"Asa a vrut Dumnezeu!"

:) evadarea din vina noastra! ( NU ca as face asta! )

Depinde,Clau.Depinde ce rau se intampla...Si cum se intampla...

Ah, mi-ai luat din zbor replica: evadaarea din raspuns!

Pai,si relele astea sunt de mai multe feluri/depinde/
cand este vorba, de un necaz ...iti moare cineva drag/ poti spune... ca asa a vrut dumnezeu/
daca ...tai o ceapa... si pe langa... douo,trei degete.. nu mai este vina /lui dumnezeu/
pot insirui... o gramada de exemple/dar ma opresc aici/

:) e ca si cum scot cuiul grenadei, dar i-l dau vecinei, faca ce-o face cu el, gestul meu cere alocarea raspunderii altcuiva, desi eu am ramas cu grenada in mana.

Tradu...

:) mananc si plang, mananc.... sunt membra in asociatia : fara caprioare.... mananc, arunc oasele in balconul vecinei, eu sunt vegetariana!

Sa luăm cea mai rea variantă: atunci când moare cineva. Te întrebi dacă ai fi putut face mai multe? Dacă atunci când încă nu era prea târziu, ar fi trebuit să fi altfel? De unde stii dacă ai făcut tot ce se putea? Sau orice ai fi făcut deznodământul ar fi fost acelasi pentru că asa a vrut Dumnezeu?

Ok,acum inteleg.Am sa-ti dau un raspuns.Va dura putin pana-l scriu.:)

:) cum as putea eu sa opresc un accident?

Pai ,asa nu mai gasim noi vinovatii niciodata/mereu exista ...replici si explicatii/

Chestia cu "Asa a vrut Dumnezeu" mie personal mi se pare o fuga de responsabilitate si de neasumare a consecintelor. Chiar si cei care cred in divinitati ar trebui sa stie ca in orice religie piatra de fundament este liberul arbitru al individului! Plus ca... norocul si-l "confectioneaza" fiecare dupa cum il duce mintea si functie de alegerile facute de fiecare in trecut; nu exista "Asa a vrut Dumnezeu!" Iar asta o zic asa (fara sa ramana intre ghilimele doar cuvantul scris cu litera mare) doar ca sa nu intru in polemici cu voi pe aici.

Nu, intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui este "Care-i cauza care a dus la deces?" Apoi stai si rationeaza - daca s-ar fi luat masuri din timp pentru eliminarea cauzei, "consecinta" (respectiv decesul) ar fi fost aceeasi?

Ar fi fost alta, cu siguranță. Ce mă macină este întrebarea as fi putut face mai mult pentru a stopa asta?

Oamenii mor, iubesc, traiesc, construiesc inainte sa moara... cat stau acolo, in lumea lor si nu ne ating, nu ne intrebam: de ce, doamne? , nu, pentru ca merg singuri.... si nu ne lipsesc decat cand am putea sa ne intrebam: de ce doamne? Cine e acel "doamne" ?

Tu poate nu, pentru ca nu esti "actorul" principal din ecuatie, insa persoana in cauza in mod sigur ar fi putut face ceva!

Mama mea s-a nascut in '46,imediat dupa razboi.La tara,in judetul Salaj...A avut un frate si o sora.Amandoi mai mari.Tatal ei(bunicul meu)a luptat pe front.A supravietuit.Dar fratele mai mare al mamei mele a murit de copil,calcand pe o mina ramasa in pamant,din timpul razboiului...Bunica mea a murit de cancer,in '62,cand mama mea avea 14 ani...In '70,cand avea 24 de ani,m-a nascut pe mine.Am avut 5 kg la nastere si au fost obligati s-o taie,sa-i faca cezariana.Nu va imaginati ceva comparabil cu cezarienele din ziua de azi...Trei ani mai tarziu,cand avea 27 de ani,a murit bunicul,tatal ei.Un an mai tarziu,in '74,l-a nascut pe fratele meu.A avut 4,5 kg la nastere.Au taiat-o din nou.Si i-au legat trompele uterine...Era risc major o a treia posibila sarcina...Dar fratele meu s-a nascut cu o malformatie congenitala,cunoscuta azi ca Tetralogia Fallot(sau boala albastra).Si a trait doar 3 luni si jumatate.Asa a ramas mama mea,la aproape 28 de ani,fara ambii parinti,fara frate si fara unul dintre copii(si neavand posibilitatea de a mai concepe vreunul...).Asa am ramas si eu singur la parinti.Pe fratele meu mi-l mai aduc aminte asa,in flash-uri scurte,cum il tineam in brate sau il pupam,cand plangea in patut,ca se sufoca...Aveam mai putin de 4 ani...Cam asta a fost.Ce sa mai spui?

