Pagini de ...suflet

Frumos ai talent esti si draguta ai si talent
un pupic si nota 10

Lacrimi

Eu simt ca mor uitandu-ma-ndarat
Si cum coboara lacrimi sa ma spele,
Te caut intr-un cuib de randunele,
Mi-e dor, macar in poze, sa te vad.
Si, totusi, dincolo de-acest prapad,
Tu ce mai faci, motiv al vietii mele?

Adrian Paunescu :)

Frumos Kutro

Stau in umbra ta...
Dar nu ma poti vedea..
Ceata e prea adanca...
Sa`ti patrunda iubirea...
Intind mana...dar strang pumnul..
Plin de ceata si de roua...Fug spre tine..
Si realizez ca esti doar in mintea mea..
Ai patruns atat de adanc ...
Incat relitatea si imaginatia...
Au ajuns la aceleasi limite pentru mine..
Vin`o si nu ma mai lasa..
In roua pustita..
Prinde`ma de mana,cum ma prinde`ai asta iarna...

Super versuri si melodieerror: Invalid URL!

Inevitabil


Am deschis palmele spre infinit si am ramas cu atingerea incremenita...
Ochii urmareau traiectoria lacrimilor care cadeau in sus.
Acolo spre portile trecutului sa ma intorc as vrea, alt drum sa aleg,
Alt suflet sa iubesc, alte lacrimi sa vars, alta piele sa ating,
Sa nu stiu ca tu ai putea exista, sa nu cad in abisul greselilor.
De-am fi fost doi straini nepasatori la pasii grabiti care sa nu ne aduca impreuna,
De-as fi avut curajul renuntarii cand inca nu era prea tarziu...
Daca nu te-as fi lasat sa imi viciezi sufletul si sa imi inveninezi inima,
Daca n-ai fi existat, zambit, daca nu m-ai fi privit cu patima ploilor salbatice de vara,
Daca nu te-as fi iubit, daca nu m-ai fi despicat in doua cu cinismul tau...
Ce viata frumoasa as fi avut...fara tine.
(eu)

Ete si o fatza melancolica pe care eu inca n-am descoperit-o :) ... frumos :*

Eram doar un pui de porumbel,
Abia priveam spre cer,
Nici nu visam la nori,
Tu m-ai invatat cum e sa zbori,

Cand sa ma inalt mai sus,
Soarele a apus,
Aripile mi s-au frant,
M-am prabusit pe pamant,

Nimic nu ma mai poate ridica,
Inafara de mana ta,
Doar ca e mult prea departe,
Asa ca v-oi ramane pe spate,

Ma misc, respir,
Nimic nu mai admir,
Fals... zambesc...
Si doar te iubesc.

Scrisa de mine acum 2 luni ... inca ma mai regasesc in aceasta poezie dar ceva mai putin, mai putina suferinta, timpul spala orice rana dar conteaza concentratia timpului :)

Miscator! tu le compui?

Doaaa....

Iubind in taina

Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.

Precizeaza si autorul, Mihai Eminescu "Iubind in taina"...nu e creatie proprie, deci asa ar fi corect;)

N-am vazut ca nu s-a copiat autorul.Oricum,cine l-a citit pe Eminescu stie:)

Eu vreau aici creatii proprii cat mai multe, daca se poate...hai coraj copii:D

Si crezi mereu ca daca un barbat nu te scoate afara din casa, daca te primeste in patul lui pana dimineata , te iubeste. Nuu. Iubirile astea nu se simt cu dor in suflet si cu p**a-n gura. Iubirile se simt la lumina lumanarilor, el tinandu-te de mana, nu de par sa i-o sugi mai bine, printre cuvinte dulci nu printre cuvinte obscene, stand in bratele lui si nu capra.

E inutil sa fugi, sa te ascunzi

Sub niste masti meschine,

Caci pana la urma vei veni

Tu singura la mine.



Ma vei privi la nesfarsit

Cu ochi mari de copila,

Si vom dori al nostru trup

Unit el sa ramana.



Si goi in noapte noi vom fi

Sub blanda raza a lunii,

Ma vei iubi,te voi iubi

Feriti de ochii lumii.



Abia atunci vom regasi

Suprema fericire,

Unindu-ne noi vom fi

Real si-n amintire.

