Dilema de vineri

:) adevarata iubire , draga mea e cea care implica toate conditiile unui trai in comun, nu sacrificiul de sine in favoarea unor alte sentimente, cum ar fi , ma repet: respectul,intelegerea, prietenia.... :) stiu ca nu intelegi ce spun, dar chestia aia cu patima sexuala vad ca o tot aduci in discutie ca pe o ciuma, da, recunosc, daca nu mai iubesc omul de langa mine nu mai pot face dragoste cu el, si inevitabil se intampla sa apara un om cu care pot face. Cum ai denumi asta? Ca sunt curva, ca-mi stric familia pentru amanunte de genul? Nu, draga mea, sunt realista, viata e prea scurta sa ma transform intr-o sfanta, nu-mi sta in caracter sa ma mint, nici pe mine si nici omul de langa mine... si asta ar trebui sa faca toti. P.S: cand am sapat nitel in fericirea celor din jur n-am dat decat de regrete.;)

Si cand vine vartejul dragostelii explici conditiile legate de termenul de valabilitate? Cum spuneam, exista foarte multi oameni care cred in iubirea in familie.
Daca o faci si accepta, e ok, daca insa stergi totul cu buretele si traiesti o noua patima de aceea totala si pe viata, tu referindu-te la bucatica de viata, iar celalalt la toata viata, s-ar putea sa nu fii corecta si sa faci deliberat un rau.

Iti respect parerea dar cred ca relatia se bazeaza pe iubire iar familia are alti suporti morali. La unii poate rezista, nu contest, aceea dragoste de care spui dar, din ce vad eu prin lume e cu totul altfel. Minciuna ar fi sa nu iti recunosti diluarea sentimentelor, asta nu afecteaza datoriile pe care le ai ca familist. Si, se presupune ca ambii parteneri ar trebui sa fie constienti de efemerul iubirii...

Si cand vine vartejul dragostelii explici conditiile legate de termenul de valabilitate? Cum spuneam, exista foarte multi oameni care cred in iubirea in familie.
Daca o faci si accepta, e ok, daca insa stergi totul cu buretele si traiesti o noua patima de aceea totala si pe viata, tu referindu-te la bucatica de viata, iar celalalt la toata viata, s-ar putea sa nu fii corecta si sa faci deliberat un rau.


:)cum spuneam eu nu mint si nu ma impart intre una si alta. Nu umblu cu jumatati de masura si am precizat, din pacate, pentru ca mi-as dori un om pe care sa-l iubesc toata viata mea, si din fericire pentru ca a spune e usor, a trai e mai greu, pe mine nu ma insala simturile si nici nu ma leaga mentalitatile si cutumele.:) Cat despre dragostea de familie, mda... stiu si eu o gramada de nefericiti care cred in ea si care ar evada fericti intr-o adevarat dragoste, noua, alta, efemera, dar adevarata. ;)

Cris, din pacate ai dreptate cu diluarea si cu ce vezi tu prin lume. Spun ”din pacate”, pt ca asta inseamna drame, suferinte, schingiuire de suflete, proportional cu patima inceputurilor. Si mai spun ”din pacate” tot pentru ca desi in toate familiile, fara exceptie, exista framantari, obstacole...oamenii prezentului sunt oameni slabi, care aleg calea cea mai simpla, renuntarea, in locul luptei. Miza? : copiii, munca de ani buni, sufletul ranit. Efectul?: neincrederea in oameni, acumularea dezamagirilor, copiii traumatizati, instabilitate, etc...
Repet: oamenii de astazi sunt mult mai superficiali si nu au curaj sa faca lucruri ce implica eforturi, sa construiasca ce au inceput, sa empatizeze...sa iubeasca cu adevarat, adica in adevaratul sens.

"m-am condamnat singur" :)) adica nu neaparat singur,cu mai multe :))

Dar nu o fac si fac mai bine. Din orice perspectiva te-ai afla, tanjesti mai mult dupa ce vezi la altii, ...asta pt ca nu cunosti, nu pt ca e mai bun, odata insusit, devine la fel de perisabil. Si umbli asa prin lume, mereu tanjind dupa o perioada de ameteala, mereu dispus la a cauta Nirvana. Viata e o constructie, daca-ti imprastii caramizile pe drum, nu se mai alege nimic....sunt doar placeri, dar nu satisfactii....si nici nu te fac puternic si increzator in tine.

Dar nu o fac si fac mai bine. Din orice perspectiva te-ai afla, tanjesti mai mult dupa ce vezi la altii, ...asta pt ca nu cunosti, nu pt ca e mai bun, odata insusit, devine la fel de perisabil. Si umbli asa prin lume, mereu tanjind dupa o perioada de ameteala, mereu dispus la a cauta Nirvana. Viata e o constructie, daca-ti imprastii caramizile pe drum, nu se mai alege nimic....sunt doar placeri, dar nu satisfactii....si nici nu te fac puternic si increzator in tine.

:) nu o fac pentru ca sunt lasi nu pentru ca nu-si doresc asta. In fine, cand oamenii vor inceta sa se mai minta, pe ei si pe cei din jur, eu cred ca atunci lumea va fi mai buna, mai fericita, mai...umana.

