Clasificarea in dragoste

Sweety_me
irin00
Nu stiu ,Sweety,astept sa scoti buretele din gaura cheii.
Mah...tu nu intelegi ca nu deschid usa? ...nu ies din baie....ca mi-e bine aici.....apoi ...mi-e si frica, ca, la cat ai stat in fata usii....vaiiiii
Ba ti-as recomanda sa iesi,s-ar putea sa i se faca foame lui buretel si nu vreau sa-mi manance pasta de dinti.



nu nu....se multumeste cu mine...si eu cu el.....asa e dragostea....lala la :))))

"Nu, vine de la Audi, vezi, raman consecventa! :)"
____________________

Credeam ca ai trecut la ceva mai nou...nu ca R8 nu ar fi inca valabil :)

Stai, stai, nici atat de consecventa nu sunt, cifra s-a schimbat, doar litera si cercurile au ramas aceleasi :P

RS7, asa-i? :)))

Iar daca nu raman consecventa, avansez, doar nu regresez, R9 ;)

Periculos...vezi ca R10 deja se incadreaza la risc maxim :)))

Ms de grija, oricum pericolul e incitant, nu? :D

Sa mi dau o nota singura? ok imi dau nota suficient 'ptr clasa 0 zero , in care ma aflu /o sa ma aflu/la fiecare ..noua iubire ;)

Irin! lexy e toata a ta :P deci nu iti mai sunt competitor(nici nu stiu daca am fost vreodata),sa ai grija de lexy! pare o fata de treaba,iar despre familismul ei...gasesc eu in alta parte! spor la lexylit!

Suspectez o oaresice invidie?:D

Io doar suspectez, cu certitudinile se ocupa altii, tu:P

Din fericire nu sufar de acnee, nici in pubertate nu m-a lovit prea tare boala, si nici nu am cum sa imi fac ochii mai albastri decat mi-i face blitzul aparatului...a lucra in photoshop inseamna si altceva, o poza bruta nu spune nimic...maresti un pic saturatia, constrastul si deja ai culoare...eu una nu ma pun sa vorbesc ceva despre care nu stiu nimic, pacat ca unii o fac

Irin00
sweety_me
Sweety_me
irin00
Haolo,te-am rugat sa-mi faci un serviciu,nu sa-mi pui botnita.
Hmmm....deja scrii ca o femeie......:))))))
Da multumesc,deja imi cauti nod in papura.Cine nu te asteapta umil la usa,e vai de mama lui.


da, de ce o aduci pe "ma-ta" in discutie? e frumos? :)))
Nu-ti inteleg logica,dar o pun pe seama geloziei.Stiu ca in visele tale,Lexy ii era sortita fiului tau,iar tu mie.Dar n-aveam sa astept ca un catel,sa ma traga curentul pe sub usa.Asa ca,cine viseaza acum?
Irin! lexy e toata a ta :P deci nu iti mai sunt competitor(nici nu stiu daca am fost vreodata),sa ai grija de lexy! pare o fata de treaba,iar despre familismul ei...gasesc eu in alta parte! spor la lexylit!


fiu-mio...pai eu am dus aci lupta grea...si tu acum ce faci? te retragi? sau mi-ai gasit alta nora...? zi sa stiu ca stii ca nu ma tine inimioara la socuri !:))))

Ai inteles gresit, vorbeam de sinceritate, faza cu copilul fara barbat a fost o gluma, spuneam doar ca un barbat te poate dezamagi si rani...dar copilul e inocent pana la un moment dat, cine spune ca are copii doar 18 ani inseamna ca nu isi doreste copii sau nu stie despre ce e vorba, odata ce devii parinte esti parinte pana ce mori. imi doresc un barbat, si nu pentru a-mi face copii....dar imi doresc un barbat care sa vrea aceleasi lucruri ca si mine, un barbat care nu isi doreste copii nu e potrivit pentrumine, pintre altele

I-am explicat ca te-a inteles gresit :) :* ....
si daa...ai copii toata viata...la fel cum noi ...avem parinti ...pana mor :)

