Credinta si speranta...doua "curve" ...

..., trezit partenera de viata, savurat cafeaua si tigara alaturi de ea,

si mai adaug de la mine hai..."executat sex"

hai ca asa mai merge :)))))))))))))ca asta a uitat...

Ce pati te-ai trezit in pofte?:))))))))

Si,daca ai putea avea,aceasta certitudine ca,in timpul noptii vei muri,sau vei ramane paralitic,ai putea schimba ceva?:)

Eu ma impac f bine cu amandoua: continui sa cred si sa sper.:)

Cum sa nu? :)))))))))

Ce? i-ai da mita in avans la docor,sa previna ceva?:)))

Doctor

Pai, domnule Gigi,se spune ca tigara se fumeaza dupa actiune. Mai ales dimineata.

Cu toate astea, suntem cei mai pesimisti, primii dispusi sa renunte la sperante acolo unde nu le mai intrezarim vreun rost sau vreo atractie. Si asta te sperie din nou, pentru ca stii ca atunci cand am acordat unui lucru o sansa, sau o speranta, nu mai e decat “sangre o libertad”. Si te temi de ce ar putea insemna pentru noi libertatea, noi cei care spunem ca nu e decat un termen pentru calmarea sclavilor razvratiti. Si ne ceri sangele, si ti-l oferim mereu cu placere. Pentru ca avem de unde si pentru ca fiecare picatura pierduta de unul din noi se regenereaza prin litrii ce curg prin trupul urmatorului adept al crezului nostru.

Mihaela, de obicei, barbatii se trezesc in pofte ! :)):)):)):)):))

:)))))))) donez 'sanje':))))))))) vezi ca e de tigru,ai grija :)

Mai scapa una si inainte,pan' se pregateste cucoana ...:)))))))

Asa da !

Matei 5.3 ...de citat zic,cit despre cele doua :filear catzaua a dreaq !

Stare generala de satisfactie, calm ce e bine venit. M-am reindragostit de obsesiile mele, mi s-a facut dor de lipsa mea din lume si de plecarile altadata indelungata, ce nasteau griji in sufletele unora. Refuz iar a ma arata mai mult decat se cere, mai mult de aparitiile obligatorii corelate cu schimbari scurte ale decorului.

Urmeaza iarasi retragerea in convorbiri apasate, pline de idei si lipsite de delicatete sau orice pretentie estetica. Era esteticii va lua o pauza, urmeaza era brutal si respingatoare a ratiunii.

Respinge-ma si stiu ca voi fi mantuitorul ratiunii!

Maaaaa,daca dau in 'damblageala cronica' sa nu va faceti griji si sa faca vreunul infarct :)))))))))))

Stai linistit..si eu trec prin asta :)

Nu sunt cel visat, cel dorit. Nu sunt si nu pot fi. Nu pot fi decat cel urat, cel indezirabil, cel haituit si vanat de tot. Daca visezi povesti fericite, locul tau nu e aici. Viata mea nu poate fi decat o tragedie. Mai demult mi s-a spus ca viata nu paote fi decat ori o tragedie, ori o comedie, ori o piesa de duzina. Actorii nu sunt niciodata capabili sa joace in toate 3 la fel. Deci roaga-te dumnezeului tau ca acea persoana sa fi gresit, sau ca eu sa fiu un actor prost intr-o alta piesa decat cea in care ma cred. Acum cred, cand voi muri voi veti sti.

Apusul e romantic doar impartasit, in singuratate e insuportabil. Eu nu ma fac simtit decat in caderi, dar cine poate cadea continuu?

Nu exista lucruri care se intampla, ci numai lucruri pe care le faci sa se intample. Atat placute cat si neplacute. Ce doresti trebuie sa faci tu. Asa ca aduna-ti lutul si apuca-te sa modelezi. Creatia rar inseala talentul

Oamenii au fost creati ca sa fie iubiti, iar obiectele ca sa fie folosite. Motivul pentru care este acum haos in toata lumea este pentru ca obiectele sunt iubite, iar oamenii sunt folositi. Concluzia : urasc oamenii mincinosi si materialisti !

Mai rau,obiectele sunt facute ca si cand chiar ar avea suflet ,credinte sau sperante ....maaaaaa ,o fi vreo dracie ...

