Parintii...

Eu le cunosc adevarata lor valoare si cand scaunul lor este plin....sincer.

Sunt destui care uita ca mai au si parinti..

Sunt....niciodata sa nu hulesti parintii si tara...parere mea.

Daca uiti de ei poti sa uiti si de tine ...cand respiri sa multumesti Bunului Dumnezeu si apoi parintilor ...daca plangi tu plang si ei ..daca tie greu sa fugi spre ei ..sigur te asteapta ..bogat esti daca ai copii dar si intelept daca ai parinti si ii asculti ..ruga ta sa fie si pt ei .amin

Dar oare parintii stiu ce au procreat ??
Ei stiu sa aprecieze ?
E cu dus si intors subiectul asta :)

Parintii au moduri diferite de a vedea lucrurile si a rezolva anumite probleme. Si de cele mai multe ori, aceste pareri diferite se transforma in relatii tensionate.Parintii nu ii poti schimba, e bine sa eviti certurile cu ei, sa fii respectuos(a), sa mentii o relatie buna cu ei.

Nu pot sa nu observ, cu mahnire, ca sunt din ce in ce mai multi cei care se plang de parinti. Evit sa cred ca-s eu singurul caz aparte, cu parinti asa cum trebuie sa fie niste parinti, care-si dedica viata, dupa nasterea primei odrasle, copiilor.
Care sunt cauzele? Ce reproseaza acesti copii parintilor? Ar fi interesant de aflat... Daca-s subiectivi, cazul e simplu. Dar daca nu-s??

Eu..doar astept reprosurile. Mai am, ce'i drept, de asteptat, pe moment sunt doar copilarii. Si nu's de ce dar cred ca toti avem ceva de reprosat parintilor, un sambure mic tot exista..celui ce nu recunoaste, sa i se taie nasu':)

Tu ce le reprosezi alor tai? Fara vrajeli...

C'au plecat prea devreme, pot?

Caz aparte. Si banuiesc faptul ca n-au plecat voit, deci repros gratuit!

Altceva?

Bun, atunci celalalt e personal:)

Nu exista personal atunci cand esti incognito. :P

Mai pe intelesul meu, daca nu te superi..

Daca as scrie eu parerea mea despre parintii mei, mi-ar sari tot siteul in cap. Asa ca mai bine raman la stadiul tac si fac :)))

Ei sunt cei care ne dau viata ,care ne cresc ,ne educa ,ne ajuta sa trecem mai usor peste greutati,ne stau alaturi bine si la greu ,se bucura de realizarile noastre...Nu cred ca sunt parinti care le vor rau copiilor lor.

In primul rand, site-ul nu stie detaliile, deci poate sa si bubuie, ca tot subiectiv o face.
In al doilea rand, probabil ca ai niste argumente destul de bine sustinute, daca esti asa convins.
In al treilea rand, pe mine unul ma intereseaza cateva dintre acele argumente, pentru a-mi face o idee despre motivele pentru care esti asa pornit impotriva alor tai. Nu ca un caz particular - parintii lui Refi -, ci ca un caz posibil, care merita cunoscut - poate unii dintre noi devin parinti la un moment dat si e bine sa stie ce sa NU faca.

Sau mai bine ,nu...

Iar sunteti extremista, stimata doamna?

Sunt lucruri care pot fi spuse si altele care nu ....

Suntem o mare familie unita:)

Orice poate fi spus! Conteaza doar cum spui...

In real da dar in virtual ,nu prea

Ba cu atat mai mult in virtual, fiindca elimini timiditatea din start. ;)

N-as zice...eu nu am simtit asta....cand am fost batjocoritas pe nedrept un de erati?

Doamna Oana, cititi va rog printre randuri. Chiar credeti ca's asa naiva?:D

Am zis si eu...poate ma ia cineva in seama..

Pai maica-mea se crede dictatoare. Doar ca mereu sunt de "stanga" asa ca mereu sunt impotriva ei. A incercat s-o manipuleze pe nevasta-mea si au iesit scantei ca nu i-a iesit. Vrea sa stie ea totul si totul sa se faca dupa cum spune ea. Dar la noi nu prea tine. "unde plecati?" "La plimbare" (chiar daca mergem la socrii sau la nasi, tot la plimbare spunem, deoarece nu este treaba ei ). "veniti tarziu?" "nu stim". Si tot felul de discutii care nu-si au rostul. Ei au vrut sa aibe un copil gen un mic sclav. Ghinion :) Sunt autodidact, nimeni nu ma poate conduce/educa. Si vai de capul lor a fost cand l-am descoperit pe Osho :)

Sa inteleg ca locuiti impreuna?

Din pacate da. Momentan :)

@Refi
Exista oameni care vor sa aibe totul sub control - de aici permanentul interes in ceea ce faceti voi si, mai ales, cum. Si nu-i neaparat ceva total negativ.
Poate are prea mare grija de tine si de aici intentia de-a manipula totul din jurul tau.
Rezolvarea este relativ simpla: mariti distanta dintre voi. Si ma refer la distanta efectiva.

