Poezia toamnei

Nichita Stănescu

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.


Pentru ca este un topic fara cuvantul sex in titlu, o sa-mi raspund singura din lipsa de participanti la trafic.=))))))))))))))))))

Asta'i topic pt literati! :)
yo ...ador remix'urile! :))) clasicele ma depasesc! :)

Gresit, asta-i topic fara sex! =)))

Pt Doamna mea , Ana! :)

...

:) pentru doamna ta o melodie cu toamna. :*

:)
Marţi, 19 Octombrie 2010 13:43

Ana Blandiana...

Revin în toamnă

Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate -
Åžtiu iarna care vine, ÅŸtiu bruma care cade
Şi ceaţa nesfârşită, nenţeleasă.

Dar eu visez amiaza-mbrăţişată
De frigul dimineţii şi al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.


Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriaşe nopţi
Şi-n strugurii zdrobiţi în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copţi.

Eu vin spre frig, deşi de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Şi tulburat în asfinţit de brumă.

Mi-e frică de-ntuneric şi totuşi vin, şi vin
Din nesfârşite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin ÅŸi moare.

Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă demnitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate.

O toamna va veni candva tarziu,
Cand tu iubito-mi vei cuprinde gatul tremurand
si strans vei atarna de mine cum atarna o cununa
de flori uscate
de stalpul alb de marmora al unei cripte.

O toamna va veni si-o sa-ti despoaie
de primavara trupul, fruntea, noptile si dorul
si-ti va rapi petalele si zorile
lasandu-ti doar amurgurile grele si pustii.

O toamna va veni si mastera
din toate florile ce le-ai avut vreodata
numai pe-acelea n-o sa ti le ia,
ce-o sa le-asterni peste mormantul tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primavara ta.
Lucian Blaga

Pentru ca vine..... :)

Aşteaptă să vină octombrie Ana Blandiana

Aşteaptă să vină octombrie.
Aşteaptă să treacă
Tulburea fugă de moarte
Ascunsă în rut,
Neroada furie a creÅŸterii
Şi coacerea oarbă.
Aşteaptă până creanga
Se leapădă de fructe
Şi fiara îşi uită
Puiul crescut.
Rămâi în cer
Până când ziua
Are curajul să se umilească,
Punându-se cu noaptea
Spate-n spate
Să vadă cine-i mai înalt
Şi noaptea gingaşă se-apleacă
Spre a părea
Egale ÅŸi surori.
Nu te-apropia
Până te cheamă
Sânge stângaci
Ca să cobori.
Tu vino numai când răsare
Înlăcrimatul soare de octombrie
Din oul văruit cu nouri,
Clocit în calde veşnicii,
Pândeşte cumpăna din care
Se lasă-n jos cuminte -
Atunci
Poţi, chip de om purtând,
Să vii!

Aerul acesta se duce odata / cu subtirele cantec pe care il tine / ca un simun, ca o roata / alergata inlauntru, in sine. / Tandra sufocare, un falfait / de aripi verzui se-ncearca; / iau lumina drept aer si mit / si leagan si barca... / Nimeni nu se mai desprinde din el, / pe insusi sunt lacate; / la moartea acestui prelung menestrel / cazi tu in genunchi, si roaga-te... N. Stanescu, Un madrigal (din '0perele imperfecte')

Pastel Geoge Bacovia

- Adio, pică frunza
Şi-i galbenă ca tine, -
Rămâi, şi nu mai plânge,
Şi uită-mă pe mine.

Åži s-a pornit iubita
Şi s-a pierdut în zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare…

- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică…

Toamna aduce si astenie ...unora ! mai mult de atat nu'mi iese, oricat m'as straduii! :)
Dedicatie ..pt astenici , ofcors! :)))))

... si de dusmani si lovele unde zice!?

Nu pot sa cred ..ce sunt in stare sa ascult! :)

=))) pentru tine, Nicolae Labis:

Dans

Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare...

Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nicio şoaptă. Numai să-mi intinzi
Braţele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Câtă deznadejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...

Maine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Când mi-am plâns iubirea destramată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi -
În nisip, scrâşnită, laşă remuşcare...

