POveste cu iz de telenovela...

POveste cu iz de telenovela...

,,M-am casatorit in '87, constrans de familie si de prietena mea, care mi-a spus ca este insarcinata si ca in curand se va naste rodul iubirii noastre.Am facut in graba nunta...ca deh, nu se cuvenea , asta in opinia parintilor mei, ca sotia mea sa mearga la altar, cu burta mare.Au trecut lunile si sarcina s-a dovedit a fi una falsa...dar deja era prea tarziu ca sa mai am remuscari.In '89, in sfarsit s-a nascut baiatul nostru. Eu munceam si in paralel faceam si o facultate. Sotia mea, muncea si ea...bunica mea , era ceea care ne crestea copilul, pentru ca in aceea perioada, concediul prenatal, era de 3 luni, daca nu ma insel. Dupa cum am mai spus, bunica mea, se ocupa de cresterea copilului si de toata gospodaria...Mi-am surprins sotia , in casa noastra, in patul conjugal, cu un tip cu vreo 10-15 ani mai in varsta decat ea...am hotarat sa divortez,desi era o situatie grea si aici ma refer la faptul ca aveam un copil si ma gandeam ca nu ar fi bine sa creasca fara ambii parinti.Orgoliul de barbat, nu m-a lasat sa trec peste acest lucru...si m-am hotarat sa nu mai raman nici un minut alaturi de ea. MI-am luat copilul si am plecat la parintii mei, unde eram hotarat sa o iau de la capat, chiar daca acum responsabilitatile erau altele. Acum, vorbesc usor, dar nu a fost o situatie tocmai placuta. Anii au trecut si am cunoscut o femeie frumoasa, care avea si ea o fetita dintr-o relatie anterioara.Ne-am casatorit, in scurt timp...viata mea s-a schimbat, m aflat si eu, ce e iubirea cu adevarat si cate alte sentimente implica ea.Copilul meu, a ramas in grija parintilor mei. Eu eram cel care il intretineam, cu tot ce avea nevoie:haine, imbracaminte, vacante si facultate platita...si fosta mea sotie-i oferea pensia alimentara , nimic mai mult. Cand fiul meu, a vrut sa mearga la facultate, mama lui , i-a spus:,,mergi la munca, mai bine, nu trebuie tu, sa faci o facultate''. Anii, au trecut...si anul asta baiatul face nunta. CE ma nelinisteste pe mine, e ca:a hotarat sa plece de acasa de la mama lui, desi normal era sa mearga din casa mea sau casa parintilor mei, care l-au crescut. Vin si va intreb:cum as putea schimba situatia asta?Oare, ar trebui sa nu particip la evenimentul cel mare?E singurul meu copil, sange din sangele mele...si constat cu stupoare, ca mai aproape de mine e , fiica mea (desi e doar virtega...spun asta, ca sa intelegeti la ce ma refer). Voi cum ati reactiona?''

Alte intrebari de la anda190

* S-a asternut linistea ?!
* Scrisoare adresata...
* O stare de...