David Ionel

-ratacire-

ori pe unde merg
frunze cad in cerc
si in clopot mi se-aude mersul
scriu scrisori pe foi
lacrimez in ploi
intr-un liber schimb cu universul.

nu pot sa stau drept
merg cu toamna-n piept
vintu-n toate ranile ma doare
si pe orice drum
ca un vers postum
vine frunza in intimpinare.

putredul accent
a lovit atent
fiecare fir de iarba verde
clipe indigo
care incotro
sa avem motive de-a ne pierde.

am sa-ti scriu scrisori
pe tulpini de flori
de lumina stelelor patrunse
si-un roman sa-ti scriu
folosind pe viu
sum umbrar de nuc tincturi de frunze.

frunze i-ti trimit
scrise cu grafit
sau cu movul iernii care vine
ce sa-ti mai insir?
frunze in delir
,,te iubesc" si ma gindesc la tine...

Un trup sarac
cand totul este negru si amar,
cand sufletul se zbate in zadar
privirea ta se-ndreapta catre cer
starnind speranta cautarii unui zel

nu ceri prea mult
nu ceri ceva
ceva ce nu poate sa dea
o zeitate unui sarac
lipsit de viata,de ce-i drag
nu ceri o viata fara griji
fara necazuri,fara piezis
tu ceri ceva,ce poate da.......

o mica licarire,o grea speranta,
ca mai apoi,in alta viata,
tu vei avea din ce trai
nu vei cersi ,te vei mandri
cu dragostea si darul Lui

atunci tu vei realiza,
ca viata nu-i atat de grea,
precum o vezi,si-o analizezi,
chiar fara bani,fara avutii,
tu totusi vei trai
c-un suflet mare si curat
un suflet care te-a incercat
in lacomia ta de trup sarac
(eu)

Nu pot sa vad,
Nu vreau sa aud,
N.am ce sa simt,
Nici ce s.ascult.
Nu merg,nu fug,
Nu vreau sa urc,
Nu pot sa simt,
N.am ce s.ascult.
Nu pot sa zbor,
Nu stiu ce.as vrea,
Nu vreau sa simt,
Nu sunt…Ba da…

Ps:nu sunt scrise de mine...dar nici autor nu am la cele 2..la care am il scriu

Solo quando le stelle smetteranno di brillare nel cielo, solo quando le onde del mare non bagneranno più le rive, solo quando il mondo non avrà più la parola “amore”… Allora solo in quel momento smetterò di amarti e pensarti…

Nu pot sa nu ma gandesc la toate cate au fost. nu pot. mi-as dori sa nu mai scriu, sa nu mai gandesc, sa nu mai simt si sa-mi sterg orice fel de amintire frumoasa. pentru ca ele chinuie si omoara mai cumplit decat zgarieturile sortii...

nu pot sa nu-mi aduc aminte cand ma strangeai in brate si ma pierdeam, topindu-ma la picioarele tale, cu dorinta avida de-a ma calca cu ele... peste ceafa, peste trup, peste suflet ca sa ma umilesc dulce fiind a ta pana la capat.

nu pot sa nu-mi amintesc cum te strangeam in brate ridicandu-ma pe varfuri, chiar si la orizontala, si vibrai in mine, vibram cu tine, si totul tremura de placere si se dilata in jurul nostru.

nu pot sa nu-mi aduc aminte cum ma mangaiai minute in sir si mana ta ma parcurgea in fiecare por, ca intr-o calatorie in infinit.

nu pot sa nu-mi aduc aminte cate ore adunate te-am mangaiat si trupul meu s-a prelins peste tine intr-un joc numai de noi stiut si adorat. eram avida dupa corpul iubirii mele, corpul perfect de barbat, corpul perfect intre oasele caruia ma potriveam ca intr-un norisor ce se muleaza pe mine.

nu pot sa nu-mi amintesc cum ne priveam cu flacari, si ne era foame de noi. cum ne-am fi dorit inca o pereche de maini, picioare si trupuri ca sa gustam complet voluptatea in care ne scaldam.

nu pot sa nu-ti spun ca mi-e dor!

