Dulcea otrava a razbunarii si alte licori nocive

Da, chiar mi s a terminat dulceata..de pe buze, suflet, si am ramas c-un gol..in debara:d

Daca ti s-au terminat licorile inseamna ca ai devenit inofensiva.

Cui nu-i plac dulceturile , sa treaca pe la mine!:) am in beci gogonele si ...castraveciori ! :)

Inofensiva si cu un gust amar, probabil era dulceata de anghinare:d

M-ai chemat ? Imi dai ceva dulce ? :)

O amandina dupa urechi, poate.Maturizeaza-te ! :))

Am auzit ca nici sarea in exces nu face bine.Cred ca ne dam pe cure de apa... cateodata si intre ochi.: ))

E pe sistemul nervos

O fi un sistem corupt? :))
Impulsivitatea nu are musai legatura cu rautatea.

Ma duc sa-mi caut licorile :))

Mai bine uita de ele.

Offf pai si eu ce fac? :(

Infloresti.:D

Un copil născut la un moment dat din niște părinți care nu l-au vrut, a ajuns pe mâinile unor medici militari, a fost astfel subiectul unui experiment grotesc. A fost crescut într-o cameră simplă cu un pat, o masă, fără geamuri și aer condiționat. Hrănit de o infirmieră în tăcere vreo 12 ani. Nu i s-a dat nici un fel de informație, el dpv medical născându-se sănătos.După 12 ani, a intrat într-un program militar de pregătire ca agent de trupe speciale. A început totul de la zero, cu alfabet cu tot. După ce s-a pus în "normal",asta în câțiva ani buni, i s-au făcut niște teste laborioase care au vizat caracterul, obiceiurile, comportamentul în situații neprevăzute etc. Aceleași teste s-au făcut și cu părinții lui, fără însă a mai avea vreun contact cu copilul lor. Concluziile au fost mult peste așteptări, copilul nu semăna în absolut nimic cu niciunul din părinții lui, doar fizic semăna cu mama sa.
Ceea ce încerc să spun este că genetica, cel puțin până nu demult prin principiile și axiomele emise una din cele mai mari minciuni (adevăr trunchiat mai corect) spuse mulțimii. Iar minciuna asta are multe fețe, una ar fi, răul...că ne naștem unii din noi cu răul în noi, cum a fost de ex Hitler sau orice criminal sau maniac din istorie. Că vezi doamne moștenim din de la alți răi din rudele noastre de sânge din trecut, răutate, cruzime, sete de răzbunare și alte otrăvuri. Total fals! Sunt nenumărate contra exemple și nu mă refer doar la studii, care pot fi trucate sau nu, ci la exemple concrete dim viața fiecăruia. Unul sunt chiar eu. Am avut un tată bețiv și violent.. și un bunic tiran, mare moșier prin Basarabia. Pot spune că nu suport nici măcar mirosul de alcool și sunt un fan al fructelor, legumelor și dulcelui în general, iar de violență..nu suport nici măcar certurile și-mi plac desenele animate de calitate.
Vorbind de răzbunare direct...este ca orice alt drog, cu efect negativ firește asupra celor care se răzbună și cu pericol de a contamina de această boală și pe victimă.
Răul deci nu e nativ!!!!! Dumnezeu ne dă viața ca dar suprem, inocența fiind caracteristica oricărui nou născut! Ulterior prin educație și mediu devenim ce ajungem la maturitate. Cu toții avem în noi capacitatea de a face rău(gene specializate), dar aceasta se activează numai dacă sunt "excitate" prin mediu și educație.
Evoluție? Da există, dacă n-ar exista înțelepți care să ajute la evoluția noastră și dacă dintre noi ceilalți n-am încerca să învățăm de la ei, atunci specia umană ar râmâne la stadiul, culmea, a celor cebo conduc, adică la stadiul primitiv de a acumula în neștire și a controla pe ceilalți.
Cum putem controla setea de răzbunare? Păi asta se învață numai dacă realizăm că roata se învârte întotdeauna și că după ce ne răzbunăm la un moment dat, urmează să fim și noi victima unei alte răzbunări a altcuiva, în afară de faptul că atunci când ne răzbunăm, acumulăm din start o energie negativă, o grijă în plus, un stres, care firește ne face rău. Era o vorbă, că cel mai deștept cedează și e foarte adevărată. Viața însăși are reguli atât de simple, însă lăcomia și prostia unora o face complicată. Depinde de noi deci cum ne urmăm prioritățile în viață și aș zice că răzbunarea merită lăsată în urmă chiar dacă e tentantă și să încercăm să ne extragem adrenalina din frumos.

