Parinti si copii

Trebuie???

Romanul spune "ce iese din pisica ,soareci maninca " in familiile dezorganizate copiii de regula sunt dezorientati din cauza lipsei de repere,drept urmare traiesc haotic asemeni parintilor si in final mare brinza nu va iesi din ei ,mai sunt si exceptii dar ramin la acest stadiu .........

Da

Eu nu sunt de aceeasi parere. Reperele in viata ni le mai facem si singuri, nu neaparat dupa modelul parintilor.

Am spus mai sus sunt si exceptii........

Pai ce sa zic..stiu un bun prieten..mama lui a divortat se ta-su cand avea el 4 ani. Apoi ta-su s-a reinsurat cu alta femeie cu care a facut un copil in '90
. Prietenul meu in prezent este coleg cu mine in Paza de coasta ,are o familie frumoasa si vrea sa inceapa la 45 de ani a treia facultate. Fratele lui vitreg e in puscarie de 2 ani si mai are 2 procese pe rol pt furt calificat.

Mama lui a lucrat profesoara, tatal lui strungar,actualmente la 2 m sub pamant.

Nu , nu trebuie sa fie modele...ci doar parinti. Majoritatea copiilor din generatie in generatie sunt cu mult mai inteligenti fata de parintii lor. Modele la ce ?? am vazut "modelele" parintilor nostri 50 de ani sub comunism cum au fost redusi la tacere de regim, putini au avut curaj sa ridice glasul ca de masuri nici atat, s-au complacut milioane si milioane de "modele" in mocirla care au/am trait-o ...modele la ce ? la educatie ? la trai? la a ne multumii cu putinul, cu raul, necazul, capul in pamant, intoarcerea si celuilalt obraz, cu frica in san ....modele la ce ?

In momentul in care ii dai copilului doua suturi in cur ,si-l trimiti sa cumpere tigari ieftine si vin la plastic in loc sa-l trimiti la scoala ,cu siguranta copilul ala va fi dezorientat si daca nu are in el o saminta de autodidact care sa-l faca exceptie ,atunci e pierdut ..............cit despre parintii nostri,asa era situatia atunci ce voiati sa faca altceva decit sa te invete valorile morale si sa te indemne la invatatura ,sau poate trebuiau sa spuna "dute mama si urla impotriva sistemului ca sa zaci toata viata prin puscariile comuniste !!!"nu stiu ce as fi facut in situatia lor..........

Fiecare copil trebuie sa-si decida calea pe care vrea sa o urmeze,sa urmezi modelul parintilor ca asa ,,se spune,,sau ,,ti se sugereaza,,nu este bine.....trebuie doar sa-i expui variantele sau consecintele eventuale pe care le are alegerea lui...nidecum nu trebuie sa-i impui un model sau chiar modelul tau...

Ma refer strict la un model moral sanatos,treaba lui ce vrea sa se faca cind va fi mare ,cu atit mai bine daca nu ajunge zidar ca taicasu........

Educatia din primii de ani de viata este esentiala. Este orientarea generala pe care o primim. Invatam in acei ani sau nu sa avem o morala sanatoasa in viata ce urmeaza si care nu e deloc gingasa. Obisnuintele deprinse raman de regula toata viata si fac parte mai tarziu din lupta noastra cu noi insine si asta pt ca vine vremea sa fim pe picioarele noastre si sa alegem partenerul de viata ,poate cea mai importanta alegere.
Batranii spun de ex. ,cand iti iei sotia din casa soacrei mici, cunoaste-o si cucereste-o pe ea intai.:-)

Simplu "cei 7 ani de acasa"cit despre soacre uneori spui ca mai usor au cucerit aia GRIVITA decit.........:)):)):))

Avem obligatia morala de a ne educa copii ,de a le deschide perspectiva asupra vietii,dar sa nu ne asteptam ca ei sa traiasca dupa standardele noastre.Sunt alte generatii,au alte valori,alte perspective,dar cred ca valorile de baza ale omeniei si bunului simt vin de la felul in care reusim sa le inoculam copiilor nostri prin puterea exemplului.

Simplu. Daca vrei sa scoti ceva bun din copilul tau, trebuie intai sa faci tu "bunul" ala. Puterea exemplului!
Daca exemplu tau este rau dar copilul va fi intelept cand se va face mare si nu va vrea sa faca ce faceai tu, foarte bine pentru el. Asta nu inseamna ca nu i-ai "patat" gandurile cu imaginea unor parinti cu care nu ar vrea sa semene.

