Pana la urma cum o fi mai bine...?

Da...da...Stiu...Femeile place pe mine ca e gentleman adevarat :)))) :P

Na, asta nu mai stiu,las pe altele sa te caracterizeze, eu sunt mica, ca mare vezi din poza ca sunt!:)

Mare esti cand hotarasti tu, nu cand zic altii. ;)

Sti vorba aia: Fi cine esti si spune ce vrei, pentru ca cine conteaza apreciaza. :)

Ok, aleg calea de mijloc si nu-mi pasa parerea celor care nu ma cunosc.

Am ajuns la concluzia ca viata iti da fix ce meriti, si de cele mai multe ori daca incerci sa traiesti curat primesti ce iti doresti la un moment dat. acum ce inseamna curat? cred ca exista totusi karma...daca faci rau rau primesti si invers, nu e vorba doar de destin dar traim printre oameni care ne raspund la actiuni cu aceeasi moneda. daca nu am avea nici un scop probabil am fi mai fericiti, am trai ziua asa cum e ea, ne-am bucura de ce primim pentru ca pana la urma nu am cerut nimic...dar cand avem un moment in care ne analizam viata...oare avem ce contabiliza daca nu ne cunoastem scopurile? cred ca e bine sa iti planifici visele, nu viata...si sa incerci sa iti transformi visele in realitate constient fiind ca nu e o tragedie daca nu reusesti chiar toate..

Invatam din greseli si nu ele ne caracterizeaza, privim in fata pentru ca trecutul e experienta de care avem nevoie pentru restul vietii. La asta m-am referit :)

Na, nu sunt stilul de prea hoatica si nici u-l agreez, fiecare ne traim viata, in stilul propriu si personal. Hai sa-ti dau exemplu la concluzia ta, adica:,,ca viata iti da fix ce meriti, si de cele mai multe ori daca incerci sa traiesti curat primesti''...si atunci de ce se imbolnavesc si mor copiii?Nu cred ca e vorba de actiune si reactiune si nici de fapta si cauza...ma rog, se pare ca gandim diferit , din alte unghiuri, insa oricat de mult ti-ai dori, ca totul sa se petreaca linear, nu se intampla asa...din cauza ca, viata nu-i o poteca presarata cu petale de trandafiri si nici lapte si miere.

DE ce sa ne caracterizeze greselile?E uman sa gresim, insa sa nu persisti in ele. O intreaga filozofie:)

De ce se imbolnavesc copiii...din pacate nu au fost inzestrati cu material genetic perfect sau au avut nenorocul sa se intalneasca cu diverse situatii care poate nu puteau fi controlabile...gen virusuri, accidente...dar intrebarea ta se referea la cum ne traim viata...controlam ce putem controla dar avand in minte resursele de care dispunem, nu toti putem trai la fel pentru ca nu toti ne nastem in aceleasi conditii, in acelasi corp, nu toti avem aceleasi familii, nu toti primim aceeasi educatie, asta nu inseamna ca esti limitat, si nici ca atunci cand ti se intampla ceva rau e din vina ta, nu poti pretinde perfectiune in viata ta, dar cred cu tarie ca oricat ai suferi in viata asta daca nu gresesti intentionat cuiva sau tie insuti la un moment dat vei fi rasplatit...a nu se confunda cu puterea divina:))

Incerci sa-mi bagi cuvinte un gura?Unde am pomenit eu, de voia intamplarii?SE pare ca citesti printre randuri. Eu, am vrut sa spun ca,uneori, oricat de mult am calcula, intervine imprevizibilul, care ne da peste cap, toate planurile sau prioritatile sau o parte din ele.

Sunt inevitabile acele greseli, la care te referi!Cine nu a gresit, sa arunce cu piatra!Astea sunt niste explicatii prea filozofice,sa nu le spun, de neanteles, pentru oamenii pragmatici ca mine. Eu, vad mai real lucrurile, fara sa ma cred perfecta si nu cred ca exista o solutie pentru a scapa de acel imprevizibil, la care ma refer. Vrei sa vorbin cazual, pe situatii ipotetice?Oare, cine nu-si doreste sa reuseasca mereu?

