Seara de poezie

Invidia neagra în van se tot lupta
C-o inima vila, perfida, conrupta.
Sa sfarme aceea ce voi ati creat,
Caci Iadul la ceruri s-atinga nu poate
Si-n sumbru-ntuneric Satana sa-noate
Mereu e fortat!

În van contra voastra pigmeii cuteaza
Sa-si verse veninul de care turbeaza,
Pigmeii ce-n lume nici urma nu las'!...
Ei vor ca sa zboare cu aripi de ceara
Si lesne le-nmoaie lumina solara
Spre soare-nainte de-a face un pas!

Audacie mare pe dânsii-i domneste
Când micul lor suflet amar va huleste!...
Triumful lor însa e-n veci momentan!
Byron n-a fost oare, chiar el, a lor prada?
Si-ndata pigmeii putura sa vada
Ca lupta în van!

O! Geniuri! voua aceasta cântare
Închin, caci voi singuri fuserati în stare
Invidia oarba a nesocoti,
Urmând înainte pe calea frumoasa
Atâta de dulce s-atât de spinoasa
Ce-atâtia cuteaza a dispretui!

Si tie, junime, în care straluce
Scânteia cea sacra cu flacara-i dulce,
Debilele-mi versuri si tie dedic;
Mergi dar înainte si nu privi-n urma
Multimea de oameni compacti într-o turma
Cu sufletul mic!

Derâda! derâda! fiintele brute
Si geniul vostru s-a voastra virtute!...
Voi mergeti-nainte!... Lasati-i pe ei!
Desfrâul le roade si viata, si minte...
Tartarul cel negru le este parinte!
La forma sunt oameni, la suflet, pigmei.

macedonski....geniurilor

SI PREFERATA MEA......MARIUS TUCA .CLIK AICI

Click aici, dobitocilor,
Nu mai căscaţi, nu mai ezitaţi,
Folosiţi mouse-ul şi intraţi fără teamă,
Vă cheamă maţele puturoase ale internetului
Gata să vă înghită cu tot cu tastatură.
Nu vă aşteptaţi să vi se dea ceva,
N-o să primiţi nimic de la nimeni!

Click aici, dobitocilor,
Mânaţi de sentimentul de turmă,
Daţi năvală, înghesuiţi-vă, îmbulziţi-vă,
Vă aşteaptă dincolo de ecran neantul
Şi odată cu el toţi proştii laolaltă
Numărând accesările pe minut, pe oră şi pe zi,
Frecându-şi palmele de atâta trafic pe prostie.

Click aici, dobitocilor,
Ca oiţele rătăcite spre gura lupului
Lumea virtuală nu face nicio selecţie,
Dimpotrivă, primeşte la grămadă
La o adică, are loc toată planeta,
Fiecare dintre voi poate folosi degetul arătător
Ca să-şi arate cât e de dobitoc.

Click aici, dobitocilor,
Lăsaţi-vă ademeniţi, nu staţi pe gânduri
Iluzia că n-aveţi nimic de pierdut
Vă umple ecranul de ţâţe şi cururi
Sexul, sexele, sunt pe bani, nu vă grăbiţi,
Nu vă masturbaţi, c-o să folosiţi cardul,
Uitaţi-vă doar la sfârcuri ca nişte adolescenţi buboşi.

Click aici, dobitocilor,
Nu vă vede nimeni, nu vă ascultă nimeni,
Săriţi fără paraşută în marele gol
Umpleţi-l cu voi înşivă, cu clickul vostru
Derizoriul are nevoie de utilizatori fără număr
Reţelele de socializare sunt pline de autişti ca voi
Băgaţi-le miliarde în buzunare industriaşilor dotcom.

Click aici, dobitocilor,
Vă aşteaptă toate piţipoancele.
Toate manelistele, dimpreună cu toţi cocalarii.
Nu lipseşte nici măcar un pitic porno
Din această revoluţie murdară a pixelilor xxx,
Daţi enter şi ei vor deveni vedete şi dive
Iar voi, bieţi eroi ai gloriei lor.

Click aici, dobitocilor,
Fără număr, fără număr, fără număr,
Conectaţi-vă la marele nimic
La început nu vă costă, nu vă taxează
Iar când vă treziţi, sunteţi deja dependenţi,
Faceţi parte din reţea, din sistem
Şi sufletul vi l-aţi vândut de mult pe un click.

Click aici, dobitocilor!

Te tampishi si tu ...

Adica cum......ce IO is chiar asa nesentimental sau cum???