Sa mor de n-am vazut zeci de exemple in care s-au inversat rolurile.Cred ca exemplul negativ functioneaza in unele situatii,din fericire.

Daca am inteles bine,copii invata din greselile parintilor???

Astea-s cazurile fericite cand copiii invata din greselile parintilor. Dar este si o dovada ca acei copii au suferit daca si-au spus sa faca altfel decat au facut parintii lor.

Pt ca sunt multe fam care ofera un exemplu negativ eu aleg sa ma bucur ca sunt si cazuri fericite in care copiii invata din greselile lor.

Si asta tine tot de puterea exdemplului;),,Dar tine in mare masura si de materialul genetic al copilului,,de felul in care este dotat,,

Copiii astia se maturizeaza repede si devin oameni puternici cu un caracter puternic.Repet,doar in cazurile fericite.

Si de anturajul in care se invarte copilul...

Gorex10,,,Si de anturajul in care se invarte copilul...
Absolut,anturajul are un rol important in formarea unui copil.Dar asta cred ca intra in sarcina parintilor,sa le permita un anturaj sau nu,,dupa caz,,

Cunosc doi frati. Au fost iubiti si ingrijiti de parintii lor, numai ca uneori, cand mama era schimbul 2 si tatal trebuia sa-i ia de la camin, mai uita de ei ca statea la cate o bauta cu colegii. Ei, baietii astia si-au jurat ca nu vor pune gura pe alcool, si n-au pus pana tarziu in viata(acum am vazut ca mai "ating" dar nu sunt ca tata-sau). Pentru ei nu a fost calire, a fost frustrare si umilire.

Si, daca anturajul din afara familiei este cel bun d eunde copiii invata lucrurile bune, ii va face si mai umiliti (chiar daca vor brava) cand in casa lor, parintii lor, nu le-au oferit la fel.
Si, daca ne iubim copiii, de ce nu le-am fi un exemplu bun daca ii vrem buni?
Daca nu ni-i iubim...ce mai conteaza! :)

Sa nu fiu prost inteles.Implicarea parintilor e esentiala in dezvoltarea copilului.Doar ca sunt si exceptii,pe care nu le-am putut scoate din discutie.Ca sa nu mai spun despre cat de putin cantareste atat educatia cat si suportul material in situatii nefericite.Si chiar cunosc si situatii de genul.

Purple,,Eu vorbesc despre parinti normali,oameni care'si cunosc limitele si reusesc sa transmita copiilor partea pozitiva a vietii,,Anturajul poate modifica "buna functionare" in comportament al copilului,,care nu poate discerne foarte clar care sunt limitele intre bun si rau,,

Da nuro, ai mare dreptate!

Pana si animalele isi educa puii,,Asta e rolul parintilor,de a pune bazele ,temelia viitorului adult.

Anturajul ni-l mai alegem si noi.Cam dupa cum simtim.Parintii nu-i poti alege,dar prietenii da.Eu cred ca toate cantaresc intr-o anumita proportie,dar proportie astea se calculeaza individual.

Daca tinem cont de felul in care discernem la o varsta frageda,e impropriu spus ca ne alegem anturajul,Atunci e rolul parintilor de a ne canaliza spre ceea ce cred ei ca e benefic pentru noi.Uneori facem alegeri potrivite si atunci parintii intelepti nu'si vor manifesta in vreun fel"drepturile de autor",,:d

:-))

Am mers pe considerentul ca anturajul mi-l fac de la o anumita varsta.Nu iau copilaria in calcul,ca parintii n-o sa fugareasca cu prastia picii care considera ei ca ar avea o influenta negativa adupra odraslelor lor.

Si zau ca-mi amintesc de prietenii mei tuciurii cu care ma jucam de-a hotii si vardistii.Si pe care mama ii primea in curte sa ledea clatite si fructe.

Cum de ce?? Drept pedeapsa ca au pacatuit!

Nu uita de minorii ,din familii asa zis bune,care datorita anturajului,au furat sau violat,,Si de la tuciurii ai de invatat si niciodata nu trebuie sa clasifici oamenii in cei albi si cei tuciurii..ci in cei care au o conduita sanatoasa de viata si cei care ies adesea in decor,,,

Indiferent ca parintii sunt un model bun sau rau pt copiii lor, impactul relatiei dintre parinti si copii asupra copiilor ,are urmari cu siguranta. Dau doar un ex...maltratarea infantila care pleaca de la un ton ridicat pana la schingiuiri si batai crunte, are efecte grave pana la catastrofale in viata viitoare de adult a copilului. Printre efecte este si incapacitatea de a-si intemeia o relatie de durata si ramanerea sub dominarea parintelui,deci cel care l-a maltratat, poate si pt toata viata.