=))) uite un om sincer.

Tu nu intelegi ca sunt oameni capabili sa iubeasca cu adevarat? Exista si astfel de oameni, dar din pacate uneori se nimeresc la un loc cu greierasii plimbaciosi, iar in acele cazuri se nasc adevarate drame.

:) a iubi cu adevarat din punctul tau de vedere. Punctul meu de vedere e altul, de fapt sunt mai multe, am puterea sa privesc in mine si in ceilalti cautand adevarul si nu ma ingrop in dogme.

Da...baddas s-a condamnat....el a crezut in iubire, era capabil de iubire, dar a intalnit un greieras...
Sa zica el ca nu e asa...
S-a condamnat....iar condamnarea e o sentinta, nu o alegere.

Da...baddas s-a condamnat....el a crezut in iubire, era capabil de iubire, dar a intalnit un greieras...
Sa zica el ca nu e asa...
S-a condamnat....iar condamnarea e o sentinta, nu o alegere.

=)))) pai daca mi-o fac singura, nu e o alegere?

Amely, s-ar putea ca mai tarziu sa ai nevoie de iubire din aceea de care spun eu,...nu sunt dogme...e nevoie sufleteasca de corectitudine. Dar corectitudinea ta are nevoie de corecxtitudinea celuilalt.

:) stai linistita, iubesc si sunt iubita cu cartile pe fata, asa cum e normal sa fie. ;)

O condamnare este ceva ce ai fost obligat sa faci...ma rog, sa alegi....Dar ideea este ca ai fost obligat.

=))) pai cum sa fiu obligata sa aleg ceva? Daca am de ales, aleg de bunavoie.

Amely...e fortata exprimarea de la inceput. Ideea de baza este ca nu e ceva ce si-a dorit...nu e o alegere din placere, ci de nevoie.

:) se intampla , despartiri si parasiri, drame si telenovele, asta nu impiedica pe nimeni sa mearga inainte , sa aleaga usa pe care sa iasa, nu zidurile intre care sa ramana. Si apoi, replica lui mi s-a parut o glumita simpatica, nu o referire la vreo drama....

Teama,nu...Sunt constienta de inevitabil. La un moment dat,ramanem toti singuri. Nu e o drama,daca traim o viata alaturi de oameni care ne merita si pe care ii meritam in suflet,suntem norocosi...Preferabil ar fi sa nu vrem chiar tot,chiar prea mult,oricum nu primim:) Iubirile nu dureaza,iar cat tin, sunt simple iluzii. Traim iluzia reusitei si a implinirii,pana suntem loviti peste ochi de realitate. Eventual,putem doar trai clipele,care ne sunt date,pe care le luam,deasemenea; iar cand se sfarsesc,macar sa avem taria de-a nu fi patetici,suferind...:)

Auci, n-am vazut ca intrebarea era pentru cei singuri. Mea culpa. :D

Daca esti singur/a in tinerete inseamna ca esti timid/a si se poate rezolva.....daca depasesti tineretea esti si esti tot singur esti pretentios/a....daca si la inceput de batranete esti tot singur/a nu ai stiut sa te descurci in viata sa-ti faci aliati sau sa-ti tii familia unita....ca si o concluzie nu e bine sa fii singur niciodata.

Psihologul are dreptate ... a te simti singur e o greseala ...o gresala care rezulta din prea multe esecuri...mereu va exista suficient timp pt a nu mai fi singur sau alte esecuri ...personal prefer mai multe esecuri decat singur ...

Singuratatea cara dupa dansa tristete multa ...amandoua sunt lungi si nesfarsite trepte in coborarea omului spre iadul sigur...

Fiind sambata si deci distractie m-am hotarat sa purced la un nou esec ... poi fara esec ,ce dreacu mai repar io ,asa am mereu de lucru :))))))))

Singuratatea este strict o alegere, si o alegere nefericita din pacate.
Am tot citit ce a mai s ris lumea pe aici, cum ca iubirea nu e vesnica....gresit, cunosc cateva cupluri, putine ce e drept, care au ....zeci de ani impreuna si care inca se iubesc. Pe unii chiar I-am intrebat, cum e posibil, ce au facut( pt ca in orice familie apar situatii, probleme, etc) , toti mi-au radpuns la fel, au comunicat f mult, si-au inteles punctele de vedere ...si cel mai important, s-au redescoperit de-alungul timpului , reindragostit si iubit din nou. Se poate...trebuie doar sa vfei!

