Pentru ca toamna....

Lucian Blaga - Amurg De Toamnă


Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roÅŸii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
ÅŸi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

:) bine ca n-am ars ciorba.:P :)))))))))))))))

Am văzut pisica neagră,pffff,îmi merge rău patru ani,sau șapte?! :))))))))

Un amic de-al meu a excelat în bucătărie și chiar a ars ciorba! :))))))
Ea este de vină! :))))))))))

:) si...ce mai ramane?

Rămâne nostalgia clipelor frumoase,
Fumul frunzelor moarte...
Cănile de vin golite...
Precum..Copacii de mantia frunzelor ruginii!
Strigătele de bucurie ale revederii,
Suflul vântului ce ne trezește la realitate!
Prietenii,grătarele uitate într-o cămară...
Așteptând venirea fulgilor de nea...bla/bla/bla...:)))))))))))))

Ne infasoara toamna din priviri/ Si frunze pline de sclipiri/ Ma infasori in ruginiu-ti soare/ Si ma alini plin de candoare😊🎁

Pff, pusesi bla, bla dupa fulgii de nea! :)))))

Pentru tine, draga mea! :****

Poi,intram în lumea mea și...vă stricam frumusețe de topic! :))))))
Aveți o privire în avatar că-mi este foarte frică! :))))))
Am găsit o mare D-na prin muzica mea. :)

Mai este pană la fulgii de nea! :))))

:(((((((((((((

Anotimpul meu preferat si frumos colorat,intampinat de-o luna gatita pe masura.O toamna frumoasa !

:) pentru tine! :**

Uite ca mi-ai amintit de nelipsitele gripe de toamna.:)) :*

Ha!
Horia brenciu-septembrie ,luni

Brenciu... o jigodie; isi maltrata angajatii de jos. Un amic de-al meu ce povestea... ramaneai fara replica ! Asa lucreaza toti tantalaii astia, pe care-i numiti vedete ! NISTE SOBOLANI NEMILOSI !

....../

:))) bine. bine, fara gripa.

Dacă suntem romanticoși,apoi....să fim pană la finiș,nu?! :)))))))))))))))

MANIPULARE DE TOAMNA

Era toamnă!
Pe ici-pe colo!
Era atât de toamnă
de parcă nu mai erau
nici trenuri,
nici câmpii,
nici zboruri
și nici măcar ii.

Era, ce întâmplare,
tocmai toamna aia
care topește totul în jur.
Toamna aia
care îmbracă totul în frumos,
dar, la rândul său,
ia câte ceva din frumusețea
lucrurilor și vremurilor
pe care le rânduiește
și le domină.

Era tocmai toamna aia
apăsătoare până la prăsele,
toamna aia
care ți se înfige
ca un cuțit în spate.
Nu curge sânge,
nu e nevoie
de nici o intervenție
chirurgicală,
nici măcar de o recomandare
și, cu atât mai puțin,
de o rețetă,
dar doare al naibii de frumos,
până la os.

Era, câtă poezie în tot ce face ea,
toamna aceea, în care te doare totul
și nu mai simți nimic.
Te anesteziază ca și când
ți-ar curge direct în vene,
împrăștiindu-se prin tot corpul
ca un gaz.
Era tocmai toamna aia,
care vine când nu vrei tu să vină
și pleacă atunci când vrea ea să plece.
Ca o ispită, dar și ca o izbăvire
în același timp,
în același anotimp,
era toamna aia
care face tot ce vrea cu tine,
fără ca tu să te poți împotrivi
cu ceva, cu cineva.

Te lași posedat de duhul ei,
abandonat și cuminte,
făcându-ți scenarii
despre derivă,
dar și despre zbor.
Ca o pasare care plutește
cu aripile desfăcute,
cu un vârf spre cer
și cu celălalt spre pământ,
ca o pasăre care zboară
între orizonturi, spre nesfârșit.

Da, da
era tocmai toamna aceea,
orice s-ar spune
și oricâte s-ar face
pe seama ei.
Și oricât ar încerca
buletinele de știri
să spună altceva decât era,
și oricât s-ar strădui
manșetele ziarelor
să dovedească
tocmai contrariul,
era tocmai toamna aceea...

Era doar o melodie cu septembrie:)))))))nici eu nu l suport;)

:) Like! ;)

:) si nu stiu daca toamna......

Sa o uitam noi pe cea mai celebra...deci::
Rapsodii de toamnă

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Åži-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaÅŸtere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
ÃŽn costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aÅŸa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ÅŸtirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor ÅŸi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste ÅŸolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...

A venit, a venit toamna,
Acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine
Sau mai bine cu umbra ta...

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
Ca au să-mi creasca aripi ascutite pan' la nori,
Ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
Iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
ïntr-o dragoste mare....


Emotie de toamna-Nicu Alifantis

:)

Da,da toamna...
Frumoasă-mi ești iubita mea,
Rochia ta din frunze ruginii,
La pieptul meu a-și vrea să fii!
Să mă săruți doar cum tu știi.

Să alergăm pe câmpul adormit,
Doar noi doi,așa cum ne-am dorit...
Eu,Tu,și Toamna cea venit,
Să-mi spui,să-ți spun,ce am pătimit!

