Ştiţi de ce este asta o artă?...

Ştiţi de ce este asta o artă?...

Am intrat într-un suspans temporal... cred că fiecăruia i se întâmplă să facă un bilanţ... şi să constate că vrea ceva în plus... Am trecut în revistă toate blestemăţiile şi toate faptele bune, mă mândresc cu toate şi-mi trece prin cap că e loc destul pentru unele mai noi; bunăoară, am căşunat pe o meserie despre care cred că este mai mult artă decât aplicaţie practică. Cred că este mai mult decât o provocare... miroase a răzbunare de la o poştă! Când eram ţânc şi nu stăteam locului o clipă, am avut un accident care m-a ţinut în spital trei luni, mai întâi o lună în comă indusă şi apoi două operaţii de trasplant de piele. Aţi ghicit... mă jucasem cu electricitatea :) N-am uitat nimic din tot ce am văzut în spital, nu l-am uitat pe Doctorul Enescu, un chirurg foarte blând şi vesel, sigur pe el, care zi şi noapte se străduia din răsputeri să rezolve singur toate problemele secţiei... chiar şi cele administrative, fără a mai pomeni de multiplele intervenţii chirurgicale, fiecare dintre acestea având grade de dificultate diferite ce evident necesitau abordări diferite... O secţiei de arşi este complet diferită de alte secţii ce tratează şi operează tot felul de afecţiuni, prin natura diferită a accidentelor. Cred că destoinicia lui şi lunile acelea în care am experimentat ceea ce nu vă doresc să aflaţi, au rămas pitite într-un sertăraş al sufletului meu, parcă să... se coacă, ca nişte mere ce nu sunt bune de nimic până ce nu pocnesc de dulceaţă şi lumină... culoare. A sosit momentul dulce al răzbunării... Voi supune monstrul de foc, balaurul cu multe capete şi limbi sfichiuitoare ca jăraticul... Nu mai sunt un ţânc, dar nici acum nu stau locului o clipă! Aşa că am hotărât să mă calific în Sudurăă! Ştiu să sudez SEI (sudare electrod învelit), vreau mai mult: acum ţintesc MIG & MAG (Metal Inert Gas & Metal Active Gas) ... Vreau să mă destrăbălez eu şi răzbunarea mea... Am să cobor în ocean, doar eu cu arcul electric ucigaş, să fac din el un mieluşel... Mai întâi trebuie să termin ce am întrerupt odată cu accidentul; făceam înot de performanţă... Vreau altă performanţă: brevet profesionist de scufundător, motiv pentru care am lăsat fumatul şi îmi consolidez condiţia fizică în fiecare zi, iar Dunărea este tare mofturoasă, credeţi-mă, nu este doar un fluviu romantic... (prin alte părţi ale lumii chiar un decor somptuos). Te ucide cât ai clipi, cât de bine ai înota, te mănâncă la micul dejun :)) Aloc o mică parte din timpul meu recapitulării informaţiilor despre metale şi proprietăţile lor, reacţiilor chimice, multe dintre ele învăţate în şcoală, citesc reviste de specialitate şi găsesc asta o lectură plăcută... cu zâmbetul pe buze, cu gândul la confruntarea ce îmi va aduce victoria. Voi răsturna scorul, după ce mai întâi voi egala. Sudorii, în special cei ce sudează în argon, vorbesc despre viaţa lor atât de frumos, au atâta linişte în suflet, ascultându-i poţi înţelege de ce sudura în sine este un fel de artă (ori este perfectă, ori este rebut), de ce nu ar face altceva pentru nimic în lume... M-a cuprins şi pe mine ``febra`` lor, chiar dacă motivaţia mea este uşor diferită :)) Monstrul Arc Electric doarme liniştit, nu are habar ce-l paşte :)) ... O să am al naibii de mult material de asimilat, dar nu mă sperie acest lucru, ci din contră: cu fiecare zi sunt tot mai aproape de adversarul meu. Iar asta Îmi umple inima de bucurie. Cine ştie?... Poate, după confruntarea finală voi descoperi ce anume îi face atât de fericiţi pe sudorii profesionişti... Poate voi rămâne sudor. Spun ``poate`` cu un zâmbet misterios în colţul botului, cu gândul la încăpăţânarea cu care am construit o navă cosmică (pe la 4 ani) şi am legat pe motanul Gorbi bine de tot în ``carlingă``, să-l trimit în spaţiu :)) ... Poate destinul meu este să fac de-adevăratelea tot ce mi-a căşunat în copilărie...

Alte intrebari de la 00_think

* Miracolul cât un pumn...
* Mâna salvatoare...
* Şmecherii virtuali, seria Flatulenţe