrivã-ţi.

Si totuşi tu ai fost cea mai frumoasã,
La mine-n braţe îţi fusese bine,
Obsesia iubirii nu mã lasã
Si-mi este imposibil fãrã tine

Imi place mult

Mai miros a tine, mai mirosi a mine,
o sa vina vremea sa ne stearga ea,
încercare aspra, misiune grea,
noua, niciodata, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarasi te vâna,
azi ramâi cu moartea, trista, blânda mea,
eu ramân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi pâna în calcâie,
dragoste finala, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine- trist si dureros
prin al carnii noastre-mpreunat miros.

Ar fi mai bine sa scrii cum se intituleaza poezia si cine a scris'o

Ingenunchea zapada, toata, / in visurile mele ; / Un minutar venea, sa bata / Cu clipele-acele... // Si poate, inca ca mai vine... / In ochii tai, un innecat / E timpul cel de din vechime... -, / zapada, cimitirului meu alt...

Scuza-ma medeea,Adrian Paunescu,ambele:)

SA JUCAM CORECT ! :)

Ion Minulescu

Romanta fără muzică

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata ...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Să-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...

Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare! ...

Si ne-am iubit cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare! ...

Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti!

FII PE PACE, NU SUNT SUPARACIOS... :)

Vina mea,le-am luat in graba si n-am fost atent daca s-a luat si titlul,nu-i nici o problema:)

Azi e ziua sarutului tau / cu mainile cele mai subtiri... / Azi, imi va fi cel mai rau ; / Azi, mortii sunt miri... // Azi, mai apuc sa ma uit / La parul tau, ca la o paine... - / Nebun fiind, am murit la zenit / Cand tu, tu gandeai la mine... !

... scrisa acum; p.s.

Plouă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de George Bacovia [GeorgeBacovia ]



Da, plouă cum n-am mai văzut…
Şi grele talăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!

Oh, plânsul şi când plouă!

Şi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, râzând..

Oh, plânsul şi când plouă!

Da, plouㅺi sună umil
Că tot ce-i iubire şi ur㠖
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.

Oh, plânsul şi când plouă!

Ce basme ÅŸi le spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
… Şi cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun?

Oh, plânsul şi când plouă!

. |

Bacovia e singurul poet care putrezeste, ca sa avem poezii !!

Nichita Stănescu

Poveste sentimentală

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Mircea Dinescu – Mai stii

Mai ÅŸtii cum te strigam pe-atunci
icoană cu picioare lungi
veneai pe râu sau râu erai
curgeai în mine până-n rai
cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici
coseam prin pulpe fân mieriu
erai mireasmă, eram viu
Dar of of of desiÅŸ de ochi
acum de mine trag trei popi
carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm
pe când mânzeşte muşti din cai
mie ţărâna-mi spune hai,
mie ulcica-mi zice blid,
iubire-măr rostogolit…

Treceam pe langa ospiciu... / Era o seara barbara... / Trist, zambea al Lunii luciu, / Foi, repetau c-au sa moara... // Si-n fund, cimitirul, / Cu grele, metalice porti: / - San al ei, rotund, de aur, / Flori de tei, de ce sa porti... ?

Octavian Paller

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Superbe invataturile lui Paler:

Sa muscam copacuul-mar, / Cu trei pere, cat caisa - / Gura mea nu-i adevar / Nici daca s-ar muri, pe dansa... // Cimitir, e doar sarutul, / Ce-l numim cu toti pacat... ; - / Merele, se cresc in dansul, / si-un Christos, au inviat !

Te port în mine – Zorica Latcu

Te port în suflet, ca pe-un vas de preț,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceți,
Te port în trup, în sanii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
Strânsoarea cald-a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis.

PACAT de Lili Trif

Abia se naşte de sub gheaţă
Un mugur alb ÅŸi delicat,
Iar tu îmi ceri o altă viaţa
Şi-ţi dăruiesc un alt păcat.

O altă primăvară-n care
M-am învelit încet, încet
Şi-o lacrimă plină de sare
Prelinsă pe obraji discret.

