Cati dintre noi suferim de.....

Eu recunsoc ca n am incredere in oameni

Si ca tine, multi...;P

Si da mi voie sa cred ca nu e nimik rau in asta

Sant zile când ma trezesc fericita , iar seara sant secata , vlaguita de sentimentul ca marea majoritate a persoanelor nu m-au inteles . Apoi vin zile când imi merge foarte bine .

Pai musai sa ai cineva langa tine!...Sa-ti faca cate un masaj si a doua zi radiezi de energie:)))

Mmmm nush' ce sa zic..;)

Da depinde e o chestier tare subiectiva. dar sigur daca I trecut print ro trauma cu cineva nu mai ai la fel demulta incredere in oameni

Stii ce nu inteleg yo...? Cum se poate sa fi un om deschis ,sociabil ,disponibil ..bla bla bla open minded' si in acelas timp ,sa susferi de tulburarea asta ,cand vine vb de viata ta personala ../in general vb/

Ok si neincrederea asta are unele limite. capot vorbi cu oamenii e una dar pana la incredre e mult

Sunt aşa plictisit. :( Până şi iubita mă plictiseşte (ce termen, auzi... iubită!), poate trebuie să o înlocuiesc. :)) Şi mai acum o săptămână aş fi jurat că o să rămân cel puţin două luni cu ea ! :)) IUBIREA, hmm... ce cuvânt ciudat! Arată bine, fizc... :)) Nu prea avem despre ce să vorbim iar asta mi se pare oribil, ahh! De fapt nu mi se pare. Am realizat că este oribil. Ce iniţiativă? Un topic mai sus aduceai aminte de iniţiativă! =))) Cam ce iniţiativă ar trebui să ia ea ca să mă păstreze, în egoismul iubirii ei? :)) Cred că şi eu sufăr... =))

Daca era desteapta ca tine,nu faceai fata:))) Pentru ca-ti place sa fii "istetul" din relatie,ai posibilitatea unui avantaj.Cu una isteata,ai da de dracu' :))))))

Nu ştiu... cine ştie... ceva lipseşte. Oricum, am încercat să fiu pe cât se poate mai puţin ticălos... Adevărul este că sunt un neadaptat. O femeie dezgheţată la minte mă poate redresa cumva... cel puţin aşa îmi place să cred, îmi place să sper! Sunt convins că o fată isteaţă stă departe de mine. Am destule doage lipsă, fixaţii în general. Ah.. ce viaţă!

No,eu am o opinie destul de simpla,legata de modul cum "trebuie" sa fim,in general. Nu am de gand si nici nu voi avea vreodata,sa ma "camuflez" ori sa inhib ceea ce sunt cu adevarat,doar pentru a ma adapta:))) Adica,e ca si cum te abti sa stranuti,iar cand o faci,iti plesnesc falcile:)))) Nu are sens. Asa ca,intr-o lume in care trebuie sa fim conform...unor cerinte si trebuie sa ne aliniem la regulile de supravietuire, prefer ca macar eu insami,sa raman,in intimitatea firii mele,aceeasi. Iar cui nu-i place,gudbai:)
Cred ca ne-a facut aceeasi mama,desi,ea zice ca sunt singura rasfatata a familiei:))) Doage lipsa,poate mai putine ca tine,da' cu siguranta,o adevarata ticaloasa cand e necesar sau pur si simplu,cand am chef:)))

Vreau linişte. Peste tot e gălăgie. Aş da orice pentru o oază micuţă de linişte..

Asa o spui,de parca e ceva imposibil de obtinut:)
Dar sa fiu si eu ontopic. Singuratatea,jur ca e o binecuvantare uneori.Mai ales ca e necesara.Chiar simt nevoia,in ultima vreme, sa ma refugiez undeva,inconjurata de carti pe care n-am apucat sa le citesc,cu o cioco' fierbinte si Lana del Rey in casti...da' na, viata:)

Chiar nu ştiu cum este la fete, dar la mine unul este nasol! Atunci când hormonii jocă ping pong în mine, în loc să îmi văd de treaba mea, doar să mă coţăi, bine.. şi care o mai fi aia, încep să visez înlăturând tiparele cunoscute, care aduc minciună dinainte... Totul se copiază, până şi gesturile. Când întrezăresc un gest nou, ceva ireversibil shematicii, alcătuiesc un scenariu şi refuz să trăiesc minciunile unei societăţi bolnave de indiferenţă şi ură. Prefer să trăiesc în minciuna mea. Barem mă mint pe mine. Ştiu sigur că nu sunt minţit. Linişte? :)) Ahh! Spre exemplu, aseară am avut balamuc cu demoazela, am fost acuzat de indiferenţă. Mai devreme ori mai târziu o să apară şi fractura. Nu voi face greşeala să repar ceva. Nu sunt inginer! Sunt doar o ``marionetă``, păi nu..? Dacă aşa am fost văzut, de ce aş schimba rolul? Iar ahh, 2x ahh!