Dragostea aia faina de care zici exista doar in filme...cand te ataca in realitate fii sigura ca ti-o plateste urat mai tarziu...ce vreau eu sa spun e ca nu mai cred in iubirile acelea pasionale ce te fac sa nu mananci, sa nu dormi pentru ca ti gandul doar acolo...iubirea adevarata e atunci cand exista respect intre parteneri, cand exista comunicare, intelegere pe majoritatea planurilor, compatibilitate...iubirea asta implica si un pic de ratiune nu doar hormoni. cand devii parinte e imposibil sa nu pui copilul pe primul plan...cine spune ca nu poti acorda atentie si copilului si sotului in acelasi timp? dar faptul ca amandoi se "aliaza" pentru copil e inca o dovada ca cei doi se iubesc.

Da am vazut...asa-i ca odata ce ai un copil viziunea despre dragoste, despre ce iti doresti de la un barbat se schimba?

Daaa....:)
si eu am fost "blamata" ...ca de ce pun interesul copilului pe primul plan. Pi este normal sa fie asa ....cel putin....o mama adevarata ...face orice pt copilul ei :)

Eu sunt la clasa A si am in dotare reincarcare solara...

Ei bine, daca am incerca sa ne gandim din punctul tau de vedere, sweety, ca si cum am fi deja parinti, sa ne gandim la barbatul de langa noi si in postura de tata...inainte de a trece la lucruri prea serioase in relatie...poate am avea mai mult succes in casnicii...ca niciodata nu stii daca isi doreste sau nu o familie...si te trezesti cu copilul si cu el...pe nicaieri...nu inteleg de ce lumea condamna genul acesta de gandire...nu e ca si cum ai merge la banca de sperma

Am vorbit la general sweety, sa nu ma intelegi gresit, te-am dat exemplu doar pentru ca tu ai deja un copil si stii ce inseamna...dar noi cei care inca nu avem ne putem imagina

In 2010...de la firma la care lucram, am fost trimisa la un curs...de perfectionare, cursul respectiv a fost tinut de un trainer care are si psihologia.....Intr-o pauza de cafea, povestind cu el...mai multe persoane, el a zis asa : atunci cand o femeie naste, se produce o legatura intre ea si copil pe care un barbat nu o va putea intelege vreodata. Asta nu inseamna ca tatal nu isi iubeste copilul, doar ca este o iubire putin diferita" . Deci ...ca barbat a spus asta:)

Cine stie...stie:D

:)

Stiti voi ce inseamna a fi barbat...incercati si voi sa traiti cu ceva care atarna in panatoli si sa nu gasiti un loc unde sal bagati, apoi mai vorbim :)))

We've got boobs...two of them....right under our face...what about that?

Wow da...e foarte greu ce spui tu...adevarat...apoi nasterea unui copil e mizilic ...fatza de ce spui tu acolo :)))))

Au cumva intentia sa le bagi pe undeva?

Nu...le tin afara

Bagale si tu intr-un brassiere, ca racesc :P

E naspa cu frigu...am alergie:-s

Ba tocmai asta este greseala mare. Sa devii parinte si sa pui copilul pe primul plan. Neindoios, iti iubesti copilul. Neindoios, viata se schimba, si pentru niste ani copilul ala are mare nevoie de tine, ca-i mic si neajutorat. Dar daca el ocupa primul loc in viata parintilor, care ei doi trebuie sa creasca in dragoste, intelegere, romanta unul fata de altul ca viata lor sa nu ajunga o momotonie(de care, eventual, unul se va plictisi si celalalt va face pe miratul cand este parasite, ca doar au avut un scop comun...copilul) isi vor face rau si lor, si copilului mai ales. 1 - copilul nu va vedea la parintii lui acea dragoste si intelegere de nezdruncinat, care-i da lui pace si echilibru in viata(copilul oricum este iubit si el stie asta). 2- copilul creste crezand ca el este buricul pamantului, si sa vezi deceptii si depresii si neputinta sa se armonizeze el la randul lui intr-un cuplu, cand nu va fi tratat ca atare. Nu va mirati de divorturile din jurul vostru, pot sa fie rezultatul generatiei crescute "centrul pamantului", carora parintii le-au "denaturant" niste intelegri de ce inseamna sa iubesti cu adevarat. 3 - candva, daca copilul are oarecare bun simt, tu devii o povara sentimentala pentru el. Nu-si va putea lua aripi, va avea tot timpul grija asta de a nu lasa pe mama singura, ca mama "pentru el traieste". Asta si la maturitate, nu va pacaliti voi ca "ii lasati dretul sa aleaga" ca nu veti mai putea, daca viata va este focusata pe el.