Sunt nopti nedormite, pe care le pierzi ratacind printre ganduri tot mai intunecate, pana cand negrul devine a doua ta natura. Incepi sa refuzi viata, sa nu mai raspunzi la vechi stimuli, pana ajungi sa nu o mai faci la nici unul. Privesti prin pupilele dilatate ale ochilor plansi si vezi lipsa sensului si a sperantei in toate. Ratacirea incepe sa te protejeze. Iti surade ideea de a fi o fantasma printre mii de corpuri fara suflet. De unde sa stie ei ce e aceea viata?

Nu vezi cai de iesire, nu vezi decat coridoare ce nu au nici un sfarsit. Initial te sperii, pe masura ce inaintezi incepi sa te obinuiesti, pana cand in final ajungi sa iubesti pierderea prin labirint. Incepe sa te amuze jocul fara rost, absurdul, sa te atraga in el ca un vartej caruia nu i-ai opune deloc rezistenta. Absurdul si nimicul devin cele 2 legi ale vietii tale : una e calea, cealalta e scopul . Tu alegi care va fi rolul fiecareia dintre ele

Daca nu crezi in nimic si nici speranta nu o simti,nici optimismul,apai nici nu traiesti cu adevarat :) Stam sa filozofam despre ceva ce trebuie simtit? :) hmm..

Nu te grabi:)))))))))))
Amintiri ce mi le doream de mult uitate. Revin intepandu-ma ca niste ace. Penetrandu-mi inima, plamanii, tamplele. Franturi sporadice dintr-o viata pe care nu o mai doream existenta. Din pacate inca traieste, si va trai atat timp ca eu voi respira. Incercarile repetate de a fugi si a ma refugia in diferite locuri de trecutul meu au esuat lamentabil. Amintitile alea traiesc, mai intens ca oricand. Vor muri odata cu mine, cel care le-am adunat tacticos si le-am pastrat in diferite cufere, fara a avea vreodata puterea de a le da foc. Mi-am facut scrum degeaba ani la rand gandurile : paginile au ars rabdatoare, ideile ai ramas sa ma nelinisteasca in continuare.

Ei spun ca teama ne umanizeaza. Nimic mai incomplet. Teama umanizeaza in masura in care nu o putem invinge. Temerile nu sunt ultimile mele ramasite umane, ci primele pietre dupuse intru deificarea mea. Odata invinsa teama, individul capata putere. Din temeri invinse si suflete macinate de suferinta se nasc zeii. Din temeri invinse, suflete macinate de suferinta si neputinta se naste Dumnezeu. Caci da, A fi Dumnezeu inseamna a fi dumnezeul propriei tale lumi interioare, si neputincios fata de cea exterioara. Orice dumnezeu a avut puterea sa-si controleze orice rabufnire interioara pe care a considerat-o nefavorabila, dar a ramas complet neputincios fata de evenimentele lumii exterioare.

Teama umanizeaza pe dracu',asta spun oamenii care traiesc mereu in frica :) Traiesti o viata cu temeri si la un moment dat,ai sa constati ca n-ai trait deloc :) Fiecare om are propria sa metoda de stimulare si motivare. Daca a unora e teama, inseamna ca traiesc in stres si teama de a pierde mereu.. Desi o simtim involuntar, teama nu trebuie sa ne domine.. Daca n-ai curaj sa traiesti,atunci pentru ce dracu' mai ai?

Hmmm...
Imi vad temerile si zambesc amar, stiind ca in mine e puterea de a le depasi. Adesea vad si temerile voastre si zambesc cald vazandu-va cum va panicati in fata lor, desi in voi e puterea sa le invingeti. O faceti fara sa va dati seama, considerand ca v-ati inselat in privinta dimensiunii pietrei, nu a fortelor voastre. Nici un motiv de ingrijorare : exista batranetea, pentru cei ce spera ca o vor ajunge, destinata reflectiei si regretului. Din pacate, nu mai putem schimba nimic, toata vapaia fiind irosita pentru a face greselile la timpul lor.

Imagini care dor : o femeie cu ochii negri inecati in lacrimi, cerandu-ma langa ea, paltonul meu aruncat prea in graba peste umeri, loviturile tocurilor apasand cu putere treptele. Gerul imi loveste pometii obrajilor, dandu-le foc. Durerea puternica in piept, data de lacrimi ce refuza sa-mi spele chipul. Ochi inchisi cu furie, imagini disipandu-se in trecut

Seara ce a fost perfecta, la fel de perfecta ca acea strangere ce ameninta mereu sa ma striveasca cu a ei iubire. Vise reamintite, zambete furate cu cea mai arzatoare pasiune, buze inghetate si trupuri tremurande. Momente prea perfecte pentru a le spurca prin cuvinte acum. O voi face probabil ulterior, cand déjà din ele ca va fi doar o ceata pe care o voi astepta sa treaca.

