Iarta-ma!!

Poate sa-ti para rau ca ai gresit fata de cineva atunci cand te gandesti la asta. Nu poti cere iertare in gand sau altcuiva decat cui i-ai gresit si sa spui ca nu conteaza cum o faci. Conteaza chiar foarte tare. Iertare ceri celui fata de care ai gresit, daca nu o faci, este doar "simulare" de cum ti-ai cere cu adevarat iertare. Cum poti sa spui ca nu conteaza cand cel fata de care crezi ca ai gresit nu a aflat ca ceri iertare, pentru ca tu ai facut-o in gand sau nu ai spus-o in prezenta persoanei respective sau nu i-ai transmis cumbv ca vrei sa fii iertat? Ca celalalt, dupa ce i-ai cerut iertare poate s ate ierte sau nu, ca nu mai depinde de tine, asta-i asa-i!

Altfel, imi cer scuze de felul cum am scris, cam incalcit si ce am scris aseara si cu multe greseli de scriere, tastare. adaugari sau lipsa de cuvinte asa incat este greu de inteles ce am vrut sa spun. Dar se inteleg, se intelege...:))

Draga Anca, iarta-ma că nu amestec mai mult viața reală cu forumul, și am o limita. As vrea sa spun că experiența m-a făcut să iau decizia asta, dar as minti. Intuiția, de care n am prea dus lipsa, după o anumită vârstă, m a ajutat sa iau decizii ceva mai bune și să greșesc mai puțin, pentru a nu fi nevoita să mi cer iertare. Și știi de ce??? Pentru că nu repari raul facut cu un simplu 'iarta-ma'. Niciodată! E doar o falsa impresie pe care ți o lăsa cel/cea ce i-ai gresit, sau chiar tu-ti faci acea impresie, c ai reparat. În altă ordine, p aci n am cui sa-i cer iertare.

Ixculico, sa știi că balconul meu nu i închisoare pentru pisici, e o oaza de liniște, au ghiveciul cu iarba de unde rintaie, fac plaja pe pervaz, chiar li sa a bronzat năsucul:)))) daca le țineam in casa, trebuia să le alerg cu aspiratorul :))
P.S. maimuțo:)))

LadyGio, asta-i primul raspuns pe care l-ai dat si care-mi place; asta ma face sa-mi schimb parerea despre persoana ta... anyway, esti la fel de urata ca ancaE, sau pe acolo! :))

Joci, daca eram pe aici că sa impresionez, o făceam de la început, dar îți mulțumesc pentru sinceritate. Sa știi că mai există o varianta, că sa nu te sperii de urâțenia mea, să mă ignori. Și n am fost rea, doar directa!

Jok*

Fie-mi iertata inderazneala... cu ce sa impresionezi? :)) Tate nu, cur nu... batrana esti... Te referi la ceva scrieri menite sa unga pe suflet cititorul? :))

Mda la genul asta de raspunsuri despre iertare ,nu are rost sa mai intervin,sunt multe de spus,de citit de invatat si nu toata lumea are deschiderea necesara pt asta,asa ca mea culpa pt acest topic!

Ancuța, draga, obisnuieste-te, el e nefericitul site-ului, trebuie sa-l lași să și facă numărul :)))) pe mine mă amuză frustrarea lui:) știu, unii ar da cu el de pământ, dar la ce ar ajuta? Unul in plus sau in minus, e fix pix..

Ha? De cine zici tu,de piticania aia de jok3r31,care-i atat de interseant de nici nu-i sesizez postarile?Nooo,nici vorba..nu ma obosesc..vreodata cu el..e doar o musca ce bazaie,eu de ceilalti ziceam! :))

Va mai chinuiti mult aici? Cereti-va iertare ca nu sunteti in stare sa va cuplati

Vezi Anca, eu tocmai acum as zice ca s-a deschis discutia. Cand s-au spus mai multe puncte de vedere(in modul cel mai sincer, este de observat, si nu a fost doar bascalie) si le poti observa. Acum ar fi sa spui cele multe ce le-ai avea de spus, tocmai sa vedem cum si de ce gandim diferit(daca toti gandeam la fel, discutia nu-si mai avea rostul prea tare - simulam o cerere de iertare si gata).
Uite, chiar as vrea sa stiu cum de gandesti ca cerand iertare chiar si in gand ajuta? In ce fel ajuta? In procesul de iertare sau tu sa te simti bine cu tine insuti, un fel de amortire a constiintei, a impacarii cu sine sau a iertarii personale?

