L-AM UITAT! Marele EMINESCU, in umbra sexului,drogurilor...

"Ne inchinam cu plecaciune
Pentru desavarsirea ta,
Iti multumim pentru puterea ,
De-a fi "LUCEAFAR'in tara ta"

Esti VESNIC,LUCEAFAR bland!:*

In vremurile nu de mult apuse,era sarbatorit......Acum au valoare cei cu sula-n drum si doamnele ce se rup in figuri!!Liceeni nu stiu cine mai e si asta!!!

"O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

Da ,inca se cutremur plopii,
Da ,cu iubire tu ne-apropii,
Da straluceste-n luciu luna ,
Da ,te vom avea in minte-ntotdeauna....

Esti in tara berei mandre si-a carnatilor cu piele,
Esti in sanul maslinoasei si brigandei d-azi Elade;
La muscal vii si la turcul ce domneste multe neamuri,
Esti in patria mustetii iubitoare de pomade.
Ba, tu esti in Romania, capataiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos si ti se sade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu si datorie
S-unde vita cea straveche de roman ce-l sudui, bade,
Poarta-n spatele natange pe-orisicare-i vine-n minte
Sa clocească-a lui seminte pe-ast popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fara de mila, far' sa-ti pese, spre-a te-ntoarce
Instarit in a ta tara, sa traiesti din aste prade.
Unde fiii proprii tari ii sug maduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri si parade,
Numai limba stramoseasca s-o vorbesti nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fala si mandrie nu consista
Decat c-au stiut mai bine s-uite limba tarii toate,
Unde chiar numirea tarii este doar o ironie,
Caci roman nu e nimica nici in case, nici pe strade.

...

...

Eminescu era ateu :-) :-) respect

Habar nu am poezii, va prefaceti ca am recitat ai eu ceva, nu de alta dar nu imi plac poeziile, de asta nu pot sa le retin

De ce?

Servus,Gygutza!Esti bine,sanatos?:)Ba eu cred ca din alt motiv nu le retii...Da' nu pot sa-l spun aici,ca risc sa ma suspende.Oricum,il stii si tu.;)

Rugaciune

a lui Mihai Eminescu


Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Craiasa peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!
...
Va por ti,Gygutza!Nani bun!;)

Nenea, titlul lasa de dorit, ca si continutul! Daca pomenesti de Eminescu, nu ma inclin, ca nu e Dumnezeul meu, cel pe care oricum nu-l recunosc! Nici el ca pot nu mi-e capat de cuvat si genunchi lasat in pamant! A fi poet, a fi poezie, e mai mult decat a invata la scoala cum ca el este i va fi marele nostru! Aplic aici sa nu fi off topic un alt poet:

Marin Sorescu
Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Si, il iubesc pe Tarnea, cel ce stie a scrie de dragoste si de lume la fel de impartial! Nu sunt generatia Eminescu, sunt generatia poeziei, dincolo de talent, Eminescu n-a fost decat propaganda.