Hmmm...barbatii regreta mai profund si uita mai greu,se pare :)Din pacate, mandria,orgoliul,devine o greseala constientizata,abia dupa ce o femeie care a iubit, dispare:) Cand ajungi sa traiesti sentimente care nici nu se apropie de ce ai avut si realizezi ca aia a fost sansa ta..Dar cu toate astea, viata are un fel al ei special de-a face surprize:)...Probabil,uneori,cand plecam,o facem pentru ca trebuie:)

Poate,cine stie...
Timpul e ceva ce las mereu in urma, iar daca in el raman oameni sau vise neimplinite nu importa. Eu nu ma pot opri, nu-mi pot opri tentatiile si inclinatii spre fatalitate, iar daca nu pot angrena pe altii in ele, ii las in urma. Nu ezit niciodata cand gresesc, caci o fac prea rar, dar mereu colosal. Imi recunosc greselile, dar le-as repeta pe toate, pentru ca sunt facut din bucatile ciuruite de suflete ramase dupa bombardamente succesive de ura si impulsuri.

Eu nu am timp sa fac fiecare lucru la vremea sa , eu nu am capacitatea de a le face decat pe toate deodata, si de aceea simt ca ultima vapaie se apropie cu repeziciune, ca fiecare vapaie e ultima.

Evident ca exista tendinta de-a modifica mental trecutul cu vesnicul "ce-ar fi fost daca?"...Dar cu prezentul cum ramane? :)Lasa,usile inchise,sa ramana asa.

Si atunci, tu de ce chestionezi orice persoana, de ce o desfaci in mii de bucatele ?

-Pentru ca nu stiu care dintre acele bucatele poate sa-mi lumineze viata. Pentru ca imi palce sa dansez, iar valsul printre cioburi de suflete e mereu altfel . Mereu apar alte si alte miscari, mereu trebuie sa creez un nou pas, o noua miscare pentru a putea continua dansul. E ca un joc de sah, dar tu nu ai mai vazut niciodata miscarile pe care le face adversarul, asa ca trebuie sa inventezi mereu noi modalitati de a ramane in joc. Doar ca aici nu exista adversar, aici lupti numai cu prieteni.

-Si daca, din greseala, calci pe vreun ciob?

-Daca are vreo valoare, nu se va sparge. Daca nu are, pierderea lui oricum nu conteaza. Nimic nu conteaza in lumea exterioara, absolut nimic. Prea multa bataie de cap, pentru prea putin obtinut... si ce sa fac sa sper...of,nu speranta e cea mai mare curva ,sa cred ? cred doar in creeatie si atat

...se tot vorbeste de mult-dorita si elogiata autonomie emotionala, de dezlegarea individului de toate paramele sufletului si eventual renegarea lor. Orice individ puternic devine la un moment dat evanghelistul unor asemenea idei, cel ce isi taie in carne vie oricat e necesar pentru a le realiza. Si reusesti sa reduce sentimentele cat de mult posibil doar la tine insuti, pan ace ramane doar o farama pentru ceva exterior, pe care o machiezi si o imbraci in metafore pline de sensuri si cuvinte incantatoare si mestesugite, pentru a te face sa screzi ca de fapt e un sentiment pentru tine, iar stimulul e doar o scuza.

Daca " credinta si speranta" sunt femei sunt total de acord :))))

...si nu ,nu am fost un sfant,nici gand si nici n-as vrea sa devin ,am avut in schimb onestitatea mea...pffff...

Din pacate, onestitatea isi cere negresit drepturile, si iti recunosti pornirea atavica pentru vicii. Viciile sunt cele ce dau picanterie vietii tale altfel monotone. Incerci sa le clasifici, sa le categorisesti, sa le cizelezi si machiezi asa cum o fac femeile pentru a-si ascunde golurile, crezand cu naivitate copilareasca ca punand culaore la suprafata mascheaza lipsa ei in interior. La fel ca si in cazul femeilor, cazi victima propriei tale creativitati, vrajindu-te ca valoarea viciilor e alta, mai inalta, ca ai realziat o schimbare in intrinsecul lor.