Ma impresioneaza sufletul tau =)))

Pe mine ma impresioneaza sufletul tau, jokule! (chiar daca nu-ti pasa! :]])

A uitat stapanul cainelui sa te adune din iarba; si cum musca trage la.... Ma intelegi tu. =))

Detaliaza... sa inteleg ca sunt frumos? :))

Nu stiu daca esti frumos, fizic. Te voi vizita imediat sa-mi fac o oarecare parere. Vorbeam de suflet, nuuuu? Impresionat, asa-i sufletul tau!

Pai... purlple, da! Mergand pe premisa ca doar sufletul conteaza, caci frumusetea-i trecatoare, faceam referire la frumusetea sufletului. :)) E si acum zi tu... Cum de-ai vazut tu frumusete-n sufletelul meu? :))

Mai, nu stalci ideile. Cand ai spus "inteleg ca sunt frumos" trebuia specificat ca vorbesti de suflet, sau sa te adresezi la persoana a treia sa stiu ca vorbesti despre el,de spre suflet.
N-am spus ca ai un suflet frumos. Am spus ca-i interesant.
Cred ca toti oamenii, sau aproape toti, au ochi frumosi. Suflet...neah, greu de vorbit despre sufletele oamenilor.
Fizic, dupa vizita, poate nu-ti convine, dar la mine ai un plus ca semeni cu Mihai Constantinescu dupa care eram topita in copilarie. Intre timp mi-a trecut, nici macar la poze sau pe youtub nu ma mai uit la el, dar in memoria mea pozitiva el este un personaj care seamana cu tine din poza. Deh, poze!...

Ceva memorii negative nu ai? :))

Cu Mihai Constantinescu? Doar pozitive. M-a si pupat dupa un concert si a zis ca ce fetita draguta sunt! Plus ca puteam sa lalai cantecele lui in gura mare, nu erau compromitatoare si nici mai urat decat el nu puteam sa cant!

Ce gasesti interesant la sufletul meu Purple?

In primul rand este suflet, are valoare. Ai spune ca toate au, al tau atrage atentia. Este tanar si nelinistit si nefericit. Nu ca da lumea ailalta pe dinafara cu fericirea, dar al tau este nefericit-nelinistit si n-ai macar ipocrizia sa vrei sa ascunzi asta. Esti sincer in badarenia si mitocania ta, asta face sa nu fii meschin. Sa continui? :)) :))

Te rog...

:) Nu esti multumit cu tine si cu ce esti, dar ti se pare ca nu ai iesire. Sau iti este prea lene sa iesi din ce stii ca esti. Ti-e lene, da. Sau esti las sa vrei sa incerci, nu ai motivatie (poate tot din multa lene?) sau ti-e teama ca nu vei reusi? Nu stiu. Cunosc doar frimituri din tine, dar cand te citesc imi amintesc versul "risipei se deda florarul". Pentru ca vad ce ai putea fi! (asta este cu adevarat deosebit la tine fata de multi altii). Mai vrei ? :)) :))

Desigur.

Iarta-ma pentru ce am sa-ti fac...:d

Mai zic ca poate joci teatru, poate joci rolul tipului asta descris de mine, si atunci te felicit. Esti un actor exceptional. M-as mai intreba de ce ai ales tocmai un astfel de personaj, dar nu ma intreb prea tare, doar asa, in treacat! :-]

Tu ai pus dropu' de sare pe soba, asa-i?

Deceneu o sa i pună dopu' lu' Slashu ;)

Vad ca n-ai rezolvat problema ..drobului...mai studiaza Einstein...:d

Nu-i acelasi lucru daca ti-l pun tie ,,,;)

Orice lucru neiertat ramane ca o povara in sufletul nostru si cum ne sta in obicei,de cele mai multe ori ,ascundem ne-ieratrea in spatele mai multor pretexte!Multi nu inteleg ca a ierta nu insemna sa fii de acord cu fapta in sine sau sa aprobii tacit acel lucru! Pur si simplu, a ierta insemna sa lasi balta toate gandurile alea negative care-ti produc suparare si implicit durere!Iar lucrul asta il poti faci doar tu cu tine! Degeaba te asezi frumos in fata celui ce ti-a gresit si ii zici "iarta-ma"daca ,undeva acolo, in interiorul tau nu s-a intamplat nimic!Cum iti dai seama ca l-ai iertat ,atunci cand nu mai exista nici un "dar"; alegem sa iertam,defapt ajutam rana sa se vindece si nu-i asa ca in lumea asta nebuna in care traim, acest "iarta-ma" este fabulos?

Purple - din ce am inteles pana acum... oricum ar fi, in toate variantele prezentate de tine sunt exceptional! Mai taie dracu din ele! Sunt tanar, diabetul... mai la batranete! :))
Bors, stii sa faci?

Nu.