Toata treaba... este cu cauza...scanteia care a declansat raul /indiferent de cat de grav este.../ cineva a gresit/de cele mai multe ori, oamenii sunt atat de rai ...incat isi fac rau ...unii altora/

Dam exemplul unuia care vrea sa se sinucida ,este alegerea lui ce vrea sa faca cu viata sa desi Dumnezeu l-a avertizat ca e interzis sa faca asa ceva ,dar asta nu i-l poate opri pe Dumnezeu daca voieste sa faca ca acea tentativa de sinucidere sa esueze si se cunosc destule cazuri ,drept urmare nu alegera omului este totul ................

Dumnezeu nu-i interzice, ca la ce puteri are ar sari omuletul in cap de la etajul 10 si si-ar strica doar bretonul. :) Dar spune ca-i pacat si ca va suporta consecintele - fiertura in ceaun si nu loc cu verdeata, cazne pe vecie si nu liniste sufleteasca, izolare si nu integrare.

Subiectul este f amplu si poate fi tratat dand n exemple si tragand concluzii mai mult sau mai putin pragmatice. Pot vb doar din pctul meu de vedere sau as spune mai bine "simtibil" sa nu spun sensibil. Cred in liberul arbitru si ca suntem un experiment al "cuiva". Acest "cuiva" se poate mai putin demonstra cu dovezi prea multe, mai ales ca multe sunt "sifonate" de cei ce au acest interes de a trunchia adevarul sau deforma realitatea prezentului.
Chiar batranii spun popular ca Dumnezeu iti da ,dar nu-ti baga si-n traista, deci daca te arunci in nevoia ce e drept maxim dusa "la maxim" de actuala "educatie democratica", in teribilisme pe masura clocotului de sange accentuat de Coca Cola (asta apropo de ce spunea o copila pe aici ca ar fi sf lumii pt ea fara Coca Cola),fast food, porno.com si alte otravuri ale celor ce vor sa controleze perfect gloata- atunci n-ar trebui sa mai dai vina nici macar pe cel cu care te-ai bagat in rahat, apoi pe divinitate. Asta discutand in cazurile de acest gen, pt atunci cand insa apar tragedii, accidente stupide in care practic erai ok ca si safety,prevazator ca sa zic asa sau pur si simplu nu puteai schimba cu nimic necazul, problema grava,atunci aici discutam deja de karma. Si aici nu oricine poate percepe aceste lucruri, pt ca nu sunt alb pe negru, nu se pot dovedi practic decat dupa mult timp petrecut intr-un mediu spiritual sa-l numesc poate insuficient asa. Pot doar sa spun ca a existat un asiatic care a incercat sa explice fizic efectul karmei, dand exemplu o piatra aruncata intr-o incapere perfect vidata ,se intoarce in locul de unde a fost aruncata cu o forta egala cu cea care a fost aruncata. In mediul nostru insa unde exista forte gravitationale si deci campuri electromagnetice , piatra practic nu se mai intoarce inapoi si nu va mai avea aceeasi forta. Si aceasta evident si in alt timp si spatiu deci. Aici fiind vorba si de o alta generatie a arborelui genealogic si nu numai. Cu alte cuvinte un rau, o fapta sau un gand de o intensitate mare pot lovi alti oameni din alte generatii chiar, care practic nu au nici o vina. De aici poate si expresia "incurcate sunt caile Domnului". Lucrurile sunt mult mai profunde si cred ca nu e cazul sa le discut aici. Cert este ca e bine sa avem o conduita cat putem de echilibrata si daca facem rau sa-l facem mai mult doar prin ignoranta cel mult ,daca bine nu putem face. Sa ne asumam greselile din timp pt a nu deschide "viduri de karma" si sa reusim sa minimalizam astfel consecintele lor.

