Furia / cauze si remedii...

:) sigur are legatura cu frustrarile?

Sigur 100%

:) ma infurii si sunt in stare sa ucid daca cineva i-ar face rau copilului meu. Are legatura cu frustrarile?

Practic furia e o ciudă, o manifestare a neputintei. Daca ar avea tot ce si-ar dori (ceea ce este imposibil), nu ar mai fi nervos/furios, dar daca ar putea intelege, daca ar avea rabdare, nu s-ar mai manifesta si nu ar mai simti asa.

Asta este altceva. Poate fi o manifestare de furie, la un stimul extrem, dar eu ma refer la oamenii care sunt furiosi de felul lor.

:) de ce e altceva? Ce face diferenta? Reactia e aceeasi! " Poate fi.." ?

Furia e si un atribut al puterii,daca e haotica seamana cu un fel de posedare demonica,e un atribut animal ancestral in lupta pt dominare si supravietuire,sefii si oamenii de actiune,razboinicii,maifesta de multe ori un fel de furie controlata...pt a arata subalternilor cine e seful...Uneori se manifesta ca un val de energie,pornind din indignare,sau frustrare...principalul e ca acea energie sa fie stapanita,nu sa ne controleze ,,demonul" pe noi...

Campuri aurii..

Da, e si asta o furie, adevarat, insa eu as incadra-o la lupta / securitate ...e o forma de aparare.
Trebuia sa specific ca ma refer la persoanele care au un astfel de comportament in general, ...care sunt furiosi in general...fara a fi vorba de situatii extreme, de genul.

:) cum arata oamenii furiosi in general?

???

Sunt foarte necajiti in sufletul lor, dar epateaza, se prefac veseli uneori, de gasca, etc...apoi rabufnesc.

Asta cred ca-i dorinta de razbunare, nu furie! :P

E adevarata chestia cu demonul...persoana traieste sub posesia acestuia, daca nu apeleaza la ajutor de specialitate sau daca nu lupta pentru a-l invinge

Ba e furie...pt ca vine din teama si din revolta.

:) incearca, nefi, un scenariu in care cineva iti smulge copilul din brate si-i rupe gatul! E razbunare? E justitie? Esti doar tu furios? E doar iluzia vietii pentru viata? E durere? E neputinta? Ce naiba e?

:) cum ai ajuns la topicul asta?

Nimeni nu poate avea tot ce isi doreste, dar daca nu intelege asta si continua sa bata din picioare de ciuda, ca si copiii mici, acesti oameni devin turbati. Asadar, lupta trebuie dusa la a intelege viata asa cum este, cu lipsuri care pot lovi oriunde, dar si cu castiguri, pe care trebuie punctat si carora nu trebuie sa li se minimizeze valoarea.

Nefi
alina232
:) ma infurii si sunt in stare sa ucid daca cineva i-ar face rau copilului meu. Are legatura cu frustrarile?
Asta cred ca-i dorinta de razbunare, nu furie! :P
Ba e furie...pt ca vine din teama si din revolta.

Inca o data mentionez - in exemplul dat nu cred ca-i vorba de furie, ci mai degraba de o "rasplata"; daca cineva ti-ar fi salvat copilul de la moarte l-ai fi rasplatit, iar daca cineva i-ar face un rau tot l-ai "rasplati" dar intr-un alt mod. ;)

:) sa ies din zona crepusculara: cum ai intampina tu omul ce ti-a agresat copilul? Si de ce?

Iti spun eu ce-i - instinct patern de conservare a binelui progeniturii! ;)

Alina, mi-ai pus o intrebare capcana. Am in vedere o persoana cu manifestari de genul, insa intr-o perioada a evolutiei, mai precis adolescenta, atunci cand se formeaza personalitatea, caracterul...

:) la atat se rezuma un topic?

De aparare....
Aaaa...si e matern, pt ca Alina e femeie :))

:) ce manifestari de genul le-ai incadra la: Asa a vrut domnul?

Cum adica? nu inteleg.

Nefi
alina232
:) incearca, nefi, un scenariu in care cineva iti smulge copilul din brate si-i rupe gatul! E razbunare? E justitie? Esti doar tu furios? E doar iluzia vietii pentru viata? E durere? E neputinta? Ce naiba e?
Iti spun eu ce-i - instinct patern de conservare a binelui progeniturii! ;)
De aparare....
Aaaa...si e matern, pt ca Alina e femeie :))

Stef - intrebarea imi era adresata mie, deci discutam de instinct patern pentru ca ma casatoresc, nu ma marit! :))

:) fac o legatura intre doua topice!