Dacă tu-mi ceri eternitatea
Pot să-ţi ofer eternul azi
ÃŽn care mi-am zidit cetatea
Dar, nu te voi lăsa să cazi.

Şi de mă porţi încă pe tâmple
Ajută-mă să reclădesc
Un basm în care să se-ntâmple
Tot ce-Å£i doreÅŸti, tot ce-mi doresc.

Deci, sa murim e-o porunca; / D-asta ma infricosam... / Ma mai nasteam, atunci, de frica / Sa aiba zeii ce iubeam... // Miscam o pleata prea sarata, / Tu o rugai, sa-ti bata-n geam / Ca insul, insumi, care latra / De sanii tai duiosi, si ram...

Mihai Eminescu

De câte ori, iubito

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec si inghet,
Când nute pierzi în zarea eternei dimineti.

Vezi tu, ca sa repeti ca lacrima-i plina cu sare... e pleonasmic !

De m-ai iubi o data, drept, / Ti-as cade in genunche ; / Ti-as da si sufletul din piept, / Si stelele, -n manunche...

Voi v ati tunat...
Catelus cu paru lins....

Mihai Eminescu

De ce nu-mi vii

Vezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

O, vino iar în al meu brat,
Să te privesc cu mult nesat,
Să razim dulce capul meu,
De sinul tau, de sinul tau !

Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin vai si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atitea ori, de-atitea ori ?

In lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scântei ...
Dar, oricit ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Căci tu inseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mindra decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea !

Tirzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii ...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

ÃŽn cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci –
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Åži-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfige-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Åži spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blestemă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-Å£i cer
Nimic din ce poetul palid
CerÅŸeÅŸte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din ÅŸirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Åži-n priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa, tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!...................Ion Minulescu:)

ÃŽn fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
ÃŽn zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

ÃŽn fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Romulus Vulpescu - ÃŽn fiecare zi...e una din preferatele mele!

;) M-AM LUAT CU POLITICA, IARASI ; CU VITEJI MANCAND CE-I IN BORCAN.

Avem, cum nu!

"Pandele

Bunicuţa lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone ÅŸi nici de Rodica
Se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ä‚la gras ÅŸi burtos?
Tot aşa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuţa –
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Şi oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
Şi un cerc şi-o muzicuţă
De atuncea niciodată,
N-a mai pus mâna pe puţă.
ÃŽntr-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourată
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie însărcinată.
Drept la ea s-a dus ÅŸi-i spuse
C-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit, cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!"
de Ion Pribeagu

Ala-i bulevard cica, apoi, dupa e Palatu' sau o fi mahalaua de pe langa Sos. Petricani? :)))

Poezie ,pozezie
Puta mea e din hartie
Ca de-ar fi din ciocolata
Ar manca-o ...... toata

Scrisa de Un Necunoscut

Merge asta autor sau mai caut ?

Prea de copil razgaiat, incearca altceva

:)))

Hai cauta una faina, astept aici cuminte sa o citesc.

Ia te dă
Ia te dă cu curu-ncoace
Ca să caut ce îmi place
Pleacă-mi-te-n jos aici
Rochia ta s-o ridic,
Rochie, cămaşă, poală,
Ca la cur să-mi rămâi goală.
Ah, drăguţă, ce curată,
Nici un păr pe pielea toată;
Ca ÅŸi caÅŸul alb sunt ***
Să-i simţi mari *** te-aduni *.
Dar icon vedem mai jos
Ce zvâcneşte-aşa frumos
Åži se zbate-n degete
Şi nu vrea să pregete.
Ah, l-am prins de căpuşor,
E vârtos şi stă-n picior,
Sunt şi buze ca să-l ţină
Cum îmi ard ele în mâini,
Ard, zvâcnesc, voi să le rupă,
Ori drăguţă să le-*astup.
Dă-mi guriţa să m-adap
Şi să-ţi pun poalelel-n cap;
Ia te-ntoarce, te crăcană
Şi te-nfige ici, puicană.

Mihai Eminescu

N'a...e bine macar ca ai stiut ca este poezie. Ar fi fost frumos sa nu strici topicul.Ma rog...alegerea este a ta.