Imi iubesc nevasta
este frumoasa si dulce
are parul blond
ochii...nu stiu
de mult nu m-a mai privit in fata
a devenit indiferenta

stam in pat
privim la televizor
nu are chiloti
sta cu spatele la mine
mi se scoala p***
ma doare
vreau sa ma golesc in femeia mea
in pantecul ei cald
sau in anusul ei
misterios
niciodayta nu m-a vrut acolo
pretinde ca e stramta
si are rozeta vaginala

ea refuza
priveste o emisiune inetresanta
fac l**a si-i privesc
spatele prelung
imi imaginez ca o penetrez
la fel ca altadata
e o iluzie
coa**le imi sunt grele
sunt statut de o luna
ea nu vrea iubire
vrea televizor
gafai greu
o rog sa ma lase sa spermez
pe rotundele ei fese
sau pe coapsele ei
nu aude nimic
ce emisiune grozava
vede pe ecran
nesimtita,
cat e de frumoasa

imi vine...ahhhh
lichidul gros si alb
o stropeste intre buci
se prelinge prin flocii ei
nu cred ca-i atenta
adorm privind-o
o iubesc
dar ea a uitat cuvantul dragoste

=))))=))))))

Ce poate fi in viata mai placut
cand nimeni nu stie ce ai facut
pe cine ai iubit si unde ai zacut

ce poate fi in viata mai placut
cand numai tu stii prin ce-ai trecut
cand erai cu vaca la pascut
si acum esti director la bucales
si maine dormi in scaunul de ales

ce poate fi in viata mai placut
cand cartea, diploma nu are valoare
si numai ce ai in buzunare
ce poate fi in viata mai placut
bagi un joint si n-ai trecut

ce poate fi in viata mai placut
sa-ti calaresti gagica pentru care te-ai batut
ce poate fi in viata mai placut
cand nimeni nu poate stii ce ai facut......

Moartea iubirii…


Pe drumul plin de oasele tăcutelor năluci,
De vei păși vreodată, aminte să-ți aduci
Cum descompuse clipe cădeau sub lama vieții,
Cum vise reci și frânte zăceau sub spasmul gheții.

Acolo –n cripta veche a veștedelor sorți,
Zgâriau prin sarcofage zăludele regrete,
Mureau încă odată izbindu-se de porți
Fantasmele iubirii cusute în portrete.

http://www.youtube.com/watch?v=tDwzNO9W-78

creatie proprie, sper sa va placa si clipul

E super funebru dar frumos

Foarte tare :))

Tare este sa simtiti ce scrie aici


ingenunchez in fata ei si-o rog sa nu plece
suntem in hol ,este opt seara
e imbracata cu o rochie neagra,scurta
din dantella transparenta
i se vede parul auriu al pubisului
nu poarta chiloti
tzatzele rotunde sunt albe ca doua luni
merge la intalnirea cu celalat...
disperat ii propun sa facem dragoste
pe dusumea sau in bucatarie
cu un gest de dispretz refuza
atunci exasperat
ma deschei la pantaloni si fac l**a
chiar sub ochii ei
chestia asta o plictiseste
´´termina mai repede, animalule´´
imi zice
totusi s-a inrosit la fata
imi frec p**a
ea nu mai spune nimic,se opreste langa usa
apoi se intoarce
´´ejaculeaza odata,trebuie sa plec´´
ma apropii de ea masturbandu-ma
capul p**** atinge materialul fin al rochiei
ea sta pe loc,nu se da inapoi
asteapta
cu un gest neasteptat
imi cuprinde co**ele intre palme
strange pana cand
sperma alba si calda tzasneste
o stropesc pe pantofi si pe rochie
se sterge cu batista
´´asta -i tot ce poti?´´
zambeste
´´adio boule,nu te-am iubit niciodata´´

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Incep sa ma dezghet usor,
Incep sa zbor,
Aripile incep sa-si revina,
Tie iti apartine aceasta vina,

Fluturi imi zburda prin stomac,
Nu mai stiu ce sa fac,
Nu-ti spun ca te iubesc,
Nu vreau sa te amagesc,

Dar nu garantez pe viitor,
Deja de tine mi-e dor,
Chiar daca inca nu te iubesc,
Doar la tine ma gandesc.