Dumnezeu este veacul ! / Ce si-ar dori... ? / Nimica !, ca lacul ; / doar Luna, a-i vorbi...

Si daca ea tace/ Inseamna ca-i surda/ Ca de era oarba/ Nu mai era muta... :)

...
A-i vorbi despre noi
Caci ea-n lumina ei
Ne vede cum suntem:
Drepti sau misei...

Ruga sa-mi trimiti tu doamne
peste ale mele toamne
sa ma-nveti din amanunte
moartea in pasteluri crunte.

Si Doamne sa ne mai inveti
Sa fim putin mai discreti!
Sa nu mai fim aroganti,
Curiosi sau deranjanti... :P

Nimic nu se intampla fara permisiunea Divinitatii,dar noi putem alege,de asta suntem oameni,si suntem si creativi,ne construim si propriul univers interior...

Aaaaa! Inteleg! :) Ai mancat o capra de taiat lemne si ai aruncat cuiele in balconul vecinei. :) Ai mancat si grenada? :))

:)):))

Ai sa afli in curand de ce...:)

Dragilor! Eram student, prin '88, si aveam o prietena cu o intuitie fantastica. Pe-atunci nu credeam in Dumnezeu. Vedeam atatea rautati pe Pamant si imi spuneam ca daca exista un Dumnezeu ar trebui sa nu lase sa se intample atatea nenorociri. Mergeam pe logica (ca si astazi, dealtfel, la care am adaugat si credinta), iar ea, pe intuitie. Nici ea nu credea in Dumnezeu. Mai mult. Era cam suparata pe lume. Hotaram asupra unui lucru ca e imposibil sa se-ntample asa cum spune ea, si-i argumentam, dar era ca ea. Iata si un exemplu. Aveam o profa care nu dadea aceleasi subiecte la doua grupe, in aceeasi sesiune. Ea era in ultima grupa de examinare si erau 38 subiecte. Ar fi putut sa le elimine pe cele care s-au dat si sa invete din ce a ramas. Ea a invatat 2 subiecte, ambele deja date unei grupe. Probabilitatea practica de a-i pica subiectele respective era zero. Teoretic: 1 / 14060 (38 x 37 x 10 grupe). Deci, exista ceva ce te face sa urmezi o linie, dar suntem intr-o faza in care nu am descoperit-o inca.

Cum se cred, si se iubesc / Fanfaronii si gealatii ; / Nu cu sufletul privesc / Cand vorbesti de-amor, de gratii. // Se prefac c-au inteles; / Doar a lor e asta lume - / Peste capuri isi pun fes, / Cat traieste al tau nume...

Omul e o creeatie,o energie vie... izvorul vietii? E la fel ca orice izvor ... a fost careva prin toate ungherele pamantului sa vada ce si cum,cum se formeaza apa aceea limpede si cristalina trecand prin inima muntelui?Cum trece ea prin milioane de firicele ,cum iese la suprafata si cum adapa tot ? evident ca nu...corpul fizic zice ca el e celmaicel si ca el decide dar mai e si gandul,il vede careva ,...nu cred ...da,dar el exista ...

Cand vom ajunge sa ne cunoastem pe interior vom afla si multe din paradoxurile existentei ...pana atunci ,imposibil sa nu admitem ca suntem ,noi si universul,deci creeati...

Creeati cu totii...

In momentul cand te vei fi oprit din creeatie,deja nu mai existi...mai poti atunci fi arbitru?

Mahh...tata,D-zeu sa-l ierte avea o vorba : da-i Doamne minte omului,a de pe urma. Nimic in viata nu-intamplator. Impresiile ca va puteti schimba singuri soarta va apartin.