Pai, da, e o intrebare, nu e o afirmatie, are semnul intrabarii la capat!:)

Da, probabil sunt, pentru ca, nu doresc sa dau de acel imprevizibil, de care avem parte cu totii, involuntar.Imi doresc ca visele mele sa devina realitate si incerc sa caut cele mai bune solutii...imi place si riscul si uneori risc, pentru ca ma bazez pe intuitie si nu intor pe toate partile aceea,,idee''.

Eu, am responsabilitati, nu-mi permit sa traiesc in voia soartei,desi, nu reusesc sa finalizez tot ce-mi propun, din varii motive imprevizibile.Na, stresul e si el un factor nefavorabil, dar aluatul din care am fost conceputa, il are in compozitie. NU pot trece nepasatoare de unele probleme.

DA, asa ar trebui, pentru cine poate, sa traiesti fara ganduri, inseamna sa stacnezi .

Hmmm, deja am un vid in creier si asta de cand nu ma mai gandesc la ziua de maine:);P

Nu traiesc planificat dar nici "fie cum o fi". Cred ca fiecare avem o personalitate, o mentalitate si probabil cateva reguli pe care unii le numesc principii. Ideal ar fi echilibrul dar pana nu incerci si derapajele, imposibil sa poti calibra linia pe care vei merge.

Vrem sau nu traim planificat! calendarul este primul care ne planifica , la fel si ceasul! :)

Nu trebuie sa vrei sa le incerci, de derapaje, zic...ele apar, involuntar.

Astea, nu le facem noi si nu depind de decizile noastre.

Le incerci involuntar de cele mai multe ori. Acum nu-mi pune ca betia sau infidelitatea sunt derapaje spontane si negandite.

Nu stiu, nici nu beau si nici nu-s infidela si nici nu caut scuze celor o fac,poate e important sa invatam cate ceva, din aceste ,,rele'' si depinde cine le va ierta.

Tu si vara ai cauciucuri de iarna? Nici macar un derapaj micut acolo? :))

Evident ca nu(la cauciucuri ma refer) insa prefer sa nu-mi expun derapajele pe aici!Dar sa fim seriosi, cine nu are?

Subscriu si yo aici ! ptr ca sunt de acord,si ptr ca../tu ai zis pe scurt ,ceea ce yo vroiam sa scriu / ;) Mai adaug ceva ..nu pot face fata factorilor externi ,neprevazutului ..decat daca mi fac planuri pe termen scurt ,si f scurt .Sunt adepta ...putin si des' ..in general valabil ;)

Cafe Diem ;)

Da, ala'e ;)))

Viata fara risc e cam pustie.=)))

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...mai bine cu neprevazut decat planificat....daca traiesti ca un robot cu plan de actiune,unde mai sant surprizele placute?