Ce bine că suntem vii în lumea asta moartă,
Eu nu-s cerșetor din poartă în poartă...bla/bla/bla! :))))))))))))))

Mrrr.... :))))))))

Patru evanghelii scrie-vom despre căderea
frunzei în toamnă.
Matei zice-va:
- Frunza de verdele verdelui cădea-va în toamnă.
Marcu striga-va:
- De greutatea vieţii şi de viaţă pe viaţă cădea-va
frunza în toamnă.
Luca va zice:
- Din nedragoste, din neînviată moarte,
din verde repetat numai cu umbra
cădea-va frunza în toamnă.
Ioan se va ridica ÅŸi va zice:
- Toamna nu cad frunzele,
toamna cade numai toamnă
ca o frunză cade toamna, toamnă.
Stau şi e toamnă şi sunt frunză
şi cad pe pământ.
Evangheliile toamnei - Nichita Stănescu

Un clip frumos...cu o melodie pe masura!Multumesc! :)

Lasă bre,sunt frunze pentru toți,poți să-ți pui și în chi... Aștept continuarea! :)))) Mrrrr :P :)))))))

Septembrie galben. Seri lungi, viorii,
Fug zilele verii spre soare. Trec stol
Cocorii scad sus. Toamna vine domol.
Din vara în vara, dand iernii ocol
Septembrie cald e-n septembrie gri,
Septembrie galben, putem hoinari?

Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri!
Septembrie gri, septembrie gri

Septembrie arde-n paduri aurii,
Se mistuie vara din pomi in pirjol.
Chipul toamnei e plumb. De-atat fum se-nnegri.
Cocorii s-au duuus. Toamna, cerul e gol:
Septembrie cade-n septembrie gri...

Septembrie, sep-tem-brie gri
Septembrie cald, nu muri, nu muri!
Nu muri!...


Romulus Vulpescu -Dialog pentru septembrie

Consider acest toapic , un afront la adresa persoanelor care nu mai procreeaza! :-p pt ca ..deoarece si ofcorz , autoarea invocind toamna cind ,,se numara ,, bobocii , instiga la revolta pe tati userii care nu mai pro-creeaza !! din aceasta cauza , ma simt extrem si tare revoltat si ma manifest astfel :

De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.

Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.

Eu simt că mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
Să te culeg din tot ce nu se poate
Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.

O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.

P si S : buna seara! :-p

Buna seara, prietene!

Https://www.youtube.com/watch?v=2nE08W9uipA

Veronica Micle - Pasare cu pene albastre

Pasare cu pene albastre,
Martora iubirii noastre,
De-i sfârsi cântarea ta,
N’asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu, caci cine stie
Daca mâni nu m’a uita.

Râule cu apa lina
Si curat ca o lumina,
Cât ne vezi de fericiti,
Starea noastra n’o rasfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Si-om fi vesnic despartiti.

Iar tu luna, draga luna,
Tu a noptilor cununa,
Sa nu spui ca ne-ai privit.
Poate mâni a tale raza
N’ar putea macar sa creaza
Ca vreodata ne-am iubit.

Am si uitat cum se zambeste,
De ger, mi-s buzele de iasca .
Murit-a inca o nadejde,
Un cantec nou o sa se nasca.
Un cantec care, fara voie,
Imi va porni spre judecata ...
Iubirea, insa, n-are voie,
Cand stie a canta, sa taca.

Toamna cu dor
Romeo Morari


Miroase inc-a toamna dezmatata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cea adevarata?...

Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubito, nu te teme.

Miroase inc-a pajisti prin artere,
A fan cosit si-a-nvaluiri de ape...
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
Iar restul e tacere...


Nu stiu daca a mai fost publicata,dar mie personal imi place foarte mult

... Pe-al sanului tau suflet / Ca toamna voi cadea / Si-i voi sopti incet, inccet / Ca el e mantuirea mea.

Https://www.youtube.com/watch?v=7YlgeaX6d5s

Sa-mi giugiulesti barzoiu:))))))) asa se numeste httpstul asta :))))))))))))

Suna urat. sper ca nu faci bascalie.
eu am pus o strofa frumoasa. asa....ca e frumoasa

Stai ma dana ,stai auzi? :))))))))) desfa intai barzoiu ,ce te grabesti ca fata mare ...ca io n-am fata barzoi ce dreacu ,tu nu sti ca io-s cu dihorul ? :)))))

L-am deschis si vad. chiar acum.

Olteanco,sarisi repede de cr in sus ...:)))))))))

Par casele palate sub vraja inserarii
Si norii le mangaie cu palme de sofran,
Si nu-i mai larg si pasnic nici insusi cerul marii
Decat acest cer vesnic si-adanc, de Baragan.

Isi salta rosii tuiuri in vanturi papusoii
Miscand sub adiere apripa de strujeni;
Tragand la care pline merg lung pe drumuri boii
Pe langa negre garduri mancate de licheni.

Cresc focuri mari de frunze cu scanteieri usoare
Spre luna incruntata, lipsita de un sfert,
Iar vantul poarta-n trambe miresme-mbietoare
De lapte proaspat muls si proaspat fiert.

Albastru cer de seara se despleteste-n sara
Si bumbi de stele rosii la geamuri se aprind
Ograzile arata cu toate in afara
Belsugul lor tacut ce il cuprind.

Nicolae Labis

Se vede ca-s olteanca?:))))))))))))))

:))))))