"emise este"

Am si eu un exemplu.Doi vecini cu o aleasa crestere, au infiat acum cca 25 de ani o dulceata de fetita cu trasaturi angelice, care-mi atragea mereu atentia cu gingasia, frumusetea, inteligenta si bunul simt din belsug, cultivat in noua familie.Fetita fusese infiata de mica, astfel incat nici nu constientiza pe atunci ca familia care o creste nu-s parintii ei.Mi-a placut mult acel copil de care n-am mai auzit dupa ceva vreme.Aveam si eu preocuparile mele care n-o includeau pe ea.Dar ce e trist este ca in ciuda felului in care au modelat-o, fata a disparut dupa 17 ani.Frecventa cercuri dubioase, se prostitua si droga.N-as putea sa dau vina pe gena mai mult decat pe anturaj.Dar totusi... acei ani de educatie aleasa au fost pur si simplu ingropati de un cerc vicios in care s-a infiltrat de putin timp ? N-ar fi trebuit sa se trezeasca la un moment dat?

Tocmai faptul că familia ei au abandonat-o, a fost un handicap pentru ea. De ce? Pentru că odată ieșită din propria familie, mediul e distrugător. Copiii prost crescuți jignesc astfel de copii proveniți din astfel de căsnicii ratate. Nu degeaba taina căsătoriei este sfântă și odată încălcată aduce traume membrilor ei, în special asupra copiilor ,care de multe ori plătesc chiar ei păcatele părinților. Noii părinți chiar dacă sunt bine intenționați, de cele mai multe ori nu reușesc să combată mediul. Mediul este nociv datorită în special vremurilor impuse de cei care conduc locul respectiv, mulțimea.

Am cunoscut multi parinti care credeam ca ajung la sufletul copiilor lor , apoi , vorbind cu copilul am realizat ca erau in diverse grade de instrainare cu parintii ... Eu cred ca , pe langa acceptare , imi trebuie o rabdare incomensurabila , pe care o exersez , nu detin nici 10 procente din ce mi-as dori.

Parc-as manca vreo cinci clatite cu dulceata de gutui:d

Vino tu cu clatita ca ti-o umplu eu cu dulceata de gutui, productie proprie. :)

Auzi, sper ca ai macar un borcanel, ca ii nu ma ncurc c o clatita:))

Am 3. Vezi pe FB. Am si Dulce de lecke (dulceatza de lapte), un fel de nutella. Ai grija sa nu inunzi tastatura. :))

Acu, ce, vrei sa ma ingrasi?;)

Ti-ar trebui un pic de carnitza pe tine. "Energizante" sport. :)

Am citit enuntul topicului si primul raspuns ce mi-a venit in minte in mod natural este: Glossa - M. Eminescu.

Si eu cred ca raul este nativ. Cred ca dulceata trebuie cultivata si incurajata, hranita, inmultita, sa fie un fel de viata. In felul asta nici rau nu ne face ca o otrava in cazul diabeticilor, indulcim si viata celor din jurul nostru emanand ...dulceata din noi.
Incepem prin a accepta ca suntem cei care suntem, apoi gandim ce vrem de la noi, ce si cum am vrea sa fim. Poate este greu la inceput sa iertam, iubim, servim, ingaduim si d'alde d'astea, dar invatam sa fim asa, si devine obisnuinta, si viata ne va fi mai buna! :)

Te invit la o clătita cu înghețata:p

Esti o dulce! Tocmai am mancat una de vanilie, trasa in ciocolata(nu este favorita mea dar d'asta avea), dar sa continuam cu dulcele! :)

Prea mult dulce în clătite aia, și vanilie, și ciocolata..nimic răcoritor, sau o dulcetica de vișine, acrisoara ;)

Dulceatza de mentosane. :)

Nu-mi zi, ti-e dor de Livone alias Mentosanu':)))
Iar mie chiar nu-mi plac mentosanele:)

Aiurea! Nu m-am gandit la el. Ziceam ca-i mai racoroasa. k. Dulceata de caise, cu samburi. Yummy!

A devenit prea dulce topicul asta:d

Lasand topicul deoparte... acum e tarziu, dar maine cred ca mi-am gasit activitate cu clatitele voastre. Sper sa nu ma trezesc peste noapte si sa fac la ele! :(

Sper sa te gândești și la mine când îți tragi farfuria lângă tine în timp ce urmărești serialul:p

Eu nu ma razbun , doar prind la cotitura...fara ura...:)

Daca e cotitura de strada, se numeste reglare de conturi, nu? :))

Nu numaidecat , poate fi si o..atentionare mai energica , nu fizica ...:)