Ce este oare mai placut decat cand parintii isi iubesc copiii, iar acestia le ofera aceeasi afectiune la randul lor??Am intalnit multe cazuri in care parintii sunt neglijati de catre copiii lor si le intorc spatele precum unor straini.De multe ori acestia sunt abandonati in spitale sau azile de batrani.Altii sunt lasati singuri in casa,bolnavi si neputinciosi, traind cu speranta ca intr-o zi va aparea pe usa, acel/acea caruia i-a dat viata,l-a crescut,l-a educat si l-a ajutat spre a-si face un viitor.Pentru multi, o data cu trecerea timpului,parintii devin incomozi, deranjanti si plictisitori...uitand cu cata dragoste, grija si rabdare i-au crescut.Pe mine ma doare sufletul cand vad parinti parasiti si abandonati de catre copiii lor, lasand-ui intr-o singuratate chinuitoare,bolnavi si fara ajutor.Eu zic ca indiferent cum ar fi parintii nostrii, trebuiesc iubiti, respectati si ingrijiti atunci cand au nevoie.
Tu cat de mult iti iubesti parintii si cat de tare ii apreciezi?
error: Invalid URL!Sa ne iubim parintii
Atasamente
- Action Bar:
- Raspunsuri (57)
- Afisari (1894)
- Facebook Share
565 raspunsuri
Postat de Nicoleta20 la 17 septembrie 2011 - 20:40
Multumesc frumos Roberto ....la fel si tie.... parintii sunt cele mai scumpe fiinte fara ei nu am fi nici noi acum.... ne trebuie o viata intreaga sa le multumim pentru tot ceea ce suntem noi ... Cred ca am de la amandoi cate un pic.... i-am combinat ...;)
Postat de Nicoleta20 la 17 septembrie 2011 - 20:43
monita69
Parintii...un subiect destul de sensibil pentru mine...daca exista persoane in viata mea pe care le iubesc si le-as da si sufletul atunci acei oameni sunt parintii mei...Iii iubesc si ii ador...le multumesc din suflet ca in cei 22 de ani nu i-am auzit macar o data tipand unu la altu...le multumesc ca ne-au invatat sa iubim si sa fim buni...ca mereu ne-au spus sa impartim tot ce avem..le multumesc ca au incercat si chiar au reusit sa ne tina pe noi 3 uniti..stiti foarte bine ca sunt anumiti parinti care poate fara sa vrea intervin intre frati si atunci relatia dintre ei se raceste...
Nu am fost copii model..recunosc am facut zeci..sute de prostii...dar mereu ei au fost acolo sa ne explice ca nu am facut bine
In adolescenta ei Da au plecat in strainatate pentru a ne oferii mai mult decat se putea in Romania...au fost departe de noi ..mai ales de mine...era perioada in care aveam cea mai mare nevoie de ei...
din dragostea mare pe care le-o purtam nu am vorbit...am lasat ca dorul de parinti si lipsa sfaturilor si a imbratisarii lor sa ma doboare...am cazut ...am cazut rau...si m-am ridicat tot datorita lor...datorita ochilor lu tata care ma implorau sa devin copilul care am fost candva..datorita mamei care nu dormea nopti gandinduse unde a gresit..de ce copilul lor este asa
M-am ridicat si am mers mai departe...le-am promis cu lacrimi in ochi ca o sa ii fac mandrii de mine......au fost...probabil inca mai sunt...dar cum am ajuns la varta in care am inceputsa iubesc asa cum ei mi-au spus iar i-am dezamagit..
dragostea mare m-a facut sa ma indepartez de ei...de frati...nu regret ca am iubit...dupa ce s-a terminat am invatat ca familia este cel mai important lucru pentru mine...si ca niciodata nu o sa ii las pentru nimeni...Imi iubesc mama..tatal..fratele si sora...acum am stat un an fara ei...am fost acasa...la nici o saptamana am decis sa ma intorc in tara...NU este strainatatea pentru mine...vreau sa imi petrec mai mult timp cu ei..ei merita...sunt fiintele care ma vor iubi indiferent de greselile pe care le fac...sunt oamenii care varsa lacrimi din suflet pentru mine...sunt oameni langa care eu acum pot sa spun ca ma simt protejata
la dracu...poate nu credeti dar am scris aceste randuri cu lacrimi in ochi
4133 raspunsuri
Postat de otrebor la 17 septembrie 2011 - 20:44
Nicoleta20
Multumesc frumos Roberto ....la fel si tie.... parintii sunt cele mai scumpe fiinte fara ei nu am fi nici noi acum.... ne trebuie o viata intreaga sa le multumim pentru tot ceea ce suntem noi ... Cred ca am de la amandoi cate un pic.... i-am combinat ...;)Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Postat de Nicoleta20 la 17 septembrie 2011 - 20:54
Realizezi cat esti singur, abia atunci cand simti ca sufletul iti plange intr-o disperare surda, iar langa tine nu e nimeni sa te stranga in brate, sa-ti spuna o vorba care sa-ti alunge tristetea, cineva care sa zugraveasca pe chipul tau macar un zambet fals. Pleci capul in jos , iar ochii tai se desprind mii de lacrimi amare , lacrimi ce desprind farame din inima ta....