Lasa ma vulpe ca acu lucrez la creerea unei curele late ,sa vaz ce dreacu o sa fac cu pusca :)))

Ce-ai patzit, nea Gigi? Probleme cu pushca? :))

Traducerea te rog ? ;)

Daca si cine crede in Dumnezeu, chiar daca nu afirma ca "asa a vrut Dumnezeu" totusi, daca accepta ca exista acest Dumnezeu, stie ca nu s-a intamplat nimic fara sa stie Dumnezeu sau sa accepte Dumnezeu sa se intample. Chiar daca decizia a fost a noastra.

"sau doar de a da vina pe cineva care nu poate fi tras la raspundere"...hmm,mi-a placut asta,fiindca este exact realitatea.
Cand invinovatesti pe cineva "eteric",absent,care nu poate da explicatii,socoteala,esti cu atat mai jalnic. Denota clar,lasitatea,teama, lipsa raspunderii...Si nu, Dumnezeu n-are nicio legatura cu drama din lume,cu dramele personale,cu alegerile proaste,cu faptul ca nu primim ce vrem. Poate nu meritam,la asta nu se gandeste nimeni.
Mereu se pune problema ca, vrem lucruri si pentru ca le vrem,doar pentru asta,trebuie sa le avem. Dar nu se intreaba nimeni daca exista motive pentru care sa se bucure de ele. Cred ca tine totul de modul cum suntem,nimic mai mult. Tipica apucatura crestina, ipocrita,de-a astepta din ceruri minuni,cand le putem infaptui noi aici,unii cu altii.
E culmea orbirii,sa nu vezi ca esti raspunzator de intreaga ta nefericire.

Pe undeva sunt de acord ca-i si chestie de noroc, de coordonare spatiu-timp, dar hai sa fim seriosi - mereu avem scuza asta? C-om mai fi si prosti uneori nu-i o scuza buna?
Si apoi, daca oricum o dam de gard cu atribuirea vinovatiei, de ce mama dreaqlui mai cautam a cui e vina? Se stie deja: E vina altora!

Pai cand dai nume,desi ireale,parca e mai convingator si pentru tine,cel care invinovateste. Asa,ai spre cine arata cu dejtu'...Nimic nu stii,iar:))

Revin la esential: e important sa ne perfectionam sau sa gasim scuze? Hu cheărs ăbout scuze?

Cred ca aici se potriveste chestia aia spusa de Aureliu, oricarui Dumnezeu se adresa el: “Doamne, da-mi puterea sa schimb ceea ce poate fi schimbat, rabdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat si intelepciunea de-a distinge intre cele doua.”

Tu deja esti prea departe cu pretentiile. :)))) Hai s-o luam tehnologic si sa incepem prin a ne reaminti ca rostul nostru pe pamant este sa devenim mai buni decat suntem. In toate sensurile!

D'acord. Si daca ridic pretentiile mai sus numite, nu ajuta? :)

Eu zic ca e sansa mare sa dai kix... Cu cat tinta e mai utopica, cu atat e mai sigur ca pierzi vremea aiurea.

Bun, care-i utopia? Toate 3 susnumitele, unele dintre ele? Eu ma gandeam ca chiar ne simplifica viata, ca o face mai usoara, acceptabila, si-i este la indemana orisicui(cu mici tolerante de intelepciune):)

Ce zici tu acolo e tot un fel de scuza: Ii cer lui D-zeu ceva, asa incat, in caz de esec, sa am pe cine da vina.

Ce zici tu acolo e tot un fel de scuza: Ii cer lui D-zeu ceva, asa incat, in caz de esec, sa am pe cine da vina.

Depinde de bunavointa :) Eu ma gandeam ca "cererea de putere" este mai mult un fel de actiune, adica sa-ti pui mintea sa faci tot ceea ce poti sa faci bun. Si, daca tot accepti ca exista o Divinitate, sa o iei "martora" si "partasa" dar sa pui mintea si umarul. La cele de nu le poti schimba, de-i o caramida in cap cuiva sau un cancer sau o concediere in masa, sa le accepti fara sa te vezi vinovat sau sa te dai de ceasul mortii in loc sa le accepti si sa traiesti cum poti mai bine in conditiile date. Cu intelepciunea sa le deosebesti, aici este un pic de incurcatura :))