Piatra....

Http://www.youtube.com/watch?v=q-LVsWHNw5o

Am staruit de multe ori cu gandul la intamplarea asta....oare cum asi fi fost alaturi de cineva asa?Parca mi-aduc aminte ca in vremea aceea citisem chiar de cateva ori "Asa s-a calit otelul" de T Ostrovski....

Ei,atunci nu prea stiam de politica,insa tarziu mi-am dat seama ce mult m-a marcat cartea aceea si nu atat politica cat mai ales naturaletea sentimentelor si puterea de lupta fantastica pe care o ai cand crezi in ceva cu ardoare

Romantic in dimineata asta...frumoasa povestea...

Dupa ce m-am casatorit,am mers sa cumparam prima noastra mobila...dupa ce hotarasem ce si cum ,nu mai gaseam sotia...pana la urma am vazut-o cum statea in fata unui ceas cu cuc,pe atunci era un lucru rar....ea nu ma vazuse,m-am dus la vanzator si am scos patul,caci atat valora ceasul,l-am luat fara sa stie,nici macar nu observase ca din mobila ,tocmai patul lipsea ...pfuuuu...am ajuns acasa si cand am despachetat,ceasul cu cuc si lanturi,era primul...a ramas descumpanita un timp,s-a uitat lung la mine si m-a intrebat simplu,"de unde ai stiut",nu i-am zis nimic si mi-am vazut de alte treburi...o luna am dormit pe jos sau ma rog,in ceva improvizatii...

femeia de care va spuneam,a avut la viata ei ,cam tot ce-si poate dori cineva,chiar si acum sau mai ales acum,bani,avere si multe altele...n-a avut insa nici-un copil,desi se pare ca sotul o iubise f mult,mi-a marturisit ca ea nu-l iubise niciodata si ca gandul ei a stat tot timpul la acea pietricica....nu v-am spus ca o si aruncase in apa,mi-a trebuit ceva timp s-o caut si s-o gasesc....i-am aduso la sfarsit ,s-a uitat lung la ea si mi-a inapoiat-o,zicandu-mi "Doamne ,ce frumoasa e"...dupa 3 zile a decedat cu zambetul pe chip....am aflat ulterior de la sotul ei ca mi-a inapoiat piatra pt ca nu vroia ca si dincolo sa mai stea cu gandul la ea si ca de fapt era doar a mea si n-ar fi suportat sa mi-o ia...

ma intreb si acum,intelesese ea oare pana la urma cum era cu piatra aceea?

De multe ori judecam ori luam decizii fara sa gandim. Si asta ne costa. Suficient incat sa constientizam ca poate sansa nu ni se mai poate da a doua oara.

O poveste cu talc, si de la mine...una faina...intre preferatele mele...

http://www.povesticutalc.ro/povesti-Ultimul-biscuit.html

Da,e o poveste frumoasa si asta,e totusi cam acelasi lucru,confuzia din interior ne face de cele mai multe ori sa nu vedem ca si afara sunt suflete ca si noi,dar oare stim noi sa le privim ?

...si la fel de important, stim sa-l iertam pe cel pe care cu adevarat il iubim,insa el nu vede asta?

O piatra cat un suflet, o piatra care semana cu sufletul, o piatra care voia un suflet, mai rar in ziua de azi ca o piatra sa aibe suflet, poate intelegi ce vreau sa spun , nu bat campii

Nu,stiu senty,nici gand sa spun eu asta tocmai tie...insa vezi tu,chiar si pietrele au de multe ori suflet si inca ce suflet...

...atunci cand iubesti pe cineva,chiar si o frunzulita e un dar rar intalnit,primit de la pers draga tie,e ca un talisman....cand arunci insa,chiar si cel mai neinsemnat lucru dat de cineva cu toata inima ,ma tem ca rar se va mai intampla sa mai fi vreodata multumit de darul sau,ma rog,orice,primit de la cel pe care nu-l poti zari cat te iubeste si asta e o alta lunga si usturatoare poveste....

