Zămârcă de ghiocei!

Zămârcă de ghiocei!

Întrucât, eu, ominiscientul, omnipotentul, preaslăvitul, veneratul, mult prea iubitul cu sila daco-minotaur nu am văzut felicitare pentru ziua minotaurilor, aduc acest topic în cinstea zilei 1 Martie, ziua bărbaţilor. Să avem de toate,tot ce ne pofteşte pipota, iar miorlăitele să moară de ciudă, ură şi pizmă citind acest topic.. Nu am înţeles care e treaba, cum să urezi la mulţi ani virtual. Ca un fel de zămârcă de sentimente mincinoase :)) Ţii la cineva, ai o persoană dragă, atunci aceasta înţelege. Cred că nu e nevoie să-mi ureze careva online.. ``La mulţi ani, sănătate, tot ce îţi doreşti, etc`` . De parcă le-ar păsa de tine.. Uite că nu mă dor tastele, :)) Ba chiar mă simt aiurea să dau cu ``La mulţi ani``. Dacă am făcut asta până acum, am făcut-o de ... jenă... ``Hai băi... să nu fiu cârcotaş, să nu creadă lumile că am ceva cu ele :))``. În plus, trebuia să înceapă miorlăiala de pe acum? Prevăd o miorlăială generala până pe 10... unde miorlăitele aşteaptă urări virtuale... că în viaţa reală e cam la fel. Te întâlneşti ca femeie cu vecinul Gigel băiat fin, care dă din cap energic. ``La mulţi ani!``. Probabil sărăcuţul a rămas cu sechele de mic copil, fiind obligat prin datină să care la învătătoare flori şi bibelouri, etc, cu felicitarea plină de miorlăială, pe care vaca aia nenorocită dorea să-i şi citeşti cu voce tare, probabil degetoaica avea orgasm în acele momente! =)) Evident, elevii trebuiau să aplaude, cred că în momentele acelea, se imagina pe scenă, miss Ghiocela. Ca un fel de Mihail Drumeş (pentru cine a citit cartea), ``Scrisoare de dragoste``, unde... Ghiocela (acesta era alintul, porecla), o mademoiselle, cretină, în cele din urmă se sinucide.. altfel... probabil miorlăia şi astăzi pe cuplări.ro! =))) Ştiu că nu este un exemplu bun... încă de tânăr fecior, am preferat să vând până şi buchetul de flori pe care mi-l cumpăra mama pentru învăţătoare, cu banii luaţi pe el, eventual şi pe mărţişoare (plus bani de taxi) :)), serbam ziua multpreaiubitelor în sala de jocuri Champion - Herărstrău (pt cunoscători) şi mai era o sală de jocuri mişto, pe care o deţinea un prieten de-al tatălui meu, poreclit Procuroru :)).. chiar lângă intrarea parcului Titan (cea principală) - lateral Policlinica Titan.. Ahh... ce mă mai jucam Street Fighter 2!!! Nu că nu aş fi avut acasă consolă Nintendo 64 :)) Dar zgripţuroaica de mama nu mă lăsa să mă joc mai mult de 35 minute şi asta evident după ce îmi terminam temele. Mă cuprindea o ură de nedescris atunci când aveam de învăţat vreo poezie... Nu îmi plăceau poeziile când eram mic. Le uram! Dar culmea, pe Eminescu îl iubeam... poate unde îmi povestise tata atâtea lucruri frumoase.. :)) Morala - Nu face niciodată, dar niciodată!... Nimic din ceea ce nu îţi face plăcere să faci.. :D

Alte intrebari de la 00_think

* Miracolul cât un pumn...
* Mâna salvatoare...
* Şmecherii virtuali, seria Flatulenţe