Scuzele care nu-s un tic verbal

Lady, nu prea ma scuz ca nu prea gresesc, de persoanele apropiate am grija sa nu le gresesc..restul nu prea le gresesc ca nu prea interactionez cu persoane neapropiate :))

Eu gresesc des din cauza impulsivitatii... iar cand imi cer iertare o fac sincer, fara niciun interes... doar din remuscari. Iar daca nu-mi cer scuze, e tot problema mea... conu' orgoliu, care mereu imi sopteste: "dar ai avut dreptate, de ce sa te scuzi tot tu?". Realitatea e ca n-am ajuns la performanta sa gestionez orice fel de situatie cu calm si detasare, cu intelepciune, asa cum ar cere varsta, si ma las purtata de stari... stari care se adapa din lumea exterioara.Daca ar exista un transformator cu reglaje intre ceea ce se-ntampla in jurul meu si felul in care ma influenteaza exteriorul , poate c-as vrea sa-l am.

Fara nici o legatura cu cei de aici! mult mai mult apreciez curajul de a mi se adresa o injuratura directa , decit scuze spuse din vf buzelor! :)

Mhm... deci cand gresesti crunt, preferi sa fii injurat, decat cel caruia i-ai gresit sa-si ceara scuze.Da, macar e o alegere corecta.:))

La multi ani frumosi, Nelo! Sa ai o zi minunata!

Sa fii iubita Lady !:) am facut trimitere la ipocrizia scuzelor de complezenta! :) cind gresesc...hmm!? stiu si pot sa-mi cer scuze , dar foarte ,foarte rar iertare! :)

Atunci cand gresesc, am taria de caracter de-ami cere scuze, sau iertare,,,,depinde de gravitatea faptei!....dar stiu sa si iert! :)

Eiii, eu is rea de gura si tutui ca o moara stricata cand ma ia valul... realizez candva ca am gresit si atunci chiar imi cer zcuze, din suflet. :)

Gafez uneori si-mi cer iertare doar cand simt ca persoana este dezamagita sau suparata . Uneori e amuzant , dar eu tot ma simt penibil... .Cand spun ceva ce a dereanjat , dar am spus punctul meu de vedere nu-mi cer iertare , poate acea persoana chiar nu e nevoie sa socializeze cu mine . Cadouri nu am oferit niciodata in completarea iertatii sau in locul ei , dar am primit .

Off, ingerasii nostri imaculati n-au motiv sa se scuze... " stai iubito, nu ma uitam la sanii ei, ci la medalion, ma gandeam sa-ti iau unul la fel"... "iubito, iarta-ma, eram asa de beat, ca am gresit etajul, iar vecina n-a vrut sa ma vezi in acel hal", "scumpo, ce faci cu melesteul in usa, cine a schimbat jaluzelele si cine-i in pat cu mine?"...etc

Intotdeauna imi voi asuma greselile enuntate de tine si promit ca nu le voi repeta ...eventual altele noi! :)

Sa fim seriosi ! scuze pt iertare le folosim ca sa scapam mai usor! prefer pedepsele - ma trezesc la realitate ! de fiecare data , mai afli cite ceva despre cel care te pedepseste! sa nu ziceti ca sunt masochist , ca nu sunt! :)

Ia greseste-mi. :)))

:))) iti rezist!

Pedepse? Ce-i aia pedeapsa? E un fel de... " te iert dupa ce ma razbun putin"?... mhm... dar el imi promite ca nu inainteaza inspre mine cu facaletul in mana, in timp ce eu execut ceva care sa-l faca sa se simta pedepsit? :))

Nimeni nu iarta in totalitate! haideti sa nu ne mai folosim de cuvinte oricum! undeva , intr-un coltisor tot mai pastram ceva ...ca amintire , fie ea si cicatrice!

Nu stiu ce inseamna sa ierti lucruri care lasa cicatrici.Nu imi sta in putere sa iert asa ceva, desi mi-as face un bine mie daca as putea ierta tot.

Timpul vindeca aproape tot! Aproape...

Doar suntem oameni, nu sfinti...

