Cancer.....

De ce sa nu multumim in primul rind ca traim, respiram, mincam, avem pe cei dragi alaturi

Chiar si cel sanatos, merge pe drum si il loveste o masina, asa ca nu stii unde.... s-a terminat drumul vietii, ziceam de Cancer sau poate fi o alta boala cu care ne luptam, vreau sa inteleg, ca doar dupa incepem sa percepem sensul si gustul vietii, rostul tau in viata, mereu cu gindul la omul care te-a crescut si ti-a dat viata

Am avut o colega de munca,care a murit de cancer la san...cu metastaze ovariene,hepatice,pulmonare!ghinionul ei...ca si-a descoperit boala in std. 3...a trait 1,5ani...afost un cosmar pt. ea...sedintele de radioterapie....chimio....in fine...un cosmar si pt. noi...s-o vedem cum se stinge...incetu'...cu incetu!Avea 42 de ani....si o viata implinita!D-zeu sa te ierte,Mimi!! :( :(

...chiar si inainte cu 2 zile....sa se prapadeasca....pastra acelasi zambet pe chip......

Si mama prietenei mele a murit de cancer la san, vecina mea la fel....

Ce sa faci ii faci un covor rosu si il astepti cu flori il pupi si ii zici ca in macxim un an sa pleace:))0

Medie, lasa glumele la o parte, le tii pentru tine

Eu-ti pot povesti...pana la ziua...despre leucemii...limfoame....tineri/tinere care mor....etc....d-zeu sa-i ierte....

Si ca sa fiu si eu in ton cu subiecvtu tatal meu a murit de cancer la esofag:(

Sa-ti faci analizele medie.

Mda te trezesti peste noapte ca ai cancer

Ideea de baza ar fi,sa ne investigam mai des...pt. ca asa putem preveni....sau trata cancere(sau alte boli urate)!Nu o facem...din frica,lipsa de timp....sau de bani! :(

Medie....investigheaza-te mai des....ca ai'gena'....

Iata un topic caruia nu am ce comentariu sa ii adaug......

Autor,felicitari pt. topic...chiar de-i unul trist...e o realitate a zilelor noastre....

Greseala nr 1, este ca nu ne ducem la doctor, il vizitam doar cind ne doare ceva, odata pe an

Intr-o zi moartea totusi vine. Mie mi se pare mult mai convenabil sa stii cand, chiar daca esti tanar, decat, sa zicem, sa te calce o masina.

Da, ai ocazia sa faci multe. Ai mai mult curaj sa faci ceea ce iti doresti, ai sansa de a repara, sau macar peteci greselile din trecut, ai sansa de a le oferi celor dragi tot ce ai mai bun si valoros, inainte de a decide tu cand sa mori si cum, ca sa o faci cu demnitate.

Asa vad eu lucrurile.

Cred ca greseala nr. 2, multi refuza sa spuna o perioada celor dragi, ca sa nu ii faca sa sufere

Daca ai cancer nu inseamna ca stii data si ora cand mori.

:) Nu cu exactitate, dar daca doctorul ti-a dat 6 luni de trait, apai sigur-sigur n-o sa mai traiesti 10 ani. Asta e autoamageala.

Si in 6 luni plangi ca urmeaza sa mori, hai ca aici nu ai dreptate.

Moamaaa ,ce muribund pt un inceput de saptamana :) si unde pui ca azi am aflat ca sotiei unui bun prieten pictor i-a recidivat cancerul la plamani ,neoplasm bronhopulmonar ...abia in urma cu 7 luni a fost operata ,a terminat apoi cura cu citostatice ,iar acum calvarul a reinceput ...nu e cazul sa dramatizez ce-as face eu daca as afla ca sufar de ..lacrimogene''pt ca doare enorm cand auzi de cei dragi :((((((((((((

Multi vreau sa faca ceva bun in viata, in acel moment, sa ofere societatii ceva bun din ei, sa ii faca pe oameni fericiti

Cine dracu' a zis ca plang? Recititi treaba aia de-am scris-o.
Ai 6 luni la dispozitie sa te impaci cu cei cu care te-ai certat, sa faci toate tampeniile pe care ti le doresti, si sa te asiguri ca ceva din tine sau de la tine ramane celor apropiati. Atat.

Ce, sa ma leg in cabluri, sa-mi cada parul, sa ma innegresc si sa ma ... pe mine in vreun pat de spital, ca sa mai castig o luna? O luna de ce? De agonie?

Nu, dom'le, cand simt deja ca cedez, si devin o povara...pa! Daca eu nu prea mai am mult din viata, si nici pe aia nu prea mi-o mai pot trai, de ce sa chinui eu alti oameni, si sa-i intristez, si sa-i incurc din a si le trai pe ale lor?

Eu te contrazic, este tare usor sa presupui.

Am un coleg care a descoperit că are cancer acum un an 28 de ani de un an jumate căsătorit, anul asta si-a terminat casa de construit. Se comportă normal datorită prietenilor care se comportă cu el la fel că înainte si nu îl presează cu întrebări sau să-l jeleasca . El ştie că mai are un an. Dar zâmbeşte si-şi trăieşte viaţa făcând orice îi face plăcere alături de apropiaţi. El nouă ne-a spus:"nu are rost să regret plângând pentru că ştiu că nu asta este remediul suferinţei mele"

Inlovee, mi-am petrecut cred ca un sfert din copilarie prin spitale. Bine, problema mea a fost de alta natura, dar ca idee.
Sunt lucruri care mi-au ramas in minte...mirosul ala de steril imi aduce aminte de toti oamenii aia nenorociti care erau acolo, inclusiv eu, care se zbateau sa mai faca, sa mai nu stiu ce.