Eu sunt ieşirea ta la mare
Îmbracă-te, pune-ţi ancora în rucsac
Străbate câmpia cu tot ce e domol în ea
Îmbracă-te în pânza amintirilor de păianjen
Te port pe catarg lipită de cer
Aşa cum te-aş purta pe cruce,
Vom acosta pe coasta Evei,
Eu sunt ieşirea ta la mare,
Fă-ţi părul văl şi aruncă-te în gol
Prin braţele mele vei curge-n pumni
Vom acosta din orizont în orizont
Ascultând cântecele sirenelor răpitoare
Cu inimile legate una de cealaltă
Din port în port, din poartă-n poartă,
Eu sunt ieşirea ta la mare,
Înoată în culorile curcubeului
Amestecă-le într-un tsunami măiastru
Şi hai să-l risipim în larg şi în albastru,
Atunci îmi place cum cochetezi cu neatinsul
Şi ochii tăi aleargă necuprinsul
Iar tu inspiri nemărginirea,
Eu sunt ieşirea ta la mare
Când ancorăm din port în pat
Când navigăm de la pupa la prova
Iubindu-ne până la sfârşitul timpului
Din busole, inimi, norduri, ceasuri
Treisuteşaizecişicinci de zile lumină
Cât un an rotund şi metafizic,
Eu sunt ieşirea ta la mare.

acelasi marius tuca...............cu dedicatie speciala pt. cineva

Cam.. da :))))

Foarte frumos....:)

Această întâmplare neîntâmplată
Întâmplându-se în tâmplă
Împlântându-se în întâmplare
În tâmplă neîntâmplată
Împlântată în tâmplă
Întâmplată neântâmplare
Această întâmplare neîntâmplată, tu.

cu dedicatie speciala.bun revenit

Si bineinteles nu putemuita de celebra mea poezie....o poezie de adanca simtire, de patos, ce strabate meandrele concretului

elefantul Misu,
vrea sa faca pisu,
si venea maimuta,
k sa-i vada..............????????? nu am gasit alta rima

Fu' scurta vacanta ....multu oricum ...

Infinit e sa nu ai / nici iubita, nici clipita / Moartea vine-n luna Mai / cu-o zapada infinita // Mainile iubitei tale, / Sanii ei cei albi... sa-i uiti / Teii, se preschimba-n zare / si doar ei, doar ei au dinti...

Aripi de condor ~

Privirea ta mi-o port, pictată pe retină...
(Cu ochii-nlăcrimaţi, şi suspinând)
Pe cerul vieţii mele, veşnic tună...
Şi de tristeţe, n-am unde să m-ascund.


Aud şi-acum cuvinte de iubire...
Nu le credeam, dar astăzi îmi lipsesc.
De teamă că-mi vei da dezamăgire,
Am hotărât, ca să te părăsesc.


Dar cum să-ţi spun ce mult mă doare,
tăcerile ce muşca-dânc în mine?
Închid ochii şi plâng, sunt fără de scăpare...
Adorm cu ochii plânşi, pierdută prin suspine.


Să fii din nou al meu, e-un gând năucitor
-Mă ştie numai cerul, la care mă închin-
Nu-i clipă, nici secundă, în care să nu dor
Azi mai trăiesc din vise, cu ele mă alin.


De ce n-am preţuit, iubirea ce mi-ai dat?
De ce n-am ştiut, că lipsa ta mă doare?
Deşi eu te iubesc, de ce n-am arătat?
Din suflet îmi doresc, să pot să-ţi cer iertare!


Ai plâns în faţa mea! Atunci, nu m-a durut...
Orbită de orgolii, te-am alungat să pleci.
Nu ştiam că ai să-mi laşi, pe veci un dor acut
Azi mă întreb plângând, prin viaţă-mi, de mai treci.


Atât de neagră-i noaptea -sunt stelele prea puţine-
Dar şoapte rătăcesc, prin clipe care dor.
Doar o dorinţă am! Să fii aici cu mine...
Aş vrea să-mi vii în zbor, pe aripi de condor.

Elefantul MIsu este puturos,
Caci baluba trompa ii atarna jos!
Si veni maimuta ca sa sufle-n ea...
Spune-le dottore, de fapt ce rima? ;)))))

Maimuta vroia sa sufle in ea
Dar vai ce vazu ca nu era nimica
Si-a plecat maimuta sa caute alta
Sa aiba si ea in ce sufla:)

Eu voi muri de dor...şi doare... ~

Te cheamă gândul meu, te cheamă
Iubirea mea, ca-n alte daţi.
Mă doare dorul, mă destramă...
Dar tu nu-mi vii, nu te arăţi.