Ma refeream la intrebarea alinei care ma cita si spunea: ncum ai ajuns la topicul asta?

Am inteles...intrebarea adresata tie, nefi...da

Uneori daca nu actionezi cu maxima energie si furie,dar controlata...poti sa o incurci tare...Furia haotica,necontrolata te duce insa spre prapastie...uneori mai dezlegi,,cainii razboiului"pt.ca alta cale nu exista,uneori nu poti sa fugi sau sa te inchini ca sa fii zdrobit tu si ai tai...Oricum atunci individul devine ,,alt om",e o situatie speciala...insa daca furia e din invidie,gelozie,rautate,atunci e indreptata spre rau...cred ca este si o furie pozitiva,luptatoare impotriva raului. Totusi trebuie pastrata o detasare in tot ce facem,chiar si cu maxima energie,ce poate sa para furie pt unii..Pt un om imobil,melancolic sau si abulic orice actiune mai energica poate sa para furie,raportandu-se la el.Campuri turcoaz...cica este o culoare ce calmeaza mult...

Revenind la subiectul topicului - da, la baza furiei stau neputinta si/sau frustrarea (nu obligatoriu impreuna, insa de cele mai multe ori fac "pereche").

:) cand nu e voia "domnului", furia e justificata de gene! =)))

Furia si agresiunea sunt doua chestii diferite. E voie sa fii furios, dar nu e voie sa fii agresiv.

Si aia care nu au nici gene nici sprancene, pe ce sa dea vina? :))))

Arta e sa-l controlezi,si sa-l dezlantu-i doar atunci cand trebuie,dar pt asta trebuie sa ai niste principii morale foarte sanatoase,care sa devina a doua natura a ta si niciodata sa ,,nu te pierzi cu firea"...

:) SA INTELEG CA TU NU ESTI FURIOS DECAT DIN NEPUTINTA, SAU DIN LIPSURI, AKA FRUSTRARI... IN REST, ESTI CALM CA O PAPADIE IN VANT!

:) dupa care cutume?

Are si temperamentul o parte de vina si genele, dar furia se dezvolta la jumatate din oameni: cei colerici/sangvinici fata de cei melancolici/flegmatici. Cei din a doua categorie exprima si mai nasol frustrarile, incapacitatile. Nu se exteriorizeaza si fac implozie, se darama din interior spre exterior.

De cele mai multe ori pe parinti! =))

:) ce te-a infuriat pe tine atat de mult incat cauti in furie remediul?

Am citit pe ici pe colo niste cutume de astea...

:) erau cutumele popoarelor migratoare? Fix fixe erau si ele, pe ici, pe colo...

Eu personal sunt de un calm enervant...asta ma dispera cand tre sa lupt cu furiosii, pt ca eu nu ma pot exprima furios.

As fi ipocrit sa nu recunosc ca nu am si astfel de momente, insa sunt foarte-foarte rare! Si inca ceva - aproape niciodata nu-mi exeriorizez trairile... cine m-a cunoscut poate sa-ti confirme.

:) imi place in sala oglinzilor, arat cu degetul la mine si nu vad asta, doar alta oglinda "vede"... dau cu parul, da' io nu stiu ce-i ala par! =)))

Alina, ti-am spus ca am in vedere un adolescent care e in formare....si cum toate mecanismele se formeaza in copilarie caut si eu explicatii si intelesuri despre felul cum se decanteaza personalitatea umana, incercand sa marsez pe manifestarile extreme, nerezolvate, ale maturilor.

Calmul gaseste punctele slabe ale furiosilor care se pierd cu firea,dar uneori mania poate duce la extreme.Iar daca esti calm dar...slab energetic,poti sa ajungi victima a furiosilor,dar mai este si ,,calmul dezarmant"...asta il au foarte putine persoane...

Nefi... confirma-mi tu lipsa starilor de genul, nu arata cu degetul in jur! Cat despre furiosi .... oare de ce sunt catalogati asa? o fi vreo defectiune la receptor?

:) n-ai spus... iar exprimarile pretentioase nu ajuta la elucidarea problemei!