...pt ca ulterior Creeatia iti va darui parca si mai si cele mai scumpe si sofisticate lucruri din lume si totusi,nu vei fi niciodata multumit,tanjind tot dupa o pietricica sau o frunzulita pe care altii nici macar nu le-ar baga in seama,doar ca....fiecare luat aparte,nu e 'altii'....

Si pietrele au suflet da, eu stiu asta si frunzele au suflet dar ce te faci atunci cand "o biata frunza care iubea un fluture nu intelesese ca lui ii plac doar florile"????????

:((((((((( frunzulita va trebui sa invete si sa simta,daca nu,va trebui sa se ierte si daca poate sa ierte si fluturele,niciunul nu e vinovat...

Sufletul pietrei, sufletul omului....

:)=d>=d>(*)

Acu ,ma scz cu 'nimicurile mele' ,poate in viata reala nici eu nu sunt chiar asa merg si eu alaturi de turma ca nu am ce face,insa de multe,de f multe ori suntem f atenti la toata lumea fara a observa ca doi ochi sau un suflet ne urmareste si ne soarbe poate orice miscare am face si avem ochi pt toata lumea ,nu insa si pt aceea...bus ,dar aici ce am mai devenit si io 'limbut'asa pt ca in rest,in real viata asta de zi cu zi e tot mai presanta si tot mai grabita,parca s-ar termina acu zilele...

...tac ca mutu,asa am fost si instruit,mergand de multe ori ca oaia capiata,unde?Dzeu stie ,tarziu,poate uneori f tarziu ne dam seama cum un lucru mic,mic fara importanta ,ne da intreaga viata peste cap si asta doar pt ca nu luam in seama ce e important....

O frunza de stejar zacea moarta in capatul aleii... Am ridicat-o, degraba, din ochiul acela de apa rece, si-am adus-o acasa. Tocul pantofului unei femei, grabite probabil, a strapuns-o in partea ei dreapta; urmele sunt clare... Am adus-o acum de pe masa de telefon; o uitasem acolo... O privesc prin fumul tigarii: s-a strans, ca un pumn slab de femeie, in lipsa apei care s-a evaporat datorita caldurii din apartament (la asta nu ma gandisem!). O mangai; urma acelui toc de pantof dispare si el, in acea stransoare foarte inceata, pe care nu o pot opri...

Prea dura iertarea asta ...

De ce nu le punem frunzelor moarte, la capatai, cruci ?

Personal,nus daca asta ar fi solutia,o iau insa ca pe o intrebare careia deja i-ai dat cred o jumatate de raspuns,nus daca si solutia pt ca treb sa existe macar una

Ehee, gigi...prima iubire nu se uita niciodata...

....."floare albastra, floare albastra, totusi este trist in lume...."

Viata asta e ca un peron al unei gari ...uni se duc alti vin ...un amalgam de suflete intr o continua miscare ...acolo pe acel peron ne putem indragosti si apoi calatori o viata intreaga alaturi de acea persoana .totul din jocul de noroc al sorti .sau putem astepta o viata sa cunoastem pe cineva ....se mai intampla sa treaca pe langa noi acea persoana care sa fie jumatatea noastra ,sa ne completeze intru totul sa fie marea dragoste ..dar noi orbi sa mai aruncam inca odata zarurile sorti ....sa mai lasam sa judece si inima sa cheme ia destinul ...eu unul inca stau pe peron si astept ;;;]]]]pe frigul asta ;;]]

...hmm stefy,e f adevarat,insa dupa ce ca nu se uita ,inca alti 2 sau mai multi vor trai ca si cand nu ar fi existat niciodata,asta e inca o drama si mai amara pt ca poate cu uitatul o mai duci cum o mai duci dar cu cealalta fateta ?

Exact :)

Frumoasa poveste, like.....era si mai frumoasa cu un happy end...!:)

Poate sau mai bine zis s-ar fi putut ,insa cuvantul 'clone' exista .deci si clonele exista...traim uneori toata viata printre ele ...uneori din pacate ,fara sa stim macar...

Si cum arata copiii facuti cu piatra?