"Bine-ai venit, drumeț obosit. Ia o pâine cu sare."

"Bine-ai venit, drumeț obosit. Ia o pâine cu sare."

M-am cam plictisit, și de interlopi bociți că nu știu să citească o cruce la calea ferată, și de presupuși teroriști aduși pe nașpa cu avionu' de aspirină, așa că ia să mai zic baliverne. Bre, n-am înțeles niciodată obiceiul ăsta tradițional de a întâmpina pe cineva cu pâine și sare. Nu combat tradițiile, sau patriotismul, nu sunt nici anti-român, cum au spus unii, dar încerc să înțeleg așa, de unde vine logica. Adică hai, prima e cu d-astea, cu hrana poporului român, "pâinea cea de toate zilele", și poate pe drumețul respectiv îl și roade la maț, da' sarea ce scop are? Se mai duce câte un oficial, ceva, printr-un sat, și-apare o cucoană grasă, probabil nevasta primarului, mândră nevoie mare că o filmează cineva, purtând șervetul ăla cu ditamai colacul și solnița. Iar ăla înmoaie așa o bucată de pâine în sare, o bagă la valț și zice "Mmm, ce bun e! Ca la mama acasă!" E, pă dreacu! Mă, n-am fost ceva pui de boier, da' nici nu mi s-a întâmplat vreodată să pună mama așa ceva pe masă, și să spună: "crompăne, fiule, că asta avem în meniu". Da' așa e, frate, din moși-strămoși! Când s-a dus Ștefan la tanti Vrâncioaia, caftit grav de turci și cu limba pe-afară de sete, ce i-a zis baba? "Ia, Măria Ta, de colo un boț de sare și roade pân' ți-o trece, trăi-ți-ar hipertensiunea." Și dintr-o dată mi ți s-a întremat Fănică de la clorură, de s-a dus și i-a luat așa bam-bam-bam pe turbaniști la palme, că nu mai știau ăia nici cum îi cheamă. Iete, frate, de un' se trage legenda! Or fi atât de reprezentative pentru poporul român? Adică zic așa, când te duci prin alte locuri, îți dau mai dau ăia, ba o bere amară, că e de la mama lor, ba o brânză cu mucegai, alții o vodcă și-un cartof copt etc. Da' la dracu', sare și grâu găsești peste tot. N-am găsit ceva mai original, și până la urmă, practic? :))

Alte intrebari de la 00_sanderson

* Anunț de anunț
* Să te crucești...(pun intended)
* Înmatricularea calculatoarelor