Nu m-as mai intoarce acolo, mai ales sa stiu ca mi-e sortit sa mor. De ce sa mor eu in halul ala, in stadiul ala de degradare, fizica si psihica, daca pot sa o fac acasa, linistit?

Asta am scris si eu iubire, te resemnezi, accepti, traiesti

Terifiant si totodata o lectie de curaj ! Sa-i dea Dumnezeu un miracol !

Imi place psihologia, vreau sa stiu ce simt acesti oameni, cum trec sau raman in a accepta restul vietii, cum isi vad sensul vietii dupa ce afla ca are cancer, cum vad lumea, ca desigur ii vad prin alti ochi, atitudinea, comportamentul, cum li se schimba personalitatea

N-ai cum sa te trezesti peste noapte ca ai cancer :) mai intai iti apar simptome, corpul iti da semnale luni de zile ca sa apuci sa faci tratament sau sa te operezi, daca le ignori atunci iti asumi riscul iar boala va avansa !

ceea ce ai tu se numeste ipohondrie, te temi de boli pe care nici macar nu le ai, dar atentie, uneori gandurile se "materializeaza", ceea ce gandesti vei ajunge sa si traiesti in viitorul apropiat, de asta e bine nici sa nu te gandesti la asa ceva,dar alegerea este a ta

Metaforic am spus

Stiu ca are mai multe stadii de dezvoltare

Nimeni nu cedeaza asa usor :), am exemple in minte garla si pot discuta despre ata :) pana in cel mai mic detaliu( din punct de vedere medical cat si psihologic). Inainte de "verdict" multi spun ce spui si tu.. pentru ca mai apoi sa inceapa o lupta oarba cu "dusmanul". Nu, nimeni nu'si traieste viata dar o pretuieste mai mult si o vrea cat mai lunga! Unii din motive precum familia, copiii.. altii pentru ca pur si simplu nu au facut tot ce aveau de facut, mai vor.. o luna, un an, 10 ani :) dar toti mai vor! Reactia si actiunile viitoare are bolnavului ce deja are un diagnostic difera in functie de cei ce-i stau alaturi! Daca cei din jurul lor arata mila/compasiune se creeaza acea stare... sa-i spunem funebra, bolnavul devine un inutil plimbat din medic in medic, din vraci in vraci si cauta "leacul" in te miri ce ape vindecatoare, vrajitoare "haroase" etc... Daca in jurul bolnavului sunt oameni puternici care nu doar intind "umarul si batista" ci aplica si ceva shuturi in dos mobilizand-ul... lucrurile se schimba un pic dar boala ramane, se agatza si el de viata dar nu se simte inutil, deja cadavru. Alt aspect este si consilierea psihologica, considerata de multi ca fiind o prostie, adesea ignorata pe motiv ca-i inutila. Conceptie total gresita, suportul moral de specialitate valoreaza in medie 30% din posibilul proces de vindecare!Ideea e alta, pus in fata faptului implinit .. ORICINE cauta solutii(ferasca Sfantul sa fie cazul)

Gresit! De multe ori nu sunt simptome, poti depista o forma de "cancer" (carcinoame) si in urma unui consult medical de rutina, avantajul fiind descoperirea intr-un stadiu incipient!

Sunt cateva etape prin care trece o persoana la aflarea cruntei vesti ca este bolnava de cancer:
1. Negarea ("Nu este adevarat! Nu mi se poate intampla mie! Trebuie sa schimb doctorul!")
2. Furia ("De ce eu?")
3. Negocierea ("Daca ma fac bine promit ca.....")
4. Depresia (lipsa sperantei, a dorintei de a mai lupta, tristete profunda)
5. Acceptarea
Bolile sunt de doua feluri - cele ale corpului si cele ale mintii. Unele izvorasc din celelalte. Suferintele mintii se trag din chinul trupului, tot asa cum suferintele trupesti se trag din chinul mintii." Romanii spuneau si ei, de asemenea, raspicat: "Mens sana in corpore sano" ("Minte sanatoasa in trup sanatos").
Am vazut personal acest lucru,cumnatul meu a murit de aceasta crunta boala ,acum 3 saptamani.In momentul cand a realizat ca are asa ceva,a clacat psihic,izolandu-se de noi si refuzand sa mai manance.Nu doresc la nimeni sa afle ca va muri intr-un termen destul de scurt.Nu va imaginati ce inseamna,decat cei care au trecut prin asa ceva,dar sunt poate morti acum.:((

"the secret" am vazut si eu

Si ce te face sa crezi ca eu l-am vazut :)))

Cum ma stiu, as lupta cu boala pana ar fi clar ca nu mai e nimic de facut. Dupa aceea, mi-as inchide niste socoteli si as incerca sa imi implinesc niste dorinte mari, dar restante, si, in final, ca sa nu fiu umilit pana la capat, as recurge probabil la sinucidere.

INTRE OAMENI E VIATA ! - G. Bacovia