Mă pedepseşti fără de milă
Mă-ntreb, nu şti că-n suflet dor?
Îţi cad azi în genunchi, umilă
Te rog! Nu mă lăsa să mor!

Cum să trăiesc eu fără tine,
Când tu-mi eşti inima ce-mi bate?
Întoarce-te te rog la mine
Suspinul, noaptea mi-o străbate.

De mi-l alungi, va plânge cerul...
-Şi eu, cu lacrimă de foc-
Mă rog să nu-mi oferi amarul
-Nu-mi lua fărâma de noroc-

Eu te aştept cu nerăbdare,
Însă tu dacă n-ai să vii....
Eu voi muri de dor...şi doare...
Dar tu iubite, n-ai să ştii.

Cerul, oho, miscand / osul fruntii tale; / ce verb !, intrerupand / zenitul, si ganduri oarecare... // Dar, nicioadata el / fara ca sa fie ! -; / Deci, aripa lui Gabriel / ti se cuvine, tie... !

Fără iubire

Am păstrat pe-un colţ de cer
Dragostea ca pe-un mister
Ca să poată fi atinsă
Doar de-o inimă deschisă.

Sufletul întinereşte
Ori de câte ori iubeste
Ziua se transformă-n noapte
În ureche de-auzi şoapte

Îngeri hora o pornesc
Zâmbetele le croiesc,
Şi le-mprăştie pe faţă
Orice inimă dezgheaţă.

Dragostea e-un lucru sfant
Dat oamenilor pe pamant
Cand iubesti si esti iubit
Sufltul ti-e-mpodobit

Nu contează câţi ani ai
Când iubeşti te simţi în rai
Sângele îţi clocoteşte
Inima o pârjoleşte.

Nu lâsaţi clipe să zboare
Iubiţi, dăruiţi o floare,
Câci iubirea dacă trece
Sufletul ţi-e crud şi rece!

Balada lui Radu ~

Prin poienile din munţi ,cântă Radu, of, ce jale
Că marea iubire a vieţii ,nu-i iese deloc în cale.
Plînge piatra în izvor, apele, de focul lui...
Plânge coama codrilor, chiar şi cerul albăstrui.

Cântă Radu şi doineşte, codrul, legănându-se
Fericirea rătăcită, pe loc arătându-se.
Şi mi-l strigă, el n-aude -ea se duce-n drumul ei-
Radu cântă, pătimeşte, prin poiană pe alei.

Într-o zi veni iubirea, să mi-l cate pe băiat
Dar era plecat cu treburi, după lemne de tăiat.
L-a tot aşteptat la poartă, două zile şi trei nopţi
Însă vezi în viaţa asta? Cât mai poţi ca să aştepţi?

Radu-şi plânge soarta tristă, plânge sufletul în el
Ar vrea lumea s-o străbată, dar să fie porumbel.
Însă Radu, aripi n-are, numai lacrimi pe obraz
Nu cunoaşte fericirea, doar amarul şi necaz.

De la prispa casei noastre, auzeam un glas strigând
Era liniştea la poartă, tot pe Radu căutând.
Dar era plecat la coasă, cu bărbaţii de prin sat
Nu l-a aşteptat, s-a dus, cu necazuri l-a lăsat.

Pe-nserat, în zi de vară, reparând cu spor şindrila
Cineva-l strigă pe Radu, la poartă era chiar mila.
Radu dragu n-o ştia, el nicicând n-a cunoscut-o
Dar la poartă n-a ţinut-o, ci în casă invitând-o.

Radu, Radu...ai cântat, peste munţi, peste izvoare
Insă nimănui n-ai spus, sufletul, ce mult te doare.
M-au trimis cu drag surate, că şi ele te-au căutat
Dar erai plecat cu treabă, nici una nu te-a aflat.

M-au rugat ca să-ţi aduc, darul lor, cel mai de seamă
-Când eşti trist şi supărat, tu cu cântul tău le cheamă-
De n-ai fi cumva pe-acasă, ele te-or urma prin lume
Te-or căta în patru zări, tot strigandu-te pe nume.

Vor aduce-n calea ta, fericirea ce-ai visat
Alungând amarul care, sufletul ţi-a apăsat.
S-a născut şi pentru tine, fata, ce să te iubească...
Aducând în al tău suflet, dragostea ce-o să tot crescă.

Numai litera A / va sta langa Soare ! / Ca un I voi veghea / si ma voi umple de sare // Atat de sarat va fi / trupul meu culcat peste S / incat, de-oi mai muri / va fi un eres...