La BRD! =)))

Spre serpuitul pom in sus / prin seara atarnand fasii, / la doua case negre, dus / cu gandul, ganduri regasii. / Un fantomatic trup treceam / prin ziduri si prin trunchiuri mari / si inca un copil eram / printre-nteleptii solitari / care-au murit de-atunci lasand / nocturnul tei, lemnos cercel, / lin, la urechii serii balansand, / un leagan pentru dat idei in el. N., TEI NOCTURN

... la urechea serii

:-p

Somn lin voua si o toamna...acum! :)

Bere de Grup - Societe Generale! Mie mi-au placut doar "Floare-albastra" si "Doina" (cel mai mult) de Eminescu. Una, pe senti, cealalta pe patriotism. In rest, corigent la "uman". Eu sunt pe "real" din tata-n fiu.
http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/floare_albastra.htm
http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/doina.htm

-Imi ceri sa te iubesc,toamna...
Hmm...Doar pentru ca esti frumoasa
Crezi ca ti se cuvine totul?
Dar tu?De ce-mi ucizi vara,an dupa an?
De ce ma arzi cu frunzele tale rosii ca focul?
Imi lasi cicatrici pe trup si in suflet...
An dupa an...De ce te-as iubi?
-Pentru ca sunt frumoasa,mi-a raspuns zambind...

Rapsodii de toamnă ( George Topârceanu ) http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/raptoamna.php

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Åži-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaÅŸtere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
ÃŽn costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aÅŸa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ÅŸtirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor ÅŸi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste ÅŸolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...

Topârcenu chiar că are poezii de toamnă... :) Felicitări pentru poezia de la începutul topicului, Amely13!

In cumpana cu tot ce-a fost, pe-o dara de lumina,
inaintam prin foi, prin aur ravasit, prin bruma fina.
In nestire, ici si colo, manile ne umbla
prin cupele de flori, prin cele de pe urma.
De n-ar fi fost zadarnicit de-un crud brumar,
polenul ar mai fi putut sa fie inca - jar.

Si umbrele ni le vedem, in spatiul fara prisacar,
deodata nefiresc crescute printre lemne
in rariste cazand, ca pe cadranul plin de semne
al unui ornic alb solar.

Albinele mai au o zi in toamna, pe afar'
si-n cosnitele impletite din nuiele,
o zi mai au cand trebuie sa-nvete
anevoioasa toata arta, mestesugul mut
de a pastra-nauntru pentru ele
ardoarea verii ce-a trecut.

Ne sfasie pe amandoi un zumzet lung in aer falnic,
ne doare-albastrul. - La noapte-i ceasul hotarat
coroanele sa cada, surd si dintr-o data,
din copaci, cutremurand meridianele c-un jalnic
mulcom fosnet.

Brumar

Lucian Blaga

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.

Adrian Paunescu

Si totusi vine toamna

La poezii sunt cel mai tare si va supun atentiei o mica parte a enormei opere, mai exact 4 bucati:

Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.

Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta

Am iesit in gradinuta
Patrunjelu-i pin la puta
Ma, al naibii patrunjel,
Nu pot sa ma p*s de el.

Esti frumoasa ca o stele,
Tu mi-ai rupt inima-n doi,
Toate sufletele mele,
Bate pentru tu si noi!...

Sursa: folclorul cocalar

Colo sus in gradinuta
in timp ce pisa mararul
A'ntepat o albinuta
Drept de putza cocalarul.

El de putza a fost piscat
si un c** i s-o umflat
s-o manea el a creat
masturbarea s-a-ncheiat:))))

S-a dus naibii romantismu' topicului... Insensibilelor si pornograficelor si nesatulelor!

Zise cocalaru' sef:))))

De v-ar da Domnu sa fie toti cocalarii ca mine!

Un cantec vechi, irlandez:
The altar boy, the altar boy
The dirty little beast
He filled his ass with broken glass
And circumcised the priest.

Muzicala, merge?

Https://www.youtube.com/watch?v=SOMIqCbx1gU

Gresit!:d

Sa pice frunza!

E deja toamna, toamna iar
Asa ca doamna, ia-ma de pe jar
M-ai tot tinut pe el, in estival
Dar e prea mult un jar autumnal.

La fel ca Eva cu Adam, odinioara
In frunze as vrea sa te imbraci sumar
Apoi sa-mi pici la ceas de seara
Si frunzele sa-ti cada pe mine, in budoar.

by brad_brad >)>)>)

,,,,.