Extreme...da , este viata celor mai multi oameni de pe Terra. Viata la intamplare sau planificata....pai sa le luam pe rand...
Viata planificata, nu va fi niciodata viitorul posibil controlabil in prezent, dar exista in schimb motivatia., mai toti visand sa ajunga sa aiba o viata fara grija zilei de maine , cel putin. Si cum toate drumurile duc la Roma, trebuie sa recunoastem ca un trai indestulator va atrage de cele mai mult ori dorinta de a avea altul si mai indestulator. E un drog de fapt, pe care daca incerci sa il ignori la un moment dat, revine apoi si mai puternic , uneori controlat de noi , alteori impotriva vointei noastre.
Sa revin deci la viitor planificat, viata planificata, nu va fi niciodata 100% controlata, atat timp nici macar pt cei care conduc lumea nu este asa, chiar si ei au de a face cu hazardul. Atunci imi ramane sa ma gandesc la cealalta extrema , sa astept sa cada din cer norocul la loto si in paralel sa suport loviturile vietii ...mi se pare o extrema si mai urata, care o consider mai urata decat prima extrema ,cea a vietii de luptator , de planificare , viata de ex a celor care si-au dat chiar viata pt un ideal, o pasiune (imi vine acum in minte viata si cariera lui Ayrton Senna, tocmai revazand filmul Senna) .
Cred deci pt mine personal ca e mai bine sa nu ma apropii prea tare de extreme, consider eroismul o aberatie impusa de cei ce conduc, pt a manipula mai usor pe cei de rand care sunt prea lasi sa se schimbe pe ei insisi , care prefera sa mearga cu gloata inainte , unii de frica de a fi altfel, altii ca sunt prea negativizati de educatia primita si de mediul in care traiesc si altii care cred ca sunt altfel tragand "fumuri", altfel facand sex in mai multi de dor, altfel ca beau cola si mananca fast food pt a-si satisface doar papilele gustative, dar niciodata prea mult sinapsele dintre neuroni, decat in filozofii de cartier si de sex improvizat. Sunt prea multi care ingroasa randurile gloatei ,,,care nu fac nimic , decat sa consume ce produc chimistii...
Atunci desi nu sunt de acord de ex cu formula 1, extremul vitezei de orice natura auto, nu pot sa nu-l admir de ex pe Senna care a murit pt pasiunea lui, dar macar infruntand sistemul ce sta in spatele acestei mega afaceri si care a sistat in acei ani aparatura electronica de la bordul monoposturilor de formula 1 din motive chipurile de neloialitate intre marile firme auto de atunci. Da, a fost inca un exemplu trist prin care s-a dovedit ca cei ce conduc sistemul actual impun competitia intre oameni pt a-i face in final sa isi piarda mintile si sa nu se poata opri la timp. Sa intre in acest joc al puterii, al orgoliului de a fi primul!
Primul in ce??? in a demonstra ce??? ca de ex dintr-o tara ca Brazilia unde problemele de saracie sunt ff grave, s-a mai gasit unul sa aduca ceva banuti pt a mai carpi ceva din zecile de milioane de saraci care asteapta nu doar sa isi vada steagul la formula 1 , ci o viata mai buna. O viata in care conducerea corupta a tarii lor sa nu mai investeasca in campionate mondiale de fotbal sau formula 1 , care dupa cum se vede nu aduc nimic la nivel macro, ci sa investeasca in spitale si mai ales scoli!!
In fine,,,am deviat prea mult de la subiect, vreau doar sa spun ca o viata la extreme nu aduce decat RAU OMULUI!
Nu avem nevoie de eroi, avem nevoie de o viata mai echilibrata si mai "umana". Competitia ne face animale in final si de cele mai multe ori se sfarseste rau! De aceea cred ca desi nu putem anticipa viitorul , putem avea credinta in Bunul Dumnezeu din noi si sa alegem de fiecare data in viata, ceea ce nu ne da neaparat locul 1 , dar ne poate oferi linistea sufleteasca. Nici saracie , dar nici mega bogatie, nici una , nici alta nu ne dau echilibru. Credinta ca prin ceea ce facem aducem bucurie celor dragi, oricat de mic ar fi acel ceva, este cred cel mai important reper pt echilibrul nostru,

"multi de doi"

In primul rand ca nu exista intamplare...O simpla inventie a egoului in incercarea disperata de a denatura adevarul, care desigur frige... A marca victime si a fixa neajunsuri pe catasif in ceea ce ne priveste ori pe restul poporului este la fel de deplasat intrucat reprezinta calitatea ubicuitatii pe care doar marii maestri o au de vor sa o exprime, tradus -a fi simultan pretutindeni,mai ales ca 99,99% dintre noi sunt departe sau inaccesibili perfectiunii.A trai planificat ori a avea cauciucuri de iarna face parte din textura preventiei, a contrapara instinctul de a nu ramane paralizat in momentul intrarii inteligentului pe contrasens tine de miile de ore de experienta in arta sofatului...A intui surprizele vietii tine de a avea acces la vibratiile ajna ceackra ceackra secundara intre sprancene-solutii simple care din cand in cand ni se releva ca flashuri-dar pe care bineinteles le ignoram in atotstiinta noastra atotcuprinzatoare...