Imi suna a povestea drobului de sare.... , deci nu

Bravo! Te subscriu!
Iar Lili are si ea dreptate intr-o anumita masura. Ca ea a gandit si fosta... si fosta fosta si fosta fosta fosta :)))

Singuratatatea e o alegere pe care o iei tu ca individ in urma unor experiente nu tocmai placute, in viata ta. Poti alege sa mergi mai departe, sa uiti acea perioada, sau poti ramane singur. Decizia-ti apartin daca excludem varianta influetelor din exterior(parinti, amici)

Amely13
baddass
"m-am condamnat singur" :)) adica nu neaparat singur,cu mai multe :))
=))) uite un om sincer.
Da...baddas s-a condamnat....el a crezut in iubire, era capabil de iubire, dar a intalnit un greieras...
Sa zica el ca nu e asa...
S-a condamnat....iar condamnarea e o sentinta, nu o alegere.

amandoua aveti dreptate :) dar si eu :))
nu e vb de drama sau ca nu am mers inainte,de mic merg inainte si am sa merg indiferent de situatie,sunt un invingator :))....Stefania a zis ea ceva..."Ideea de baza este ca nu e ceva ce si-a dorit...nu e o alegere din placere, ci de nevoie." are perfecta dreptate :))
sunt un om caruia nu ii plac jumatatile de masura...asa ca...da aleg sa fiu singur,dar cu mai multe :)) si da am vb f serios :)

Adica ma-nseli, iesi cu mai multe:)) mancare rece, d-acu:D

Hopaaa, chiar ma intrebam de ce faci mereu cate 50 de sarmale pentru o masa :)))

Si uite asa m-am dat de gol:)) o sa-ti dau bani de shaorma, incepand de maine:)))

Vreau retroactiv, nu merge asa :D

Singuratatea e o stare de sprit. Daca nu e o stare de spirit atunci e insingurare, sau indepartare. Insingurarea e un lux, e ceva ce iti permiti. Singuratatea e o lipsa. Singuratatea nu e o alegere, insingurarea, da. Hai sa nu consideram filantropi pe cei care dau o tigara dintr-un pachet plin, dar pe cei care o dau pe ultima, nu. singuratatea e un efect al sinceritatii si nu invers, deci: "sinceritatea e singuratate". Chiar si ordinea cuvintelor conteaza... nu vom sti... niciodata!!!

Da, poate am fost prea sincer si am spus verde in fata ce am crezut la momentul respectiv, si uite asa, am ajuns din nou singur. Nu e alegerea mea explicita sa fiu singur. Chiar imi doresc o relatie, dar nu una de complezenta.

De ce sa iti fie teama ca se va sfarsi? Va incepe alta dupa o pauza de refacere a propriului optimism. Iar condamnat la singuratate sunt doar cei care nu reusesc sa-si rearanjeze prioritatile criteriilor de alegere, atunci cand aleg. Si de fapt nici acestia nu sunt singuri, dar sunt mai rau decat singuri, singuri in doi.

".condamnati"

Imi place optimismul tau, asta legat de iubirea vesnica.:) In afara de asta, sa stii draga mea ca nimeni nu incepe o relatie cu perspectiva sfarsitului, eu cel putin nu fac asa, dar am destui ani si cateva experiente in urma, cat sa spun ca iubirea vesnica e doar un mit. :) cand voi intalni oameni de genul, fericiti pana la adanci batraneti, fericiti cu adevarat, nu doar asa, de ochii celui de langa el atunci o sa cred si in zana maseluta, mos craciun, fat-frumos si balaurul verde. Prarol!

Amely13 e inutil sa ne mintim pe noi insine,ai dreptate.Iubirea e un sentiment trecator...si totusi,atunci cand el dispare,trbuie sa se nasca sacrificul,nevoia de a lupta orbeste ptr.tot ce a fost,ptr.iubire....De ce,ptr.ca la sfarsitul acestei lupte,vei trai sentimentul unui invingator,vei trai din plin gloria,vei spune celor din jurul tau.Am luptat si am castigat...

Maine te mariti, am zis! =)))

:) am mai spus dar lumea aude numai ce vrea, a iubi inseamna mai mult decat chimia dintre doi oameni, inseamna comunicare, sinceritate, multe lucruri in comun, mult timp petrecut impreuna, pasiuni comune, si revin iar la sinceritate. Cand toate astea dispar pentru ce sa mai lupt?

Naspa...inseamna ca din experientele tale nu ai invatat prea multe care sa-ti ajutw, ba din contra...iti intuneci singura propria aura...fara suparare.

Iar lupta cea mai grea e cu noi insine...

Incearca sa mai citesti o data ce am scris...o sa gasesti raspunsul la intrebare..cu respect.amely13

Naspa...inseamna ca din experientele tale nu ai invatat prea multe care sa-ti ajutw, ba din contra...iti intuneci singura propria aura...fara suparare.

=)))) aura mea e bine, multumesc de intrebare. Si optimismul meu, si cum am mai spus, iubesc si sunt iubita, si facem asta asa cum se face, fara sa ne mintim. Sunt realista . Desi unii amici considera ca-s prea cu capul in nori.)))

Nu stiu, eu in zilele de vineri n-am dileme!

Nu ai inteles, astea au fost speciale, adica de black friday :))

Nu stiu, ca eu n-am senzatia ca sunt condamnata la singuratate, desi nu mi-am luat cafetiera :( ...

Numai daca are o insulica mica-mica, cat de mica, unde io sa stau la plaja, hai nu 24, da' 20 ore/zi:))))))
s-o putea, oare?;)

Zi-le ca varsta e d(i)vina:))) ca de la o anumita varsta dai in mintea copiilor si habar n-au ei ce satisfactii iti ofera asta:D