SMS -uri de Craciun
Am primit in ultimele doua saptamani atit de multe sms-uri si emailuri nesemnate, cu formule stereotipe, incit nici nu m-am straduit sa raspund la cele mai multe din ele. Nu de alta, dar eu ii sun pe oameni si le urez lucruri in care cred cu gura, nu prin butoanele telefonului.
E limpede ca lenea electronica ne-a adus intr-o situatie in care a devenit admisibil social ca cineva sa trimita acelasi mesaj la zeci de oameni, apasind doar doua butoane si, de foarte multe ori, nici macar dindu-si osteneala sa verifice ca mesajul e ortografiat corect.
„Fie ca acest Craciun sa va aduca lumina si realizari”… iti vine pe sms, nesemnat, de la numere de telefon pe care nu le recunosti, de stai si te intrebi ce e in mintea acelor oameni care lanseaza asa in eter urari abstracte in care nu cred, batute cu degetul mare pe telefon, fara virgule si fara punct la urma…
Paradoxul comunicarii electronice imediate este asadar acesta: a redat scrisului cu mina importanta pe care acesta o avea in epoca pre-digitala.
Am inteles asta cind am gasit in casuta mea postala – cea adevarata, din lemn, cutia ca o cusca de pasarele batuta in cuie pe peretele usii de la intrare – o carte postala de la cineva care nici macar nu locuieste in strainatate.
Era o ilustrata adevarata, pe carton lucios, cumparata de la un chiosc de ziare, pe care cineva scrisese cu mina numele meu, imi urase ceva si lipise un timbru, cumparat probabil de la acelasi magazin, timbru pe care il linsese, trimitindu-mi in acelasi timp si propriul sau ADN.
Intregul demers mi s-a parut deodata extrrem de nefiresc si emotionant. Deci acea persoana s-a dus acolo, a cumparat aia, a lins timbrul - platit, desigur - si l-a lipit pe acest carton pe care a scris numele meu!...
Acest ansamblu de gesturi se cheama a ura ceva cuiva. Putin conteaza continutul mesajului stingaci, scris cu mina, poate chiar fara virgule unde trebuie. Important e ca acel mesaj a fost scris pentru mine, si numai pentru mine, si ca cineva a mers prin frig pina la posta ca sa mi-l trimita. Iata cum epoca noastra a comunicarii electronice instantanee a redat o noblete nebanuita scrisului stingaci cu mina.
Dan Alexe
E limpede ca lenea electronica ne-a adus intr-o situatie in care a devenit admisibil social ca cineva sa trimita acelasi mesaj la zeci de oameni, apasind doar doua butoane si, de foarte multe ori, nici macar dindu-si osteneala sa verifice ca mesajul e ortografiat corect.
„Fie ca acest Craciun sa va aduca lumina si realizari”… iti vine pe sms, nesemnat, de la numere de telefon pe care nu le recunosti, de stai si te intrebi ce e in mintea acelor oameni care lanseaza asa in eter urari abstracte in care nu cred, batute cu degetul mare pe telefon, fara virgule si fara punct la urma…
Paradoxul comunicarii electronice imediate este asadar acesta: a redat scrisului cu mina importanta pe care acesta o avea in epoca pre-digitala.
Am inteles asta cind am gasit in casuta mea postala – cea adevarata, din lemn, cutia ca o cusca de pasarele batuta in cuie pe peretele usii de la intrare – o carte postala de la cineva care nici macar nu locuieste in strainatate.
Era o ilustrata adevarata, pe carton lucios, cumparata de la un chiosc de ziare, pe care cineva scrisese cu mina numele meu, imi urase ceva si lipise un timbru, cumparat probabil de la acelasi magazin, timbru pe care il linsese, trimitindu-mi in acelasi timp si propriul sau ADN.
Intregul demers mi s-a parut deodata extrrem de nefiresc si emotionant. Deci acea persoana s-a dus acolo, a cumparat aia, a lins timbrul - platit, desigur - si l-a lipit pe acest carton pe care a scris numele meu!...
Acest ansamblu de gesturi se cheama a ura ceva cuiva. Putin conteaza continutul mesajului stingaci, scris cu mina, poate chiar fara virgule unde trebuie. Important e ca acel mesaj a fost scris pentru mine, si numai pentru mine, si ca cineva a mers prin frig pina la posta ca sa mi-l trimita. Iata cum epoca noastra a comunicarii electronice instantanee a redat o noblete nebanuita scrisului stingaci cu mina.
Dan Alexe
- Action Bar:
- Raspunsuri (8)
- Afisari (614)
- Facebook Share
Postat de Jilaveanu_Gabi la 26 decembrie 2012 - 11:58
Ok, mişto...şi ce trebuie să învăţăm de aici?