Si tu, Darie!

D'apei daca are 3! :D

(cred ca si mai bine stim cand am fost copilul ala iubit, dar am vazut la parinti acea dragoste care nu ne-a obligat sa tinem noi loc "de ceva" cand ne-am facut mari ai am vrut sa ne luam zborul )

Ok...vorbim despre lucruri diferite...tu spui ca a pune copilu pe primul plan inseamna a-l rasfata, a-i da mereu dreptate, a ignora barbatul de langa tine si asa mai departe...eu nu am spus niciodata asta...sunt iubiri diferite, tratate diferit...copilul daca il iubesti ii oferi o educatie pe masura, nu-l lasi sa faca ce vrea din tine desi in sufletul tau i-ai da tot ce ai...nu8 poti face asta pentru binele lui. apoi nu stiu daca copilul are nevoie doar cand e mic...am 25 de ani si inca am nevoie de mama mea...si o sa am mereu....sunt atatea femei care stau cu barbati violenti, care le abuzeaza de copii...se mai pot numi ele mame daca isi pun barbatul in fata copiilor? ca sa fii o mama buna trebuie sa fii si o sotie buna, si o femeie...daca nu ai grija de tine se duce tot dracului...dar daca sa zicem ca, casa ta ar lua foc si ai putea salva doar pe unul...pe cine ai salva?

Doamne...numai cati copii bolnavi sunt pe lumea asta si parintii si-ar da viata pentru ei...ma rog...mai bine am intreba barbatul cum vede si el situatia...daca ar fi tata...de obicei ei vad totul a pachet...trebuie sa aiba grija de familia lor si punct.

Daca casa ar lua foc, as salva copilul. Am datoria de mama fata de el, pe langa iubire, bineinteles. Si, mai sper, ca barbatul se poate salva singur :))
Daca din noi 3 s-ar alege doi, as spune ca ei doi.
Dar si tu m-ai inteles pe mine gresit. Tu ai afirmat ca "cand devii parinte e imposibil sa nu pui copilul pe primul plan". Cu asta nu sunt de accord. Sentimental, NU TREBUIE pus copilul pe primul plan. Sa-si vada fiecare de locul lui, dar partenerul sa ramana pe acelasi plan, primul plan de altfel in viata ta. Cu el este ceea ce se numeste una, nu cu copilul. Si cine nu face asa, nu-I de mirare ca se strica relatia.
Nu stiu de ce pomeniti voi de barbate batausi, violenti, "porci" (sa folosesc un cuvant mai usual la adresa lor). Pai cine zice ca trebuie sa va alegeti d'aia? Eu vorbesc de un om "normal" pe cat sunt si eu de "normal" :))

Si o completare. Daca nu trebuie sa aleg cu arsul casei, ci cu cine sa plec in vacanta si celalalt sa ramana acasa, am sa aleg sa merg cu barbatul, nu cu copilul (doar daca ma duc undeva la tratament si copilul are nevoie de tratament, as allege copilul ). La asta ma refer, nu el sa fie buricul pamantului in toate. Copilul ala sa stie ca locul din pat de langa mine este al tatalui lui, nu al copilului, dar ca, daca ar fi nevoie, ne-am da si viata pentru el (si se stie ca asa-i, nu se poate sa nu-ti iubesti copilul)