"sunt un actor
destul de fad,
ajuns in cel din urma grad,
adica numai bun de pus sperietoare la apus
si granicer la rasarit... cunoasteti, poftiti, intrati, bine-ati venit...
foaie verde sta sa cada parca-s prost facut gramada.
ma doare-n replica !
ma doare-n replica si tac !
mananc, mai beau, mai beau, mai zac proptit cu fruntea-n felinar,
sunt cel mai mare gainar...
la ce bun actor din care nici nu poti sa faci mancare
intr-o vreme in care totul se incearca intâi cu botul,
si apoi se-ngurgiteaza...
unii mor, dar ce conteaza ?!
pan` la urma o s-o mierlim...
insa Doamne, cum traim...
parca-ti vine sa-ti dai palme
dup-atatea clipe calme care vin si pleaca-n tromba...
unu a mai pus o bomba...!
alta lume, alta era pentru prostii care spera,
alta viata, alta cusca,
unu a mai tras c-o pusca...
una si-a mai rupt pielita si-o cam doare piulita,
si-o mananca intre deste,
semn suprem ca... se traieste !
ce-asteptati sa va mai spun ? sunt ca o coaja de sapun
ramasa fara nici-un rost dupa spalarea care a fost
de creiere, de sani, de... buci...
dar unde dracu sa te duci ?
pune-ti frate pofta-n cui, n-astepta de unde nu-i,
dupa cate-am tras ca boii suntem iarasi fii ploii
numai buni de dus cu vorba, sa-ti manance altul ciorba,
numai buni de dusi cu sacul si-o sa dam cu toti de dracul
cu stilul nostru fistichiu de-a scoate din rahat rachiu,
dar sa bea, sa-l bea pana or ramane lati
toti proletarii insetati
ce fara cap, fara busole,
au dat cu mucii in fasole...!!!
HEEEI, flacaii mei de pe tavan, mai dati-o dracu de putoare,
chiar daca-i rau, si aici ma doare ca tara n-are nici-un ban,
mai luati si voi cate-o lopata si maturati gunoiul pur
ca sa ramana ingropata povestea cu durutu-n...
exact !
ha ha ha ha ha ha
nu mai da din cap ca tuta ! nu mai da din cap ca tuta !
ni s-a cam redus reduta,
ni s-a cam mancat malaiul,
n-o mai fa pe samuraiul !!!
si intoarce-odata foaia ca ti s-a-ngustat odaia,
si-a mai coborat plafonul,
suna intr-una telefonul
insa cine sa raspunda cand mai ai doar o secunda
si-o sa cam dispari cu totul...
N-O MAI FA PE IDIOTUL !!!
Poporul meu contemplativ a fost belit, in mod festiv,
se stie chiar de la-nceput pe mana cui a incaput,
si sa n-astepte ani mai buni de la marmida cu minciuni,
ca EL oricum, din post in post, e invatat s-o duca prost,
si-i harazit... sa fie trist...
ia uite, ia uite, m-apuca plansul... deci EXIST !!!
viata stearpa si amara,
cu doar pielea de vandut,
a plecat un tren din gara insa eu, noi,
l-am cam pierdut !!!"

...am trait alaturi de Georgica ,bunica mea i-a fost dascal un timp ,mare iubitoare de poezie...pfff,Dzeu sa-l odihneasca in pace ,ca prea zbuciumat a fost ,prea intrebator si un nonconformist de-a dreptul de nemiscat ...eram in cl IV el taman intrase la Liceu ,in vara aia imi placea si mie de o fata si nu stiam cum sa fac ...ii spun ... ma ia de dupa cap si-mi zice "ma dar la vaca dadusi demancare? zic da,la porci,la rate la,la...pana m-am enervat si am dat sa fug de langa el ,nu-mi mai era prieten ....fuge dupa mine si-mi zice: stai ma nebunule ,ca pt iubire treb sa ai timp ma ,hai ca te ajut...numai ca io vroiam sa fiu sigur ca nu te mai deranjeaza nimeni ma paliule cand esti tu cu iubirea ta ,ca iubirea asta ,nu sufera pe nimeni langa ea ,nu vrea deranj intelegi?...ma uitam atunci la el,dar ce dreaqu sa inteleg io atunci ,de urat ,tot il uram dar,stiu sigur ca tot m-a ajutase cu ceva ca intr-adevar cu toate treburile casei facute am avut mai mult timp la dispozitie pt iubirea asta ...
in fine ,ar fi multe de spus despre zapacitul de Georgica ,ce sa mai un taran domle,taran,taran...:),numai ca era f sceptic cu privire la turma din care faceam cu totii parte si nu a negat asta niciodata ...
Egloga destinului tragic - George Ţărnea


Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învăţat s-o ducă prost
Şi hărăzit sa fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist!

Si pt ca mi-a placut si Eminescu

Eu nu cred nici în Iehova - Mihai Eminescu


Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viaţă, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.