Hormonii ne fac tuturor probleme,nu doar tie:) Ai si tu apucaturi de "completat" golurile" cu propriile proiectii? Eh, asta e ceva uzual,nimic special,rilex:) Cred ca dai prea multa importanta nevoii de-a te lupta,asa,in general. Fii mai relax si tu:)))

Îmi vine să îmi aprind o ţigară! Dacă mă cert cu ea, sigur o să mă apuc de fumat. Dacă o să-mi închid telefonul, sigur o să am păreri de rău... O să consider că am abandonat-o. Cum funcţionează tot. Ca un fel de baglavais fără de care nu se poate. De fapt vreau să nu mai lupt. Vreau să plutesc! Oare guru ăia :)) chiar levitează pe bune? Poate că nu mai pot să iubesc. Poate că sunt nevropat. Uite, vezi? Până şi acest ``poate`` mă enervează! Totul mă enervează! Şi topicul ăsta mă enervează! :))) Ajutoooor! =))) =))

Si tu ma enervezi pe mine:))))))

Buna lili

Ce faci in rejkyavik nu e frig?

Nu vreau să te enervez, gata, mă retrag..

Esti prea sensibil azi la glumitele mele:)) ... poate-ti revi pana maine.

Bine , atunci te mai sâcâi! =)) Mâine e o altă zi! :)) Lilith, ce urăşti cel mai mult pe lumea asta?

Eu nu urasc mai,zapacitule..Doar detest si ma revolta diverse.Cum ar fi marea conspiratie mondiala. Dar e un subiect prea complex si am niste idei prea imposibil de digerat,asa ca evit sa discut asta aici.:)

Gata cu patima asta

Am impartit dragostea mea in doua parti, inegale. Nu mai am de dat.

Dispreţul naşte ura. Şi ura... monştrii! :))

Ceva prăjiturele prin debara..? =))) :*

:))) tocmai am vazut un documentar despre musamalizarile legate de existenta et-ilor...of:)))))

Hmm... subiect sensibil, im Fox Mulder! =))

Intr-o oala cu lapte scapasera 2 broscutze ,una zice gata ,oricum am sa mor ,cealalta ei ,ce daca ,pana atunci ,imi fac de lucru si dadea din labutze ...incet,incet laptele incheaga ,laboasa sarind afara si trecand la treburile ei zilnice

morala : ...:))))))))

Si cei ce nu pot,si nu vor sa stea singuri,de ce boala sufera?

Dony in triunghiul Bermudelor..doar sa te mai ascunzi..si lasa lopatica..;0)))))

Bre, mai bine il trimiti sa rezolve ecuatia la teorema lui Pitagora pe triunghiul... echilateral?:))

Ontopic!

Poti dezvolta increderea in oameni in cativa care iti sunt apropiati. Pe ceilalti ii las sa se "cearna" singuri.
Poate cred mai mult in microunivers si mai putin in macrounivers si asta pt ca primul nu se vede cu ochiul liber ,ci se simte.

;))

Cred ca'.. monofobie ;))

La cate afectiuni cronice am eu, crezi ca mai conteaza si fitilofobia asta?

DE d'astea nu sufar, dimpotriva... sunt foarte vorbareata si comunicativa, prietenoasa, imi fac prieteni foarte repede(daca vreau)

Am aflat amanuntele adevarate, privitor la acest caz... Intr-adevar, nefericitul eveniment a avut loc in jud. Caras-Severin (intr-un sat situat in apropierea Resitei). Cel ucis avea 40 de ani, si doi copii... Atacatorii lui au recunoscut ca i-au facut de petrecanie deoarece acesta depusese o plangare, dupa ce-i surprinsese in padurea din vecinatate, taind lemne... Ce e interesant, e faptul ca cel ce il ucisese cu lovituri de topor traia ca nevasta astuia si, omuleanul nostru, cu cea a ucigasului sau... Dar nu asta fusese motivul atacului, ci acea plangere. Si da, nu ambii atacatori aveau topoare; celalalt l-a lovit cu o bata... Asta care l-a atacat cu toporul i-a retezat, in nebunia lui animalica, si mainile si picioarele, cand el isi dadea ultimele suflari de viata ! Sangerarile masive sunt cele care i-au curmat viata, a declarat legistul care a constatat decesul...