Candva iti vei reveni din aceasta reverie. Vezi iar goliciunea viciilor tale, vezi iar ca ancora e tot acolo jos, pe fundul finite tale, chiar daca nivelul suferintei a crescut. Iti dai seama ca esti legat de parama numita sentiment, si ca orice gand, orice idée a ta nu se poate dovedi suficient de buna sau eficienta pentru a taia legaturile. Mergi pierdut pe strazi prea pline de oameni dar prea goale de libertate, prea calde de intimitate dar prea goale de pasiune. Lumea ti-a devenit brusc o prostituata ce nu cunoaste mrejele in care trebuie sa-si ademeneasca clientul. E o prostituata vulgara, lipsita de orice urma a feminitatii ce ar putea naste in tine o pornire catre voluptate. Realizezi ca e prostituata de la care ai plecat in graba in noaptea precedent, aruncandu-i in scarba banii, amintindu-ti ca ai o sotie. Dar nu mai ai o sotie – esti inca un vaduv intr-o lume de oameni casatoriti. Ii privesti arrogant, pentru ca tu stii ce le rezerva lor sfarsitul. Tu l-ai vazut, l-ai trait, si i-ai supravietuit. In agonia ta rationala, sesizezi un gol. Intai e o mica crapatura, dar treptat ajunge un abis pe cale de a-ti inghiti toata lumea, pe tot sinele tau...ce-o fi dincolo?...

Mili,mai bine sa gandesti asa pt ca o data am asistat la convingerea unui barbat ca femeia va fi cea care-l va ucide si :

S-a asezat pe prundisul ud si si-a aprins o tigara. A scos de la piept prima scrisoare de la ea, si a recitit o singura data fraza fatidica ce il bantuise toata viata : ”Te voi iubi mereu!” . Zambi amar, dupa care ii dadu foc cu bricheta, lasand-o sa cada pe apa. Ultimile ramasite s-au udat incet, pierzanu-si treptat urma in adancimea apei.

A scos revolverul, si-a lipit teava de tampla, dupa care si-a soptit ce nu indraznise a-i spune ei niciodata : ”Razboiul nesfarsit era suportabil, fata de dragostea ta ce-si permitea pauze!” A apasat tragaciul, impacat ca in sfarsit a putut afirma ceea ce i se spusese mereu – femeia te va ucide,el necrezand pana atunci nica din ceeea ce i se tot paruse a fi adevarat ...asa ca chiar a facut proba veritatii...

Hmm..actori adevarati joaca in toate 3 LA FEL! Si mai primesc si bisuri, sa le-ajunga inca 7 vieti! ;)

Sunt doar de genul feminin. E singurul aspect care le leaga...;)))

Ignor 'curvele' ;))) Deci ..nu ma gandesc la ele...Ca exista...da, exista dar de regula nu i acord multa atentie ,nu am asteptari prea mari...tocmai sa nu fiu dezamagita de ..mama lor viata .. alta 'curva' ;))) Le iau incet , pe rand, si in doze mici ...asta la mine e universal valabil;)

Deh,am facut mari eforturi ca partea asta napraznica a mea sa nu se vada ,desi ea tot transpira mai mereu si de multe,de prea multe ori ...
. Pesimismul meu a inceput sa se diminueze, si ca o consecinta mi se nasc iar sperante. Deziluzia acestor sperante e mai dureroasa decat orice altceva, cel putin pentru mine. Ar trebui sa stiu asta. Nu-mi mai pot permite sa-mi fac sperante pure, sa fac confuzia intre vis si speranta, intre speranta si posibilitate. In ultima vreme, aceste 3 notiuni s-au contopit si confundat prea mult in mintea mea, in fiinta mea, si acum e dureros. Nu-mi mai pot permite sa sper. Sa visez ca un copil si sa ma astept ca a doua zi visul sa-mi devina realitate. Pentru ca nu am fost niciodata copil, si nu am stiut niciodata cum e sa fii unul. Pentru ca nu a durat doar un rasarit, ci ani pana visele s-au intrezarit, dar erau déjà alterate, mutilate de o lume ce nu a avut curajul sau prostia nebuna de a crede in visele proprii. De o lume care nu-si stia visele proprii, dar si le manjea dorind a le face arta sau filosofie . Nu imi mai permit scapari de umanitate. Si o sa ma ingrijesc sa nu mai fie de acum incolo...si asta tot datorita credintei mele in creeatie ,da,cred ca si dincolo va fi creeatie,nici nu mai conteaza daca si a mea ,eu doar voi incerca sa cred si sa sper ...chiar si in curve asa cum sunt credinta si speranta ,macar sa le simt si sa pot creea ceva pt toti 4 credinta,speranta ,libertate si io...
...si-apoi de ce imparatia sa fie doar a 'prostilor alora',ce ?un prost in plus sau minus ,ce mai conteaza ...o sa fac cat de curand multvisata cerere catre speranta ,cred c-o sa mi-o aprobe ...pfuuu ,pe taramurile pline de verdeata unde nimeni nu va mai suferi si une nu e nici durere nici suspin...deh ,ce sa pierd,ce-am avut si ce-am pierdut ...

