De câte ori iertăm?

Daca o iubesti, o tot ierti... Pana nu te mai iarta ea! :)

1 - 'LASATI COPIII SA VINA LA MINE !' , 2 - ROMANIA ! , 3 - 'LUCEAFARUL' !!! ; ASTA E TOTUL TOT !!!

Nu pot vorbi categoric în numele unei națiuni, apoi pentru o lume întreagă.
Dar eu zic așa, poate sună ciudat, prefer să las de multe ori simțurile să "mi se amorțească", să devin imun la durere și să mă concentrez la lucruri care îmi aduc satisfacție în general. Dacă cel care mi-a greșit nu înțelege iertarea mea, e liber să aleagă înaltă parte..așa nu va mai fi nevoie să îl iert vreodată. Am învățat să încerc să iubesc oamenii, nu să-i idolatrizez. Nu pot depinde decât de Dumnezeu și la momentul oportun mă va judeca și pe mine.
Cu cât voi fi mai stresat de timp, cu atât va trece mai repede. Atunci când faci ceva care îți aduce satisfacție, începând de la ajuta un copil, un animal, până la a construi ceva frumos, orice dar frumos să fie, ai timp să-ți rumegi greșelile, începând cu alegerile greșite care te-au făcut să ierți la nesfârșit...și alegi iar și iar și realizezi că întotdeauna vor fi momente în care trebuie să ierți și să-ți ceri iertare. E drept uneori mai mult, alteori mai puțin. So...de ce să-mi bat capul, las pe ceilalți să..nu mai ierte.

Poti ierta pe cineva , iar daca nu-l pedepsesti sa nu-i faci nici un bine , dimpotriva acesta sa creada ca comportamentul lui e normal , si apoi sa fac lucruri mult mai rele si sa se autodistruga...daca nu intelege iertarea sau adca este foarte patimas...si nu se poate infrana de la a face raul . Pasivitatea toleranta gobalista in educatie e fara indoiala catastrofala si nu e de fapt iertare ci dustrugere a constiintei morale , predare totala in mana Raului de orice fel...

Pedeapsa cea mai grea e pasivitatea, a nu-l mai ierta, dar nici a lua decizii împotriva lui. Dacă îl vei critica sau alunga e mai rău, pentru că atunci va pleca împăcat că el a făcut bine și o ia de la capăt cu altcineva. Și cred și mai rău.

,,,Razbunarea e a Mea"..spune Divinitatea in Biblie...

Da, doar El poate face asta fără a fi "atins", noi oricum am face-o răzbunarea ne macină precum drogurile la final.

Am avut iubita, si ne-am jurat iubire pe toata viata si pe toata moartea; cine poate intelege ????????????? Am privit in pozitie de drepti trupul ei de nicio litera scrisa cum dormea pentru vecie intr-un cosciug oarecum luxos. Cainele ei schilod de un picior mi-a sarit in brate inca de la poarta... i-am muscat buzele, aplecat peste ea... actualul ei amant m-a privit foarte rau; daca eram singuri il injunghiam !!

Daca lupti ca sa iubesti,vei pierde iubirea! a ierta,este sinonim cu a iubi,daca ierti prin sacrificiu,cineva te va pedepsi.Trebuie sa iertam fara ratiune,fara sa luptam ptr.a ierta.

Cainii din cimitir, in ziua de februarie a inmormantarii ei, cascau gurile a liniste; stateau perfect tolaniti. Simtisera ca eu si ea i-am iubit dintotdeauna; nu stiu cum !!!

Nu stiu de ce am impresia ca unele postari se raporteaza doar la iertarea partenerului sau a unei persoane apropiate.Eu nu prea am luat in calcul tocmai asta, pentru ca iertarea vine din alte ratiuni, in cazul lor.Acolo toleranta e incontrolabila aproape, vine dintr-un fel de iubire egoista, ei fiind ai tai... fie iubiti, parinti, copii,veri,etc.Daca, insa, iertarea trebuie acordata unui om care nu face parte din "universul" nostru, ea, iertarea va veni ca o reflecie a gradului nostru spiritual .De asta am si spus ca de obicei iertam de doua ori.Prima oara consideram ca oricui i se poate intampla sa greseasca, e omeneste, dar a doua oara cand iertam aceeasi persoana, deja o trecem in lista celor care ne cam gresesc ( poate in mintea noastra mai mult ne dauneaza decat ne folosesc), si devenim receptivi la intreaga latura negativa a acelei persoane.Daca nu se corecteaza, nu ne putem schimba perceptia asupra acelui om, si ramane cu o pecete pusa, in viziunea noastra.La a treia greseala, deja nu-l mai iertam, iar daca e posibil rupem orice legatura cu el.
Nu toti practicam lucrul asta, dar multi.O facem chiar involuntar. Cand putem depasi faza asta de iertare in doi pasi, vom invata sa luptam cu demonii din noi, pentru a ierta din iubire de om, pentru a ierta asa cum ne cere Dumnezeu.Pentru ca ne vom bucura de aceeasi iertare pe care o oferim.Si martori suntem noi, ca are ce sa ni se ierte.Nu de doua ori, ci de milioane de ori.

Una e sa iert o greseala , alta e sa accept un gest sau fapta RAU- intentionat. Cu cat sunt mai ingaduitoare cu un om , iertarea devine nonsens . Exista si situatii unde nu accept adevarul celuilat ; cand denatureaza realitatea , cand e lenes sau prea las .

Iert multe in cazul in care greseala nu e foarte mare sau nu se repeta prea des.
Cand greseala se repeta si implica sifonarea starii mele de spirit in mod repetat nu te mai iert.

Să te rogi să nu se repete la infinit.

Și ce ai făcut atunci când ai realizat că adevărul nu era al tău?

Tu ce propui sa facem autorule,sa nu iertam?

Cineva spunea: " Nu poti tu gresi, cat pot eu ierta!"... sigur ar fi scris asta aici daca era prezent.

Dacă urmăreai mai atent mi s-a sugerat indirect că iert poate prea mult. În definitiv nu e importantă doar părerea mea, de aceea am făcut topicul, s-o aud pe a altora.

Meh, a doua sansa trebuie tratata CA un privilegiu. Nu toata lumea ofera o a doua sansa asa ca iertatul la infinit e in zadar.

Deceneu l a iertat pe Bh, si viceversa:))

Eu il si binecuvantez si il si miruiesc..in numele Tatalui...:)

Sa vedem ce zice si el, daca e mai iertator de Craciun:)

La bhair vine Bad Santa...si ii da in dar o bataie buna..si niste electrosocuri...ca sa-i vina mintea la cap...

Cred ca i aduce un set de stupi cu bonus, o tarla cu albine:))

Foarte frumos...sunt sigur ca foarte multi ii gresesc acestuia , ispitinu-l sa vada de cate ori ii iarta...:)

Iert dar nu uit! Iert pentru ca nu mi mai pasa si vreau sa mi recapat linistea. De a lui/ei nu mi mai pasa. Sa si o agate n bradu' de Craciun, daca i pretioasa..

Este o urare de sarbatori!? pretios sunt eu ,tu esti pretios! fiica a soarelui, omul este centrul universului!