În primul rând nu înţeleg cine e Dan Alexe. Apoi, am observat ceva: la câtă lume se plânge de lipsa de esenţă şi stereotipia mesajelor tastate, ai spune că la lanul explodează vânzarea de felicitări. Ei, moda aceasta cu lamentatul a apărut de câţiva ani şi ghici ce? Numărul de smsuri de dublează în fiecare an! Deci cine minte.
În altă ordine de idei, personal încă mai scriu scrisori. Mă rog...scriam...pâna câteva dintre ele mi-au fost returnate nedeschise. Deci n-am cu cine şi nu văd de ce să-mi distrug eu timpul şi banii pt idioţi.
Şi da, trimit şi felicitări reale. Însă doar celor la care ţin, nu celor care o cer.
PS: ştiu că sunt floare rară, dar nu dau autografe decât la domiciliu :))
În primul rând nu înţeleg cine e Dan Alexe. Apoi, am observat ceva: la câtă lume se plânge de lipsa de esenţă şi stereotipia mesajelor tastate, ai spune că la lanul explodează vânzarea de felicitări. Ei, moda aceasta cu lamentatul a apărut de câţiva ani şi ghici ce? Numărul de smsuri de dublează în fiecare an! Deci cine minte.
În altă ordine de idei, personal încă mai scriu scrisori. Mă rog...scriam...pâna câteva dintre ele mi-au fost returnate nedeschise. Deci n-am cu cine şi nu văd de ce să-mi distrug eu timpul şi banii pt idioţi.
Şi da, trimit şi felicitări reale. Însă doar celor la care ţin, nu celor care o cer.
PS: ştiu că sunt floare rară, dar nu dau autografe decât la domiciliu :))
Postat de adrianmg la 26 decembrie 2012 - 12:01
Perfect adevarat, inainte tin minte ca gaseam cutia postala plina cu carti postale de Craciun venite de prin toata tara, si chiar din orasul meu. Din pacarte nimeni (sau aproape nimeni) nu mai face asta. Se prefera cautarea unei urari frumoase, de regula cu versuri, pe minunatul internet, si trimiterea ei la toate numerele din agenda.
Postat de Jilaveanu_Gabi la 26 decembrie 2012 - 12:03
adrianmg
Perfect adevarat, inainte tin minte ca gaseam cutia postala plina cu carti postale de Craciun venite de prin toata tara, si chiar din orasul meu. Din pacarte nimeni (sau aproape nimeni) nu mai face asta. Se prefera cautarea unei urari frumoase, de regula cu versuri, pe minunatul internet, si trimiterea ei la toate numerele din agenda.
Postat de adrianmg la 26 decembrie 2012 - 12:05
Generalizam, desigur sunt si exceptii. cat despre limitele superbitatii tale cred ca doar tu in netarmuita ta intelepciune le vei putea descoperi ;)
Postat de fleursauvage la 26 decembrie 2012 - 12:06
adrianmg
Generalizam, desigur sunt si exceptii. cat despre limitele superbitatii tale cred ca doar tu in netarmuita ta intelepciune le vei putea descoperi ;)
Postat de fleursauvage la 26 decembrie 2012 - 12:11
Jilaveanu_Gabi
Ok, mişto...şi ce trebuie să învăţăm de aici?În primul rând nu înţeleg cine e Dan Alexe. Apoi, am observat ceva: la câtă lume se plânge de lipsa de esenţă şi stereotipia mesajelor tastate, ai spune că la lanul explodează vânzarea de felicitări. Ei, moda aceasta cu lamentatul a apărut de câţiva ani şi ghici ce? Numărul de smsuri de dublează în fiecare an! Deci cine minte.
În altă ordine de idei, personal încă mai scriu scrisori. Mă rog...scriam...pâna câteva dintre ele mi-au fost returnate nedeschise. Deci n-am cu cine şi nu văd de ce să-mi distrug eu timpul şi banii pt idioţi.
Şi da, trimit şi felicitări reale. Însă doar celor la care ţin, nu celor care o cer.
PS: ştiu că sunt floare rară, dar nu dau autografe decât la domiciliu :))
Postat de XTF64 la 26 decembrie 2012 - 12:23
Cine se refugiaza in virtual are probleme de adaptabilitate in viata reala. Apoi ar mai fi si lenea... Multi dau vina pe frica, pe minimizarea riscului. Sa fim seriosi. E mai probabil sa iei o caramida-n cap pe strada, decat sa fii violat la prima intalnire. :))))
Postat de direct la 26 decembrie 2012 - 16:09
Cool
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.
2176 raspunsuri
5865 raspunsuri
1703 raspunsuri
4335 raspunsuri