Pai tocmai...daca cei doi formeaza un cuplu si sunt una si aceeasi persoana...nu e normal ca atunci cand decid sa aiba un copil sa se dedice amandoi in aceeasi masura lui? e o responsabilitate pe care v-o asumati impreuna de a va schimba viata in bine aducand pe lume rodul iubirii voastre, iubire care poate doar sa creasca dupa ce apare copilul...ati creat ceva impreuna...dar din acel moment cea mai mare parte din atentie trebuie indreptata inspre el, e o realitate...nu cred ca dupa ce cateva luni de zile nu dormi o noapte intr-un mai poti sa te aranjezi la fel pentru sotul tau sau sa profitati de intimitatea voastra ori de cate ori aveti chef...sunt doar niste exemple

Bine...copilul o sa aiba cu cine merge in vacante cand va fi mare...e normal sa vrei timp pentru voi doi din cand in cand

Ei, te aranjezi si tu cel putin cat se aranjeaza si el...:D
Normal ca focusul tinerilor (si mai in varsta) parinti este pe copil. Ca plange, vrea schimbat, hranit spalat, si nu poate sa faca nimic din toate astea de unul singur. Scoate toata energia din parinti, si parintii i-o ofera cu dragoste. Si la fel de normal este ca amandoi parintii sa fie implicate si sa ofere copilului dragostea lor. Asta face parte si din dragoste si din datoria ta de parinte. Dar de ce sa nu vorbim si de datoria de sot/sotie, care se face tot cu dragoste, dar pana la urma este si o oarecare datorie, sa vrei sa-l faci pe celalat fericit? Si, apropos, cum sa fii fericit daca pentru cel/cea cu care esti una, esti pe locul 2?
Doar daca, inainte d ecasatorie, ganditi la fel si luatid ecizia asta sa fie ok pentru amandoi. Dar, cine face asta, trebuie sa si stie ca nu a facut o casatorie din dragoste ci un contract de intelegere. Nu-i rau nici ala! Macar stii ce traiesti si nu ai alte pretentii.

Nu stiu...pe mine nu m-ar deranja daca sotul meu ar iubi copilul mai mult decat pe mine...ca doar eu l-am facut...te uiti la "noapte instelata" si iti place...asta inseamna ca iti place si de van gogh implicit, nu? :)) ma rog...exageram oricum cu comparatu acuma, ca pana la urma nu iti iubesti copilul cum iti iubesti sotul si vice versa...iubesti sau nu, ca sa nu incep si cu diferentele ce se fac sau nu intre copii cand ai mai multi:))

Citit, placut..oare pe unde-o fi una din fetele mele?:)

Unde e a 3?:D

Dar ce dezbatere tocata si detaliata avem aici.Ce teorii bine infipte in reteta succesului si-a fericirii eterne,a implinirii tuturor formelor de iubire.Mai ca-mi vine sa visez.Sau poate mai bine caut,caut,caut,caut,caut,caut,sper,mai sper,iar caut,sper,mai caut,imbatranesc.Si ce daca imbatranesc,macar am facut-o cu folos.Pe bune c-as indrazni sa sacrific una din vieti,de-as avea mai multe,in scopul punerii in practica a unor teorii perfecte.Sincer sunt impresionat in mod placut de dezbatere,de felul in care vedeti iubirea pentru sot,de emotia si optimismul pe care mi le-ati transmis.Pentru cateva minute.Relatia de cuplu se consolideaza,se armonizeaza,se umple,odata cu sosirea pe lume a unui copil,rodul iubirii lor.Totul pare desavarsit o vreme.Cu sau fara copil,iubirea ia alte forme si inca n-am intalnit niciun caz care sa ma impresioneze pozitiv,asa cum ati facut-o voi.
Purple a ales alt caz,preferabil celui cu incendiul,dar eu stiu ca adevarata latura a omului,se dezvaluie in situatii tensionante,nu in momente relaxante,cand briza te imbie,marea iti face cu ochiul,toata lumea e bine.Atunci poate as fi mai ingaduitor pana si cu cel mai aprig dusman al meu.
in concluzie,frumos gandit si bafta.

:)

Iar am ratat nevasta.

Depinde ca m-am hotarat sa caut in viata asta.

Care din ele? pana acum am numarat 3..

Ce*