Se stie care trebuie sa fie relatia dintre parinti si copii,dar exceptii de la regula exista destule ,asa ca depinde de copil cat de capabil este sa preia si sa prelucreze ce'i bun si ce'i rau,,Sa zicem ca meritul parintilor e doar de 50% in educarea copiilor,restul revenindu'le,,,

Daca aduci in discutie minorii capabili de un viol,ma gandesc ca su o varsta la care si-au ales singuri anturajul.De la o varsta in colo,individul se contureaza dupa propriile resorturi.Iar restul conteaza din ce in ce mai putin.

Repet,nu minimalizez importanta educatiei de acasa.Doar am venit cu completari.

Fireste ca trebuie sa lasi creierul copilului sa functioneze,tocmai pt ca daca ii arati mai mult consecintele faptelor lui, el daca alege singur ce e gresit, macar stie apoi ca nu mai poate da vina pe parinti. Si uite asa se corecteaza singur, iar lucrul facut singur sigur nu se uita. :-)

SI SCOALA ARE UN ROL DETERMINANT...DAR DIN PACATE SCOALA DIN ZIUA DE AZI LASA DE DORIT

Gorex,,atat timp cat sunt minori si sub tutela parintilor trebuie sa se supuna unor reguli bine conturate,pentru ca acestia sunt direct raspunzatori de faptele copiilor.Varsta majoratului nu aduce numaidecat un excedent de intelepciune din partea lor,asa ca uneori e nevoie de prelungirea "mandatului " de parinte,,:)

Eu nu vad posibila controlarea unui pusti nici in situatia in care unul din parinti ar fi casnic.Daca e s-o ia pe aratura,o ia si cu juvat si fara.Daca ai avut noroc sa te bucuri de copii docile,considera-te si norocoasa,nu doar un parinte model.;)

Docili*

Se cheama ca'mi controlez copilul daca'i pretind sa se supuna unor reguli de bun simt,cum ar fi sa respecte libertatea pe care i'am oferit'o dar in limitele normalului???Daca nu i'am impus o ora cand sa vina acasa,nu inseamna ca trebuie sa haladuiasca toata noaptea pe cine stiu unde si cu cine,sa vina afumat acasa si daca se poate sa mai faca si scandal,,,Nu e cazul la mine pentru ca la prima abatere si'a "luat'o",dar daca il lasi in "ale lui",nu inseamna ca esti un parinte model..Daca il las sa'si cumpere singur de imbracat,ca asa e normal,si'i spun doar ca nu'mi place,sau nu'i sta bine,nu insemana ca'i impun sa se imbrace dupa gusturile mele,care evident nu se aliniaza alor lui..si tot asa,,pot sa exemplific pana maine,,Ideea este ca libertatea pe care i'o oferi trebuie sa fie in limita legalitatii si in momentul in care a incalcat'o sa fie sanctionat,,mai bine de tine ,,ca si parinte ,decat de altii,,

Doamna,nu-mi mai expun parea .Pt mine deja e clar ca sunteti norocoasa,pareti un parinte ok,dar nu aveti deschidere spre a vedea lucrurile din mai multe perspective.Repet pt.a 3-a oara.Nu v-am contrazis,doar am venit cu completari.Altfel nu vad rostul dezbaterii daca dadeam un raspuns sec DA.

Educatia e foarte importanta si cu asta basta.Doar educatia,doar parintii.

Domnule,spune'mi cati copii ai???Perspectivele sunt ale voastre,parintii doar va deschid perspectiva vietii,,Tot ce tine de mine ca parinte,i'am oferit si cred ca nu se poate plange ca am fost restrictiva,,Normal ca nu vorbim ca de la egal la egal din moment ce postura de parinte ti'e straina,,Si apoi e destul de greu sa fii parinte unic la o varsta cand un copil are nevoie de ambii parinti si poate asta ne face uneori mai putin obiectivi din motive lesne de inteles..

Mie copii nu-mi zic tata taticule etc ci simplu baa gigi ...nu mi-e rusine sa spun ca ne-am educat impreuna ...si acuma ne imbrancim :))))))