Glasul iubirii oarbe
Linistea serii l ascula
Apele marii l descanta
Soarele n vazduh il canta
Umple cu el zarea ntreaga
Luna pe cer il dezleaga.

Iubirea mea e oarba
Uitarea mi e draga
Buzele mele o cheama
Inima ncepe sa geama
Raul se spulbera n zare
Iuresul dragostei oare
Iesi va odata la soare?

Oarba mi este iubirea
Asa i a foat sortirea
Razele soarelui sa nu cunoasca
Bucuria sa se risipeasca
Ea insasi sa goneasca n intuneric.
(mama)

Ma bucur ca te-am cunoscut,
Am facut ce am putut,
Si nu renunt pentru nimic acum,
Sa avem acelasi drum,

Tu mi-ai dat aripile inapoi,
Vreau sa fim doar noi,
Tu pentru mine,
Eu pentru tine,

Nimic sa nu ne stea in cale,
Spre fericirea cea mare,
Acum tu intelegi ce vrei,
M-ai lasat in pana de idei

O poezie speciala...un poet deosebit...

Ionut Caragea - Inventarul sentimentelor

si iar îti face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea fireasca
a suferintei


viata este un strat subtire de pamânt
sub care mortii se pot întinde cât vor


mortii dedesubt viii deasupra


si iar îti face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea fireasca
a suferintei


viata este o apa cugatoare
arunca o piatra în apa si asculta
numele celui ce urmeaza sa moara


pietre la fund pietre la mal


si iar îti face inima inventarul sentimentelor
toate lucrurile sunt în ordinea fireasca
a suferintei


viata este cât vezi cu ochii
norii soarele stelele cerul si luna


oamenii dedesubt zeii deasupra


si o pasare oarba
cu ciocul încovoiat
spre propria inima

daca doriti sa citit si alte poezii de acelasi autor,aici aveti sursa


http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/c/ionut-caragea-6zucnhd/inventarul-sentimentelor-6zuntus.html

Http://www.pruteanu.ro/701corbul-solom.htm


"Corbul" de Edgar Allan Poe

,,te-am iubit fiindca esti frumoasa
te-am iubit fiindca esti unica
te-am iubit fiindca esti inimoasa
te-am iubit fiiinca esti desteapta
te-am iubit fiindca esti delicata
te-am iubit fiinca erai culta
te-am iubit fiindca erai muta...
de ce ma iubesti?
te iubesc fiinca esti cum esti
te-am iubit
si te m-ai iubesc inca
neclintit ca o stanca
te voi iubi...

Privesc cerul, fara speranta,
Doar visez la o noua viata,
Alaturi de tine,
Dar stiu … ca nu e bine.

Nu e bine sa iubesc,
Risc iar sa ma ranesc,
Dar nu ma pot abtine,
Sa nu ma gandesc la tine,

Zambetul tau m-a fermecat,
Parca m-ai posedat,
Vantul imi sopteste numele tau,
Tut e plimbi prin gandul meu,

Ceva nu e in regula cu mine,
O fir au? O fi bine?
As vrea sa ma pot controla,
As vrea sa-mi stapanesc mintea,

Ma uit pe cerul aprins,
Parca numele tau este scris,
Nu sunt baut,
Poate mi s-a parut,

Dar pe inima mea,
Sigur e initiala mea,
Acum sper sa nu ti-o iei si tu in cap,
Nu stiu ce am sa mai pot sa fac

Scrisoare...