Visuri sunt ÅŸi unul ÅŸ-altul,
Åži totuna mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte
- Pentru om frânturi de limbă -
În zadar gândeşti, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.

Şi fiindcă în nimica
Eu nu cred – o, daţi-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Şi faceţi precum vă place.

Nu mă-ntoarceţi nici cu clasici,
Nici cu stil curat ÅŸi antic -
Toate-mi sunt deopotrivă,
Eu rămân ce-am fost: romantic.

1876

Neos! Ateu? De data asta chiar exagerezi. Acum ceva ani er propus la sf sinod sa-l canonizeze. A avut 3 matusi intr-o manastire si un alt unchi preot sau monah intr-o alta manastire. Si-a petrecut copilaria si unele vacante din studentie in manastire. Cand am sa ajung acasa pot demonstra si prin surse sigure. Asa ca de data asta... ai exagerat prea mult.

Poetul nepereche al acestui neam, pe care am uitat sa-l omagiem in fiecare an.

Departe sunt de tine...

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Åži parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

Ei, ei, ei...n-ai propus sa ne abtinem macar pentru o saptamana? Pai...ce-i asta?
Eu chiar credeam! Mai ales la un subiect atat de frumos, Eminescu, puteam sa vorbim pur si simplu despre iubire (si despre multe altele)
Iar acum, cateva versuri ce emana tinerete :)

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie �
S-apoi cine treaba are!

Mihai Eminescu
Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Åži inima aceea, ce geme de durere,
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniÅŸtiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visuri fericite m-ar duce către nori.

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

::::::::*

Ionica mama, imi place poezia, e scrisa cu cerneala invizibila :D

:)) sarumana...din greseala am dat

Mi-am dat seama. Multumesc pentru vot, eu nu pot, pentru ca esti prea "scump" la vedere :P.

V-am dat accept :)

Romania din timpul vietii lui Eminescu,e aceeasi cu cea in care traim azi:) Cel putin,exceptand "modernizarea",interesele si obiceiurile raman la fel:)
„Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat.

Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e.

Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”.

(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232)

Romania din timpul vietii lui Eminescu era mai culta...

Exagerezi:) Erau si pe-atunci rebuturi,precum si oameni faini,de calitate. Doar ca nu aveau tv sa promoveze pitipoancele si bufonii vremii.Era o lume mai simpla,aveau oamenii timp sa traiasca frumos:) Dar pe atunci se murea lejer din cauza unor boli care astazi,sunt tratate...Cand am spus ca Romania de azi e aceeasi cu cea de "ieri",ma refer la ceea ce exemplifica el in acel text:) Mentalitatea,interesele politice,manevrele ...

Ok, am inteles la ce te referi :)) goana dupa avere a fost intotdeauna, iar scopul a scuzat mijloacele,
... acum totul e mai practic, de aceea "romantismul" eminescian a apus in secolul nostru :))

O fi apus,pentru unii :)

... si daca-i analizezi viata poetului, cu tot romantismul si realismul sau, a murit trist.. si prea devreme.. "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata"

Somnoroase pasarele/
pe la cuiburi se aduna/
se ascund in ramurele/
noapte buna/

doar izvoarele suspina/
pe cand codrul negru tace/
dorm si florile-n gradina/
dormi in pace/

trece lebada pe ape/
intre trestii sa se culce/
fie-ti ingerii aproape/
somnul dulce/

peste-a noptii ferie/
se ridica mandra luna/
totu-i vis si armonie/
noapte buna/

...
"Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dânsa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,
Câteodat' - deşi arare - se-ntâlnesc, şi ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinţa lor aprinsă."
...

Luceafărul

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.

Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâini,
Astfel dorinţa-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade draga fată.

Cum ea pe coate-şi răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui ÅŸi inima
Şi sufletu-i se împle.

Şi cât de viu s-aprinde el
În orişicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.

...

Åži pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Ţesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.