Foaie verde trei scaieti
Lasati versul mai baieti
Versul azi e demodat
De ai bani esti cautat

De ai minte ca sa-i faci
Si mai ai ceva-ntre craci
Si sti ce sa faci cu ea
Ai femei cate ai vrea

No, parerea mea, ;))))))))

Lasa tu baiete draga
Parerea ta nu-I cautat
Nu toate vor doar bani
Vor barbat manierat
Educat si cizelat

Ceva de, Bacovia.

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Te-ai lovit si tu......:)))

Bah nu pot sa fiu sentimental si eu

Ba da mey....daca o bagi pe aia cu "Misu care face pishu" ...:))))) poezia ta favorita ..:)

P.S pe barba mea ..cu palaria aia zici ca esti pensionar...:)))

Minulescu ii spune celei care minte...


Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

In cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare in trepieduri de argint,
In pat ti-am presarat garoafe
Si maci -
Tot flori insangerate -
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar in covorul din perete ca si-ntr-o glastra am infipt
Trei ramuri verzi de lamaita
Si-un ram uscat de-Eucalipt.
......
:)

Bre.te ai uitat la roland garros.toata lumea purta asta.e ultimu trend.....si am dat si o caruta de bani pe ea..

Premeditata treaba cu palaria...
O stia si Eminescu

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are!

:))

Logik

Mi-e dor de ochii tăi adanci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al parului balai

De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adanc el m-a robit
Ca vantul adiind usor
Sa-nvie chipul ce-am iubit

Te simt în viaţă paradis
De vorbe dragi, de cantec si de flori
Te port in minte ca pe-un vis
Ce dainuieste peste zari

Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaş tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de noptile de mai
Când amândoi ne-am întâlnit

Să recunoaştem totuşi, ni-i dor de-un fir de iarbă,
În veacul de uraniu suntem sentimentali...
Ni-s casele de sticlă, dar noi cum regii pali
Am vrea să ni se-ncurce un fluture în barbă.
Pe câmpuri de asfalturi ies greierii banali,
În viscolul electric cântarea să şi-o fiarbă,
Dar cine să-i ia în seamă, când noi cu-atâta grabă
Zburăm sub parametri atomici ideali...
Tu pune-ţi astăzi dară o rochie frumoasă,
Să plângă ceru-ntr-însa, iar eu să plâng cât pot.
Când îţi voi strânge coapsa ca de statuie arsă,
Pe care-ar vrea în braţu-i chiar Domnul Savaot
Şi vino în pădurea aceasta luminoasă,
Să recunoaştem totuşi că n-am murit de tot

Petre Ghelmez

Si totusi...

Cioburi risipite

De-am să plec să nu plângi
şi lasă-mă de tot, uitării
eu îţi doresc să nu ajungi
uitat, la capătul răbdării .

Preţuieşte ce-am avut
aşa cum, eu ne-am preţuit
în palma vieţii-au încăput
tot ce-am visat şi am iubit .

Când totu-a fost real, frumos
şi soarele dormea cu luna ,
tunai cu sufletul întors
rupeai şi florilor , cununa .

Eu îţi vorbeam despre iubire
tu mă priveai cu-nfrigurare
durea şi dorul din privire
c-un semn întreg de întrebare .

Nu-i vină mea că n-ai ştiut
în timpuri să mă preţuieşti
prea trist prin mine ai trecut
precum o boare între fereşti.

Când timpul se gândea la noi
păream fragmente întregite
acum , între pereţii goi
suntem doar cioburi risipite.

Ingrid.

M-a dus avarul sa-mi arate / Intregul lui tezaur. / Si mi-a deschis o lada plina / Cu aur... aur... aur... // Privindu-ma cu ochi ironici / Mi-a zis: " -Arata-mi, mie, / Si tu, acum, daca se poate / Atata bogatie !" // Atuncia, ca sa-mi sting in suflet / Sarcasmul si amarul, / Si sa-i arat ca, decat mine, / E mai sarac avarul; // L-am dus, grabit, spre locuinta, / Spre raiul dragei mele, / Si-am zis avarului: " -Priveste / Furis, printre perdele !" // El s-a uitat; pe-o perna alba / Dormea iubita-mi, dusa... / Si-n jurul ei plutea un farmec / De liniste nespusa... // Ne-am dus, in urma, fiecare / La scumpul lui tezaur: / Eu la iubita mea, - Avarul, / Spre lada lui cu aur... - T.DEMETRESCU, Doi bogati