Intre clipele de azi si cele de maine, mereu o sa zaca acelasi frustrant ecou fara sfarsit… Ecoul chipului drag pierdut, zambetului propriu in oglinda pe care am impartit-o candva cu un suflet care parea geaman cu al meu… Palmele calde poposite noaptea tarziu, pe coapsele si pieptul meu pline de efervescenta iubirii, bratele ocrotitoare, inlantuite intr-un vesnic si sigur inceput de dimineata,intr-un etern sfarsit de zi impreuna…
Cand ai plecat, ai luat cu tine si orele care treceau precum secundele, anii care alergau precum minutele… Ai lasat neantul , timpul care s-a oprit la clipa in care oglinda noastra s-a preschimbat in cioburile dezolarii, in singuratatea sfaramata pe scarile care ti-au atins talpile pentru ultima oara.
Ai luat si urmatoarea aniversare a noastra, urmatorul Craciun, urmatorul dans in noapte, pe strazile goale si umbrite doar de trupurile calde care se miscau la unison… Ai luat si visele, sperantele, l-ai luat si pe „maine”…Ai lasat doar un vesnic „azi” infrigurat, incremenit intre peretii unui cosmar ce se repeta la nesfarsit in fiecare zi,in fiecare noapte…
Nu mai pot dormi …fara tine. Totul pare imposibil acum, cand nu iti mai simt mirosul pe cearceaful moale, cand parul tau nu se mai rasfrange printre degetele mele dependente, cand ochii tai nu ma mai privesc dimineata, in timp ce dorm…Cand ma doare trupul zbuciumat de dorul bratelor tale…
Nu mai pot zambi…mi-ai furat si ultimul suras…in goana ta spre nevazut.
Si am ramas aici, la rascrucea celor mai pustii vise spulberate, cu talpile arse de cenusa unui „ieri” prefacut in nimic, intr-o secunda…cu mainile infipte intr-un „maine” ,cu disperarea muribundului care mai cerseste o clipa de viata, in care, sa cuprinda cu ochii,cu sufletul,cu toata fiinta, intreaga frumusete a supravietuirii…Cu trupul amortit intr-un „Azi” gol de parfum, de gust, de culoare…
Si acum , tocmai acum, cand te gasisem..dupa atatea cautari, dupa atatea sperante invaluite in curajul unui temerar…
Si te-am pierdut,precum un orb isi pierde vazul, tocmai cand isi dorise cel mai intens implinirea unui vis,pe care sa il traiasca privindu-l in toata splendoarea sa...
Precum un insetat in desertul fara limite, care s-ar simti salvat de o singura picatura de apa…
Iluzia iubirii dureaza atata timp cat suntem cuprinsi doar in propriul univers…tot ce este in exterior, dauneaza…
Te voi cauta acolo unde va plange apusul pentru ultima oara si unde…o dorinta se implineste mereu.
La capatul lumii, la marginile cele mai intunecate ale zilei de maine.

(Andreea)

Cântec de leagăn….

Azi noapte mi-ai cântat…somnul meu era purtat pe aripi de umbră, cu îngerul neputinței la căpătâi, mă zbăteam între ieri și mâine, suspendată pe margini de abis. Ți-am auzit glasul, suav și cald, chemându-mi zâna să mi învăluie sufletul în vraja curajului de-a privi dincolo de bezna visului.
Am început să țip în mine, adânc mă transformam în anxietate și gîndurile deveneau praful magic de pe aripile fluturilor morți. Ți-am spus că în timp ce îți auzeam glasul au murit toți fluturii? Au căzut carbonizați de flăcările unui prezent care insista să îmi tulbure somnul.
„Înger dormi, așează-ți aripile în cuierul solitudinii,
Înger plângi, lacrimile tale să fie glasul pierderii…”
Te auzeam, glasul tău avea sunetul amorțit al vieții, prinsă în ghearele neputinței de a țipa în vis că eu, nu vreau să îmi pierd aripile, să le văd arzând în zbor…
Azi noapte, m-am trezit într-un vis în care visam încă, aveam brațele însângerate și picioarele amorțite de durere, privirea spre tavanul cu aștrii suspendați…și cu pana din aripa unui înger căzut, carbonizată pe pieptul meu…
Căzusem, nu mai exista sus, doar durerea pe care o simte un suflet conștient …de trupul muritor în care zace.
Azi dimineață, m-am trezit căzând.

Trairea clipelor pierdute


Cutreierand prin amalganul vietii
Si deschizand clipa cu clipa
Descoperii trairea clipei si-al visului grai
Ma-ncapatanez sa freamat si forez continuu


Pana simt trairea si al ei licar
Pompez speranta si lupt ca un ogar
Si totusi nu ma-nvat minte
Ca totui in zadar .


Dar eu traiesc trairea clipelor tarzii
Si nu pot dicta hardului ce-mi bate ca o zuza
Caci ea simte crezul si da viata clipei
Ce-mi transforma totul in entuziasm continuu.