Metamorfoza

Metamorfoza

Şoricar trecu strada apoi inspectă cutia poştală, ridică un braţ de plicuri şi intră în casă. Corespondenţa se reduce la pliante publicitare şi facturi. Le sortă plictisit şi în timp ce căsca anevoie, îl plesni râsul la caraghioasele oferte cu câştiguri în oale, tricouri şi alte mizerii pentru care nici un om cu mintea întreagă nu s-ar osteni măcar să iasă din bârlog. Apoi, cu gândurile tulburi din cauza unei blondine apetisante de la etajul 1, deschise pc-ul şi începu să caute filmele lui preferate: Tom & Jerry. Tastând visător, dădu peste zeci de banere cu reclame printre care abia reuşea să se strecoare: închizi o fereastră, apar trei... "Hmm... Oare fac bani idioţii ăştia? ". Cu ochii umblând aiurea - semn că-i umbă mintea - îşi turnă tacticos un ceai de levănţică şi în timp ce sorbea gemând de plăcere, îi trecu prin cap că... "Oare n-aş putea să cumpăr reclamele? Ar fi doar ale mele... ". "Ia să le cercetăm niţeluş! ..." Zis şi făcut. După ce le dădu târcoale suficient timp, decise să modifice scriptu. Apoi răbdător îşi imagină că ţine un sac fără fund în care se scurg datele tuturor tâmpiţilor care-şi doresc oale, tricouri, cuţite şi chiar premiul cel mare! :-)) "Ai câştigat un Iphone.." =)) Nenumăratele "donaţii" generoase ca de la nişte imbecili pe măsură, luau drumul - cuminţele - către un cont paypal vcc (virtual credit card) urmând ca banii şă fie transferaţi într-un cont vba (virtual bank account) ... conform modului de operare (în mod virtual) bancar, "pleaşca" fu răsturnată cadou în contul personal al Şoricarului lacom.. Cu cardul doldora, Şoricar puse într-un sac de călătorie ceva lenjerie intimă, o pelerină de ploaie, trusa de igienă personală şi două tricouri inscripţionate Tom & Jerry, respectiv Mikey Mouse. Străbătu drumul către aeroport mustăcind de râs la gândul că în acest timp, toţi tâmpiţii care au depus bani pentru oale de noapte şi câştiguri surpriză, îşi cer drepturile iar două duzini de avocaţi se ceartă prin cine ştie ce săli prost aerisite. Îşi ridică voucher`ul şi mai avea timp până la decolare să înghită ceva. O foame zănatică îi zburda prin stomac făcând un zgomot asurzitor... Mişcându-se leneş, se descotorosi la primul coş de hârtii de toate instrumentele ingeniozităţii sale... Cartele telefonice ce îi aduseseră intenetul la bot pentru cea mai micuţă mârlănie făcută în toată viaţa lui amărâtă... Se aşeză la o masă şi începu să înfulece nimicuri. Simţea ceva în ceafă. Să fie muscă? Ţânţar? Instinctiv, îşi trecu palma peste zona vizată, dar furnicăturile nu încetară. Mirat, rostogoli ochii ca pentru a găsi o oglindă... sau o persoană care-i poate spune ceva despre asta... şi... surpriză! "Gâza nepoftită" era o tânără cu ochii mari, lipiţi de el, ce uitase să-şi termine prăjitura. Pentru că tocmai făcuse rost de curaj (cu bani cumperi orice), se îndreptă sprea ea, prezentându-se: - Mă numesc... Setter! (sclipi cu toată forţa urii pe care ceilalţi i-o sădiseră de mic..).

Alte intrebari de la 00_think

* Miracolul cât un pumn...
* Mâna salvatoare...
* Şmecherii virtuali, seria Flatulenţe