Eu sufar, recunosc, de asta cum se cheama, de fotofobie...filocalie, fitofagie...fitnessie...Prefer sa fiu cat mai detasat, m-am fript mult prea tare, nimic nu ma afecteaza mai mult, daca m-ai sufar odata ma fac calugar...pustnic..:)

Pe alt topic aici pe aproape spuneam ca spatiul acesta virtual ne inchide de fapt in noi. Cum? Pai oferta de aici e mai mare decat in real sau cel putin asa pare. Asta ne face sa cautam cu frenezie pe cel mai bun pentru noi, ne face sa credem ca daca avem asa o mare oferta sigur noi nu trebuie sa ne mai gandim la defectele noastre, ele fiind oricum scuzabile, nu trebuie sa mai luptam cu ele pentru ca aici in virtual fiind atata lume sigur vom gasi pe cineva perfect sau ma rog aproape perfect pentru noi, exact asa cum suntem, fara nici o schimbare prin propria vointa fara a fi nimeni langa noi. E greu e drept sa ne cizelam caracterul, singuri fiind. Si astfel visand la cineva tot mai bun pentru noi si asta uneori poate "prea bun" pentru noi, nu mai evoluam, ne adancim si mai mult convingerile negative ca toti sau toate sunt cam la fel, ca nimeni nu ne merita si ca ceilalti trebuie sa ni se potriveasca doar si noi lor nu.
Sigur lupta cu propria persoana, cu propriile defecte e cea mai grea, dar pentru a fi mai usoara atunci cand suntem intr-un cuplu, trebuie sa luptam cu noi atunci cand suntem singuri dpv relational desigur si tocmai aceasta oportunitate daca o avem, faptul ca avem persoane dragi alaturi, dar cu care nu avem relatii intime, trebuie sa ne ajute sa luptam cu noi insine mai usor, incarcandu-ne pozitiv comunicand cu ei franc si deschis. Retragerea completa dpv emotional , in virtual cred ca este o greseala, ne afundam astfel in sperante desarte ca de aici va veni sufletul pereche indiferent de cum suntem noi ca oameni. Asta ne face sa ne inchidem in noi, sa fim si mai dezamagiti , mai ales dupa ce avem si cateva experiente negative cel putin ca cele de la distanta mare ,care in contextul actual social si financiar sunt aproape imposibil de inchegat. Sa nu mai vorbesc de experientele in care tinem cont doar de atractia fizica.
In fine, fiecare decide oricum ce vrea pentru viata lui, dar m-as bucura mult ca dintre userii "disparuti" de pe forum, aproape toti sa-si fi gasit partenerul nu ideal, dar care sa fie dispus sa mearga cu el pana la capat indiferent de vicisitudinile vietii. Si nu pentru ca acest forum a scazut in intensitate fata de cum era odata. Sa fie un semn ca au invatat ceva si de aici pentru a se indrepta pe o cale mai buna in viata.

O fata,cam pretentioasa asa ,nus de ce ,dar nu gasea deloc un partener tocmai din frica asta ...pana intr-o zi cand tot mai des vbea cu unu care numa de crime ii placea sa vbeasca ,cam ca Felix al nostru ...in fine ,pana la urma se imprietenesc ,azi o cafea ,maine o cina ...ea dornica de adrenalina ,accepta toate provocarile baiatului ,pana intr-o zi cand asta o duce la Vidraru :))))))

...se apropie ea tiptil si-si spunea in gand "gata,m-a luat dracu,pana aicea mi-a fost ":) in fine ,se apropie ea de marginea barajului dar tinea o oaresce distanta ,...asta priveste in jos si-i zice uite aici ar fi putut mama sa ma arunce dracului cand eram mic ...si se departeaza plangand in hohote de acolo ...fata ,s-a dus la el ,i-a luat capul in brate si de atunci sunt nedespartiti ,iar el nu mai vorbeste de nicio crima ....

Asta cu ce se trateaza mamy?😁

Yo sufar de aia sculata :P ce sa mai zic ? :P :)