Ne cunoastem,
Ne-am intilnit intr-o zi
Pe pamint,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealalta.

Tu erai asa si pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite ca ti-am retinut
Chipul.

Eu m-am emotionat
Si ti-am spus ceva cu mina pe inima,
Dar n-ai avut cum sa m-auzi.

Pentru ca intre noi treceau intruna masini
Si ape si mai ales munti,
Si tot globul.

M-ai privit in ochi
Dar ce sa vezi?
In emisfera mea
Tocmai se facuse noapte.

Ai intins mina: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunza.............Marin Sorescu-ne cunosteam

Pai cu ce l-am stricat?Este o poezie de marele poet Mihai Eminescu pe care il apreciem cu totii.

Vreau sa te vad

Grigore Vieru

Vreau sa te vad, femeie,
Sau vino sa ma vezi,
Mi-e dor de iarba cruda
A ochilor tai verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremura usor
Ca aburul de ploaie
Deasupra codrilor.
Vreau sa te vad, barbate,
Sau vino sa ma vezi,
E timpul coasei, iata,
In ochii mei cei verzi.
Coseste, hai ca iarba,
Cu roua si cu stea,
Mai deasa si mai verde
Sa creasca-n urma ta.

Eh, sa trec si eu pe aici, cu gandurile poetului meu preferat la brat! ;)

Marin Sorescu - Am zarit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Degetele i,mi sant vreascuri dezlegate de sange--de cand te,am vazut--ratacite intr,un galop fara memorie...alearga peste bucati de plastic...simtindu,se singure se,mpiedica la fiecare zvacnire....tu si eu vom sorbi din tr,o cupa de apa privindune,n ochi fara sa ne spunem nimic....

Azi am vazut un ochi / Care ma iubea. / Vedeam bine ca m-ar fi primit / Sub spranceana lui. // Dar a venit un nor / Si ochiul s-a inchis, / Ori s-a speriat / Si-a fugit in chipul tau / Langa celalalt ochi, / Langa fruntea, si langa gura / Care ma iubesc. MARIN SORESCU, Arcada

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si râuri si o punte
În vârsta de un milion de ani

R: Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

2. T;i l-am adus în brate pân’ la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce cânta-n coruri jir
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir

4. Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am înjurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

5. Iubita mea, gateste marea vale
ÃŽn care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii tale
Sa cânt ca vânator al lui din corn

6. Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag în pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea ..........Adrian Paunescu!...Iubita mea ti-am cumparat un munte!

Ningea pe clopote, ningea / si clopotele clatinate / de mai nimic, nimic sunau / in turla la cetate. / Cu placi de gheata ma-nveleam / de frigul mult prea mare. / Si neputand sa mor, la tine / ma gandesc / si tremurand te vestesc: / - La primavara, odata cu dezghetul / as putea sa ma topesc si eu... NICHITA STANESCU, scrisoare

I se facusera ochii atat de mari / ca nu mai avea chip pentru ei / muntii de piatra erau amari / toti doi eram trei. / Tata ei alba atata de mare era / ca prin greutate / dragostea mi-o strivea / zid zidindu-ma la cetate / dar cand suradea / luna apunea / iar cand ea radea / soarele rasarea / de nu mai stiam / de sunt din vreun neam / o iubeam / ma iubea / eu eram ea... N.STANESCU, CANTEC

Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atit de aproape
ca sa raminem atit de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.


Pasul absent...Octavian Paler

Pe o strada lunga scurta

Pe o stradă lungă-scurtă,
se ducea un om venind.
N-avea cap şi n-avea gură,
Åži mergea singur vorbind,
Şi-n tăcerea lui profundă,
Se-auzea bolborosind...

La lumina orbitoare,
A unui felinar cam stins,
Un poet citea-n picioare,
Dar era pe burta-ntins.

Şi în noaptea-ntunecoasă
Soarele lucea pe cer,
Iară eu cu barca-n casă,
Ma plimbam ca un boier,
Vedeam oameni de hârtie
Şi cu dinţi de caşcaval,
Dansau rumba pe o sârmă,
Şi mâncau carne de cal.