:) de tine ma lipsesc cu mare placere. Sa nu uiti! ;)

Sa pice frunza!

E deja toamna, toamna iar
Asa ca doamna, ia-ma de pe jar
M-ai tot tinut pe el, in estival
Dar e prea mult un jar autumnal.

La fel ca Eva cu Adam, odinioara
In frunze as vrea sa te imbraci sumar
Apoi sa-mi pici la ceas de seara
Si frunzele sa-ti cada pe mine, in budoar.

by brad_brad >)>)>)

Iar despre tine incep sa-mi schimb parerea! =))))


Celorlalti nu le pot raspunde deocamdata... chestia cu doua raspunsuri si atat! Desi autorii de topice ar trebui sa nu aibe restrictii la raspunsuri pe topicele lor, zic si io, poate ma aude careva! =)))))

"Iubito,vine toamna"

Adrian Paunescu

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurînd singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămîi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine ÅŸi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.

Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaÅŸi se umple valea
Iubito, te iubesc ÅŸi vine toamna.

Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cît eşti de disperată şi senină.

Iubito, vine toamna pînă-n oase
O simt în mîna care ţi se-ntinde
PriveÅŸte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colïnde.

...



Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Åži tu citeÅŸti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

Deodat-aud foÅŸnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri ...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.

Mihai Eminescu

Foarte interesant, sunt.... fara cuvinte! =))))

Da, Cris, merge.... e tot poezie ....

Iubita mea a făcut un topic cu poezie de toamnă şi a uitat să-mi spună!.....:))....Deoarece doamna toamnă e preferata mea trebuie să raspud întrucâtva cu un colind.....de toamnă :

Noaptea muşcă din lumină
peste vise ruginii,
strigăte de ciocârlii
care nu au nici o vină
se aştern ca o cortină
pe cămpii.

Ciucuri lungi de nostalgie
nasc din rumene visări
timpii lungi de contemplări
iar din flacăra lor vie
răspândesc melancolie
peste zări.

Capul sur al unui munte
leneveşte între nori,
părăsit de călători
ÅŸi pe veÅŸnica lui frunte
îi cad pletele cărunte
printre zori.

Văntul suflă ud tamâie
peste focuri roÅŸ-aprins
Stinge soarele încins,
pe când umeda gutuie
cu alura de statuie
m-a cuprins.

Somnul plânge vise crude
hibernatic şi plapând,
se retrage intr-un gând
printre vremurile ude
lăsând ramurile nude
frematând.

Ai intrat in toamna sufletului meu
Rascolind ruginiul trist
al frunzelor uscate...
de viata... de dor...lacrima gandului tau,picatura de dragoste
mi-a inmugurit
primavara unui zambet
de-acum,valul din sufletul tau
imi uda tarmul cu drag...
de-acum..toamna din sufletul meu
isi va plange frunzele
a bucurie ca o simfonie a sufletelor noastre
rascolind arpegii fierbinti...

In camera mea / S-a facut parca mai cald... / Fotoliul moale se simte parca mai bine, / Ca un motan caruia i s-a asezat / o perina moale sub cap. / Oare ce suflet se bucura asa tare in soba? / As umbla din casa in casa, / Sa aprind peste tot / Cu acelasi gest incarcat de grija / Focul in soba. / Toti copiii din lume / Sa cunoasca dragostea dragostei mele. / Si sa spuna simplu, / De cate ori ma vad venind cu chibrituri: / "A venit sa aprinda focul!". / Si sa se bucure. / Atat. MARIN SORESCU

:)

Gândindu-mă la Tine


Învie-n mine-o oază vastă
Și-mi urlă-n cuget a visare
Muierea nouă, cea bălaie
Ce-mi crește-n suflet ,ca o floare !


Ești Tu , Femeia zveltă-n zâmbet
Cu ochii larg deschiși la vise
Ce așteaptă de la dânsul,
Iubire tandră, și răbdare.


Iar El cu ochii obosiți la încercare
Dorește clar să creadă-n dânsa
Precum iubescu-i Ei parfumul
Clipelor , de odinioară !

Na , nu-i de Toamna , dar e de ruginiul trairilor mele-n versuri :)

:) avea lucruri mai importante sa-ti spuna.:*

:) toamna ca un sentiment. ;)