Nu vreau o iubire normală. Eu nu pot accepta obişnuitul. Nu vreau să accept orice doar cu gândul că â€Âmerge şi aşaâ€Â.Nu vreau amăgie. Nu vreau renunÅ£are. Nu vreau aşa ceva! Nu vreau acea iubire mediocră. Nu vreau să fiu un egoist care să îngrădesc libertatea şi liberul arbitru al celui iubit. Pur şi simplu nu vreau să-l leg de ceva ce nu doreşte. Nu vreau să-i omor visele sau personalitatea. Nu vreau să fac cunoştinţă cu ochii ei trişti de atâta compromis. Nu vreau să manipulez. Şi..nu vreau să profit de influenÅ£a pe care o am asupra ei. Vreau acea iubire. Iubirea care să nu dorească să manipuleze. Iubirea care să nu caute folosul ei. Iubirea care să se dăruiască pe sine însăşi. Iubirea care să poată spună sincer şi deliberat â€Âmă bucur pentru fericirea taâ€Â, chiar şi atunci când fericirea ei înseamnă tristeÅ£ea mea. Vreau să fiu capabil să renunÅ£ la dorinÅ£a mea de a conduce şi de a manipula. Vreau ca dorinÅ£ele mele să fie legate de dorinÅ£ele ei. Vreau să pot spune fără constrângere: †Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărÅ£i de tine decât moartea!â€Â. Vreau să ajung la desăvârşire. Până atunci…voi căuta să iubesc tot mai mult. Să pot iubi ca Dumnezeu. Şi când iubita mea…voi avea acea iubire…vom merge să atingem neantul! Până atunci…lasă-mă să mă pregătesc. Orice lucru îşi are vremea lui ...