Sir de compromisuri

Eu vreau sa stiu definitia perfectiunii, mai intai. Pot spune dac-am gasit-o numai in momentul ala.

Liviu, nu am inteles, citind pe diagonala, ce intrebi...

Nu exista oameni perfecti .Nu exista relatii fara compromisuri...pt ca oamenii sunt diferiti

Dar exista grade diferite de compatibilitate , stadii diferite de evolutie ale fiecaruia dintre parteneri .

Incercam sa gasim ceea ce este bine pentru noi; munca, maruntisurile de peste zi, prietenii...etc. Omul perfect este cel pe care il alegi sa iti fie aproape, iar lucrurile perfecte sunt cele pe care ai ales sa le tii la rever. Daca esti sigur ca ai ales corect, dar in timp se mai deterioreaza ceva, este doar vina timpului, iar timpul este trecator peste toate, inclusiv peste tine. Orice lucru cere efort,atentie si rabdare, inclusiv a pastra ceea ce iubesti, ceea ce e construit deja si ceea ce te reprezinta. :)

Cred ca e o prostie sa vrei perfectiunea, si cred, ca si antevorbitoarele, ca exista diferente de caracter, de principii, de compatibilitate, si deci, fara compromisuri nu se poate. dar de ambele parti

Absolut,,fara compromisuri nu ai sansa unei relatii si in general nu poti convietui cu cei din anturajul tau,,Compromisul este mama intelegerii,,cred eu !!;)

Lumea nu e construita in jurul meu.Asa ca,trebuie sa ma adaptez si sa fac in asa fel incat sa ma simt bine in ea.In lume,la ea ma refer...;)

Noroc c'ai specificat,,ca eu ma gandisem deja la alte cele !!!:P

Acolo ma simt cel mai bine,asta-i clar!;)

Cred ca cei mai multi din acest site, forum, ma rog, au avut(singuri dpv relational), si au(singuri in doi mai mult sau mai putin)aceasta problema generala a compromisului intr-o relatie. Descoperirea pe parcursul relatiei a diferentelor dintre parteneri duce la certuri, pt ca fiecare incearca sa-si impuna punctul de vedere. Iar in momentul in care numai unul se impune si celalalt cedeaza, apare aceasta nefericire a ultimului in care persista din frica sau si interese. Si cum si frica si interesele sunt pacate, ma gandesc ca trebuie amandoi sa lase de la ei. Si aici cred ca intervine si starea momentului in care se afla fiecare partener, daca unul sau amandoi pot face acea concesie.
E cred vorba de o balanta care o tine fiecare, una in minte, una in trup si alta in suflet. Sunt trei balante care interactioneaza si se influenteaza una pe alta. O balanta intre bine si rau - ca si mod in care il simti la acel moment pe partener. Cand aceste balante incepi sa simti ca se inclina spre rau prea mult, probabil e semn ca trebuie sa te retragi si sa o iei de la cap cu altcineva. Adica de ex ,partenerul iti face un rau sau cel putin asa il percepi tu, dupa de treci de focul tensiunii, la rece poti analiza in balanta si lucrurile bune facute sau simtite de la partener. Si daca cele bune sunt mai grele, partenerul cu timpul iti dovedeste cu fapte ca ii pare rau ca ti-a facut rau, atunci cred ca merita sa lupti mai departe si compromisul care l-ai facut deja sa fie inca o treapta de temelie a relatiei si sa fie urmat nu peste mult timp de un compromis al celuilalt.

Io cand ma impiedec de muiere fac compromisul pe loc ,ma lungesc langa dansa :)))))))

Dar pe tine cine te-a suparat Sunraiule de ai disparut??? :o

La 40 de ani nu mai am nici timp nici rabdare pt compromisuri ,in plus pt ce trebuie sa inghit eu mizeriile la nu stiu ce toapa .....????in plus ai de unde allege ,balta e plina .........care nu poate tine pasul paaa!!!!:)):)):)):))

Sa intelegem ca tu esti "mai mult ca perfectul?":o

Io-s mai mult k prefectu..te bagi Nurofene ? :)

Yo , una nu le mai zic de mult ...compromisuri..ci alegeri /bune sau proaste / e alegerea mea....Intr o relatie , sa nu confundam gesturile natirale spontane facute din dragoste ,cu ..compromisurile /

Doi oameni, cu educatii si experiente diferite de viata vor sa intre intr-o relatie.Fiecare isi propriile atuuri de oferit relatiei dar si propriile asteptari. Cu cat asteptarile unuia vor fi mai bine acoperite de ceea ce ofera celalalt cu atat relatia este mai armonioasa, mai compatibila.Se intampla adesea ca unul din parteneri (sau ambii) sa ofere mai putin (sau mai mult) decat se asteapta celalalt. In acest moment apare compromisul care in situatii normale (de dialog) se imparte intre cei doi.Problema apara cand compromisul vine doar din partea unuia sau cand acesta este atat de mare incat persoana implicata nu se mai recunoaste.E aproape imposibil de crezut ca exista relatie care sa se bazeze pe compatibilitate perfecta (cei care cred ca o au, sunt subiectivi) dar una buna este posibila . Conteaza sa fim atenti cand alegem si sa dialogam cand ne deranjeaza ceva la partener.