Dimpotriva, nu le ignori! Le adori..;)
Pentru ca:
1.Ai credinta ca exista, dar de regula certitudinea de a nu avea asteptari ;)
2. Speranta ca luindu-le incet, pe rand, in doze mici...nu vei fi dezamagita! ;)))

Nea Jiji' consumlul lor excesiv..dauneaza grav sanatatii! ;)) Daca ma intrebi pe mine,mai repede ma simt debusolata ,atunci cand imi las intrebarile,grijile ..si toate cele....in mana lor mai ales a sperantei'..ptr ca sunt o mare lasa..mi e frica sa mi las gandurile,planurile grijile...in mana altora' nu inainte de a incerca eu sa le ....rezolv ,ca sunt N ori ,x probleme ,y planuri care nu le pot rezolva ...tocmai ca ,credintza mea sa nu fie zdruncinata prea tare ....si putin din orgoliu ';)nu fac excese ..si nu abuzez de ele chiar daca s' curve' ;)) sunt ciudata si egoista...intotdeauna am zis...ca daca tot mi e rau, sa mi fie pe mana mea ..nu pe a altora ;))

Da, dony..citesti printre randuri destul de ..binisor ;))) Si totusi...tot nu fac exces de ele ...;)

Nu griji legate de viitor, nu temeri din trecut. Incapacitati din prezent. Incapacitatea mea de a ceda, de a mai renunta la anumite criterii si cerinte in vederea anumitor scopuri. In idealismul si elitismul meu am devenit de nestramutat din principiile mele. Nu le pot nici macar altera fara sa ma simt rupandu-ma in bucati, iar sa traiesc cu ele calcate e la fel de imposibil : sa le tin sub control, sa le temperez, dintr-o ocupatie de rutina a devenit ceva ce ma sleieste de ultima farama de putere din corp... pfffff si cand gandesc iar ca treb sa faci diverse compromisuri ,deja simt cum viata chiar fuge ca o si mai mare curva ,zi de zi si din tot mai multe domenii...incet si sigur simti ca si cand ai pasi incet in iad ,fara macar sa te fi apropiat macar putin de 'strafundul fiintei 'ramase de prea mult timp pe fundul unui ocean atat de drag ...

Mey mamy, eu ca eu..dar ai vazut ce bine stie sa citeasca FUKE "printre randuri" ;))) Vii la cabinet data viitoare? Eu am credinta dar trebuie sa ai tu speranta..la purtator of course...;)))

Nu vin may .. am fobie la doftori'd'astia, n ai vazut?;)

Doamne....multumesc lui Dumnezeu ! Ca am puterea de a...ignora anumite situatii ,gandurile negre m i le tin la distanta ...si ca am invatat sa faca limonada din lamaile vietii' ..;) altfel ...la cat sunt de ..fragila si slaba ,cugetarile astea profunde ,adevarate ...m ar trimis de mult la nr 9 ;) si nu in vizita, ;))Felicitari ! nea Jiji' ...ptr ca esti un om TARE! ...;) Da, tare ...ptr ca ai curajul sa gandesti vb profund fara teama ca te vei ranii ..ca mine, ca multi altii ca si mine ..;)

Te las cu asistentul nebun. Cu Murdoch... Te descurci macar cu injectiile? ;)

Dap prin cate am trecut chiar nu vad ce m-ar mai putea opri de la ceva anume ,sunt si astea parte din viata mea ,nu le pot ignora dar vorba unui amic "hai ma gigi ce dreacu ai ca mi se culca dreacu si p ...cand te aud" si asta mai paliu ca mine :))))))))))))

hai gata cu curvele ca nu merge :)))))))))

Ia sa vedem ce 'curve' v-ati mai facut voi si cum mai merge piata :)))))))))))

May dony..yo folosesc andrele pe post de ace..deci..?;))) mai bine NU. zc yo ...;)))