Stiu la ce te referi. Dar nu suport nici in chirie sa stau :) MAi am o restanta la o banca si dupa ce scap de ea trec la A.N.L. Cat dau chirie la un proprietar mai bine dau rata la banca pentru casa mea :)

Vezi? Deci nu-i dracu chiar atat de negru ;)

SINGURA SOLUTIE ESTE COMUNICAREA....nu poti sa le impui dintr-o data sa traiasca dupa principiile si ideile acestui filozof...eu cred ca sunt putini posesivi ...

'Poate are prea mare grija de tine si de aici intentia de-a manipula totul din jurul tau.'

fii serios, il vezi la anii lui sa nu'si poarte de gija si singur, acum si mai mult isi poate purta de grija, intemeindu'si o familie, e o responsabilitate..asa ca acei parinti, ai lui sau altii ar trebui sa constientizeze ca un copil, nu e copil o vesnicie si nici cand este copil nu trebuie subjugat..in fine, se pot spune mult mai multe pe marginea subiectului, o sa ma opresc aici.

Bine, eu am o problema cu acei parinti care nu dau libertate copiilor de la o anumita varsta si nu le acorda incredea in sine, tinandu'i sub 'sechestru', da..suna dur, dar in unele cazuri asa este, nu isi dau seama ca de fapt mai mult inrautatesc relatia lor.

Ce zici tu n-are treaba cu neincrederea in copii, ci cu spiritul matern, care ramane prezent pana la deces. La unii e mai pregnant, la altii e mai molcom... important este ca ramanem copiii parintilor nostrii. Permanent.

Naspa e ca apare acest conflict intre generatii,sunt parinti si parinti,precum sunt copii si copii.Parintii cred ca viata e ca in anii '70-'80...copiii vad altfel...in fine...

Am avut o copilarie f buna, nimeni nu ma intrebat nimic, doar simple griji parintesti si nimic mai mult, puteam sa stau plecat cu zilele de acasa, disco, munte , mare, chefuri etc nu era treaba lor, mi-au lasat libertate deplina, sa vad viata cu ochii mei, sa ma dau cu capul de tavan sa revin la realiatate daca nu ascult unele sfaturi parintesti, nu a fost cazul, nu am facut belele.
La multumesc pt educatia pe care mi-au dat-o, tinand cont ca au aproape 70 de ani, nu sunt nici dictatori si nici nu doresc si nu au dorit sa impuna ceva copiilor, ne-au lasat sa ne lovim singuri de problemele si greutatile vietii supraveghind din umbra, educatia a fost una spartana pana la o anumita varsta, dupa ne-au lasat de "capul nostru" sa invatam ce este viata...am fost din generatia cu cheia la gat.

Io zic ca-s copilu cu 2 perechi de parinti........sora mamei nu a avut copii si cum locuia la 1 casa de noi recunosc ca am fost un copil razgaiat, rasfatat, alintat, arogant.......sincer nu m-am schimbat nici acum...::)))

Tu ai ramas...un copil mare :)))

Poti sa ai cei mai buni parinti din lume,cea mai buna educatie,daca nu te autoeduci,autodisciplinezi atunci e mai greu...

Io nu vreau sa ma autodisciplinez..sunt un rasfatat..>>::)))

Stiu..uite ceva semnificativ..sambata la ora 23 vroiam clatite.....am sunat-o pe tantimea....la 11.45 cine crezi ca suna la usa sa mi aduca clatite>>::))))) asa k dedu singur cum sunt eu..:)))

Pai tocmai ce ziceam....:)))

Depinde si de ce karma ai,de cum esti construit si cum evoluezi in viata,de asta nu suntem toti la fel.Am fost si eu un rasfatat,dar a trebuit sa ma descurc singur in multe perioade din viata mea.

Pot spune ca am fost si sunt un rasfatat al soartei,desi sunt singur.

Vreau sa nu cred ca exista copil-adult care sa gandeasca ca este normal ca un parinte dupa nasterea primei odrasle, isi dedica viata acelei/acelor odrasle. Ca iti iubesti odraslele si faci sacrificii (cu drag) pentru ele, ca ti-ai da si viata pentru ele, ca pui interesul lor inaintea intereselor tale, este advearat. Dar de aici pana la a trai pentru ele, odraslele, este distanta mare. Si tocmai d'aiai apar copiii rasfatati care cred ca universul se invarte in jurul lor, care nu sunt mai apoi in stare sa aiba o casnicie a lor ca se simt frustrati si neintelesi(mai ales daca se casatoresc cu alt rafstata) care cred ca aia este dragostea, cand cineva traieste "pentru ei".
Cred ca am usura mult viata copiilor nostri daca le-am spune si ar vedea ca avem viata noastra, personala, asta iubindu-i si pe ei, neconditionat.

Subscriu.

Parintii nu ii alegem.Parerile sunt impartite,parintii difera de la familie la familie.Personal,imi apreciez parintii,chiar daca uneori au existat si momente mai ,,tensionate,,-conflictul dintre generatii.Mi-au fost alaturi in cele mai grele momente neconditonat si pentru asta nu pot decat sa le multumesc,sa-i respect.