AncaE
Mda la genul asta de raspunsuri despre iertare ,nu are rost sa mai intervin,sunt multe de spus,de citit de invatat si nu toata lumea are deschiderea necesara pt asta,asa ca mea culpa pt acest topic!
Vezi Anca, eu tocmai acum as zice ca s-a deschis discutia. Cand s-au spus mai multe puncte de vedere(in modul cel mai sincer, este de observat, si nu a fost doar bascalie) si le poti observa. Acum ar fi sa spui cele multe ce le-ai avea de spus, tocmai sa vedem cum si de ce gandim diferit(daca toti gandeam la fel, discutia nu-si mai avea rostul prea tare - simulam o cerere de iertare si gata).
Uite, chiar as vrea sa stiu cum de gandesti ca cerand iertare chiar si in gand ajuta? In ce fel ajuta? In procesul de iertare sau tu sa te simti bine cu tine insuti, un fel de amortire a constiintei, a impacarii cu sine sau a iertarii personale?
Orice lucru neiertat ramane ca o povara in sufletul nostru si cum ne sta in obicei,de cele mai multe ori ,ascundem ne-ieratrea in spatele mai multor pretexte!Multi nu inteleg ca a ierta nu insemna sa fii de acord cu fapta in sine sau sa aprobii tacit acel lucru! Pur si simplu, a ierta insemna sa lasi balta toate gandurile alea negative care-ti produc suparare si implicit durere!Iar lucrul asta il poti faci doar tu cu tine! Degeaba te asezi frumos in fata celui ce ti-a gresit si ii zici "iarta-ma"daca ,undeva acolo, in interiorul tau nu s-a intamplat nimic!Cum iti dai seama ca l-ai iertat ,atunci cand nu mai exista nici un "dar"; alegem sa iertam,defapt ajutam rana sa se vindece si nu-i asa ca in lumea asta nebuna in care traim, acest "iarta-ma" este fabulos?

De acord cu gandul tau. Si eu consider ca iertarea este utila, ca nu inseamna ca esti de acord cu fapta (atunci nici nu prea ai mai avea ce ierta) si mai cred ca este un proces pe care trebuie sa-l constientizam si sa-l vrem (a nu se confunda cu uitarea).
Numai ca noi vorbeam despre a cere iertare, deci noi eram gresitii, nu? Nu ni se cerea, ci ceream iertare. Ce nu intelesesem eu de la tine, ai spus ca poti cere iertare si in gand de exemplu. Cum este asta? Sa fiu putin mai explicita, as asemana cu situatia cand ai avea o datorie de bani, si in loc sa dai banii celui fata de care esti dator, ii dai altcuiva sau ii arunci undeva, fara sa stie nimeni de ei. Se poate considera ca ti-ai platit sau ai incercat sa-ti platesti datoria? (zic incercat, caci iertarea iti poate fi data sau nu, deja depinde de cel fata de care ai gresit)

Cred ca se devalorizeaza tot mai mult ,,iarta-ma" cu cat inaintezi in varsta , devii tot mai dur , mai cinic...

Ultimele dati cand am incercat sa ma iert ..nu a mers deloc...

La mine este fix pe dos ,cand nu eram "mamaie" nu iertam nimic,ma razbunam sau si mai rau plateam cu aceeasi moneda,intre timp m-am prins ca toate astea imi lasau un gust amar si nu ma faceau nici mai frumoasa,nici mai desteapta si nici mai fericita...iertarea o vad acum ca pe-o eliberare si ma simt fain asa!

Pai nu prea am ce sa iert , daca consider ca totul are un rost in Planul divin , daca tot ce se intampla , se intampla cu un rost , si are un Sens divin , deci Totul e bun..doar eu otravesc sublimul cu gandirea mea limitata .

Oare cum ar fi lumea, daca n-ar exista acei de "daca"?

Ar fi ca un cantec nespus nimanui .

Mi-ar placea sa-l pot canta .

Bat clopote de nunta :d

Si eu simt mireasma clopoteilor primavaratici... dar tu de cand ti-ai lungit mustatile de simti vibratia clopotelor? :))

Am biserica lângă casă :))

Intr-o lume potentiala , daca seamana-ndoiala .
De-ar fi totul dinainte stabilit ,
Am alege numai ce robotul social a gandit...

Suna cam SF.Ideea de la care ai plecat, insa, e bine acordata pe simtirile mele.

Lady_X trebuie sa intindem corzile bine , ca sa acordam ghitara...Si abia de acolo cantam , cu imbratisari sugerate si gesturi intuite .

Oricat as acorda-o, n-o sa-mi cante bucuria acceptarii si a credintei totale in lucrurile neintelese si nevazute.