Şi când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Şi din oglindă luminiş
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închişi
Pe faţa ei întoarsă.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
- O, dulce-al nopţii mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!

El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Şi s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;

Şi apa unde-au fost căzut
ÃŽn cercuri se roteÅŸte,
Şi din adânc necunoscut
Un mândru tânăr creşte.

UÅŸor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Şi ţine-n mână un toiag
ÃŽncununat cu trestii.

Părea un tânăr voievod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ţi urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea.

Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

Colo-n palate de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Şi toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte.

- O, eÅŸti frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;

Străin la vorbă şi la port,
Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sunt vie, tu eşti mort,
Şi ochiul tău mă-ngheaţă.

...

Trecu o zi, trecură trei
Şi iarăşi, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el în somn
Aminte să-şi aducă
Åži dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă:

- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
ÃŽn locul unde piere;

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Şi din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;

Pe negre viţele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.

Din negru giulgi se desfăşor
Marmoreele braţe,
El vine trist şi gânditor
Şi palid e la faţă;

Dar ochii mari şi minunaţi
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saţ
Åži pline de-ntuneric.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus,
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.

O, vin', în părul tău bălai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.

- O, eÅŸti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Şi ochii mari şi grei mă dor,
Privirea ta mă arde.

- Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nţelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Åži tu eÅŸti muritoare?

- Nu caut vorbe pe ales,
Nici ştiu cum aş începe -
Deşi vorbeşti pe înţeles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.

- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să ştii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naşte din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.

Åži se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

...

În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,

Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori şi de pripas,
Dar îndrÄ

Cea mai faina poiezie,pacat ca nu am putut retine toate strofele))))))))

Ce nu am inteles e cu umbra sexul si drogurile, el sau noi?

Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, / Pan' ce-oi simti ca ochiul meu de lacrimi e sec, / Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, / C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste, / Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, / Ca pot sa-mi blestem mama pe care am iubit-o - / Cand ura cea mai cruda mi s-a parut amor... / Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor. / ... / - MIHAI EMINESCU, Rugaciunea unui dac

Eminescu era un alcoolist care era poet la bautura...si eu sunt poet
A2 mai zi o vorba sa iti dau din pula ciorba
Mai zi ceva ca sa imi bag pula in mata ...yeeeeee
Traiasca eminescuuu

Imediat! :)))

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.

Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ÅŸtie.

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Åži-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi ÅŸi blonde plete?

Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii... vin' la sânu-mï.

E ziua lui izabela totusi =))) :))

Atât de dulce esti, nebuno,
Ca le esti draga tuturor,
Cunosc femei ce dupa ochii
Si dupa zâmbetul tau mor.

Femei frumoase si copile
Te-ar îndragi, te-ar saruta.
Tu ai iubirea tuturora ­
Si numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire
Tu raspândesti oriunde-i sta ­
Esti fericirea tuturora
Si eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimavareaza,
ÃŽnvie totul unde-i sta,
Caci tu esti viata tuturora
Si numai eu viata ta.

De dragul tau si flori si oameni
Si stele sa traiasca vor.
Pe mine ma iubesti tu numai
Si numai eu doresc sa mor.
De M.eminescu

...

Pentru Neos!

Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.

Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mâinuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.

Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.

O! desmiardă, pân' ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! desmiardă, pân-eşti jună ca lumina cea din soare,
Pân-eşti clară ca o rouă, pân-eşti dulce ca o floare,
Pân' nu-i faţa mea zbârcită, pân' nu-i inima bătrână.
De M.Eminescu.

Un interviu de-alui T.Popescu si o contra de la Arthur Suciu.

http://adevarul.ro/cultura/carti/eminescu-ateu-niciodata-1_50fbd3b951543977a981f5b3/index.html

Si despre credinta lui Eminescu de Pr. Prof. Univ. Dr Ovidiu MOCEANU

http://mihai-eminescu.ro/dimensiunea-crestina/80-credinta-lui-eminescu

DomnulVoicu avertisment!