Stii... ranile pot fi vindecate in totalitate, dar n-o sa-l poti privi nicicand pe cel care ti le-a provicat, ca pe un oarecare.Resentimente vor exista mereu... recunoscute sau nu.

Cu timpul traim experiente noi, intelegem altfel oamenii, relatiile cu ei, motivele, chiar si pe noi ne vedeam altfel... timpul nu vindeca ci face sa nu mai simtim rana ca pe rana.:)

:) esti pozitiva! e bine!

Sau poate neexperimentata...in sensul rau.

Au cazut retelele de telefonie mobila!:) scuze , n-ai sa vezi!

Bine ca nu m-a suparat nimeni.

Cand spun imi pare rau, inseamna ca-mi pare rau. Chiar si cand simt ca am dreptate dar am suparat cu dreptatea mea, imi pare rau de situatie. Si-o spun.
Dar vai ce greu este sa spun cuvantul iertare! Poate tocmai ca-i greu de oferit sau primit.
Cred in procesul de iertare si chiar in iertare, dar o consider dumnezeiasca. Adica ori este Dumnezeu si iarta, ori ai nevoie de Dumnezeu sa poti sa ierti.

Frumos spus, chiar am invocat ajutor divin ca sa pot ierta.Problema e cand aceeasi persoana greseste in acelasi mod care pe tine te scoate din zona de liniste.Si-atunci se alege praf si pulbere de iertare, raul revine, se adanceste si mai mult, si doar dracu te linisteste, atunci cand simti ca doar razbunarea te elibereaza, chiar daca te indatoreaza... razbunarea in sensul de-ati face dreptate cu pretul de a-i crea neplacere.

Daaa, este cu dus-intors. Chestia cu razbunarea. Chiar daca nu amelioreaza starea ta ci ai doar satisfactia de moment ca si tu i-ai facut-o s-au i-ai servit-o sau a primit ce merita.
Gresiti din astia fata de noi sunt de tot felul, cu situatii si persoane variate. Cred ca tot dumnezeiasca este si puterea de a ierta, si intelepciunea de la El sa nu ne mai punem in situatia de iertatori o data si inca o data si inca o data.

Ma intorc mereu la ceea ce stiu

Mie imi cer scuze mereu, pentru ca las lucrurile de pe o zi pe alta, de la un an la altul..

Si, iti merge? :)

Cu ea ii merge, dar cred ca-i restanta cuiva cu scuze, de tot se-mpotmoleste cand vrea sa intre. :))

Nu prea imi cer scuze mie , pt ca stiu ca nu prea ma pot ierta , mult mai usor iert pe altii...

Imi zic mereu ca anul viitor o sa fie diferit si asta ma mai potoleste o perioada, pana anul asta..

Sincer, nici eu nu ma pot ierta, dar imi cer iertare-n gand, in fiecare zi, pentru ca am lasat anumite lucruri s-o ia razna.

Hai, iarta-te odata si bine! Iarta-te si pentru alalteieri, si pentru azi, si pentru poimaine, ca sigur vei mai gresi! :)

LadyGi, abia aici e importanta iertarea , mai aspru si mai drept , dar si mai iubitor-in sens absolut-judecator, decat sufletul tau , nu prea mai gasesti..e f.dur pt ca judeca la modul absolut pacatosul de ego tremurator... care are tendinta sa devina dracusor .Eh , noroc ca mai este si constiinta ..o interfata cat de cat mai umana..:)

Ce mai tura-vura, sunt perfecta :)))

Greseala recunoscuta este pe jumatate iertata.Toata aprecierea pt cei care au taria de caracter si onestitatea de a-si recunoaste propriile greseli!

Este imposibil sa nu gresesti.deci sa inteleg ca tu esti un sfant si nu ai gresit deloc in viata ta?

Si eu cred ca e imposibil... dar cand o spun si altii, parca ma conving mai mult. Ia zi Millisor...tot,tot,tot! :))

E mai usor sa spui ,,pardon" , decat ,,scuze"...si mai ales ,,iarta-ma"...Cel mai greu e sa faci ceva care sa compenseze tampenia facuta..si e cel mai eficient lucru...