Atunci stai singur in monotonia camerei, incercand sa gasesti o speranta, dar te intrebi pentru ce, pentru ce ti-ai mai dori sa te ridici de jos cand stii ca toate vor fi la fel...
Te intrebi,poate, cine e vinovat de toate astea, dar intrebarea ramane fara raspuns. Iti analizezi viata si iti dai seama ca in mare parte esti vinovat de tot ce ti se intampla, poate ca intr-un fel e valul vietii de a iti cere o plata pentru toate greselile pe care le-ai facut... iar tu nu mai poti schimba nimic, poate doar sa-ti accepti destinul asa cum e fara sa schimbi nimic....
Nu vrei sa mai suferi, nu vrei sa mai plangi cand te gandesti la viata ta , dar e inevitabil....
Tot ce stii sigur ca nu te va parasi nicicand, sunt lacrimile tale izvorate din dezamagire , suferinta pe care o porti in suflet... poate si amintirile in care simteai ca esti fericita... pentru ca toti ceilalti intr-o buna zi te vor parasi, te vor uita si te vor face sa suferi si poate ca, atunci cand ai vrea sa fie langa tine, nu vor fii....error: Invalid URL!
Atunci stai singur in monotonia camerei, incercand sa gasesti o speranta, dar te intrebi pentru ce, pentru ce ti-ai mai dori sa te ridici de jos cand stii ca toate vor fi la fel...
Te intrebi,poate, cine e vinovat de toate astea, dar intrebarea ramane fara raspuns. Iti analizezi viata si iti dai seama ca in mare parte esti vinovat de tot ce ti se intampla, poate ca intr-un fel e valul vietii de a iti cere o plata pentru toate greselile pe care le-ai facut... iar tu nu mai poti schimba nimic, poate doar sa-ti accepti destinul asa cum e fara sa schimbi nimic....
Nu vrei sa mai suferi, nu vrei sa mai plangi cand te gandesti la viata ta , dar e inevitabil....
Tot ce stii sigur ca nu te va parasi nicicand, sunt lacrimile tale izvorate din dezamagire , suferinta pe care o porti in suflet... poate si amintirile in care simteai ca esti fericita... pentru ca toti ceilalti intr-o buna zi te vor parasi, te vor uita si te vor face sa suferi si poate ca, atunci cand ai vrea sa fie langa tine, nu vor fii....error: Invalid URL!
Atasamente
6127 raspunsuri
Postat de monita69 la 17 septembrie 2011 - 22:10
Acelasi lucru iti doresc si tie Nicoleta...
180 raspunsuri
Postat de iani_sanremo76 la 18 septembrie 2011 - 01:42
Parintii sunt cele mai scumpe fiinte fara ei nu am fi nici noi acum.... ne trebuie o viata intreaga sa le multumim pentru tot ceea ce suntem noi .....ADEVARAT AI GRAIT NICOLETA.
Postat de iani_sanremo76 la 18 septembrie 2011 - 01:45
monita69
Parintii...un subiect destul de sensibil pentru mine...daca exista persoane in viata mea pe care le iubesc si le-as da si sufletul atunci acei oameni sunt parintii mei...Iii iubesc si ii ador...le multumesc din suflet ca in cei 22 de ani nu i-am auzit macar o data tipand unu la altu...le multumesc ca ne-au invatat sa iubim si sa fim buni...ca mereu ne-au spus sa impartim tot ce avem..le multumesc ca au incercat si chiar au reusit sa ne tina pe noi 3 uniti..stiti foarte bine ca sunt anumiti parinti care poate fara sa vrea intervin intre frati si atunci relatia dintre ei se raceste...
Nu am fost copii model..recunosc am facut zeci..sute de prostii...dar mereu ei au fost acolo sa ne explice ca nu am facut bine
In adolescenta ei Da au plecat in strainatate pentru a ne oferii mai mult decat se putea in Romania...au fost departe de noi ..mai ales de mine...era perioada in care aveam cea mai mare nevoie de ei...
din dragostea mare pe care le-o purtam nu am vorbit...am lasat ca dorul de parinti si lipsa sfaturilor si a imbratisarii lor sa ma doboare...am cazut ...am cazut rau...si m-am ridicat tot datorita lor...datorita ochilor lu tata care ma implorau sa devin copilul care am fost candva..datorita mamei care nu dormea nopti gandinduse unde a gresit..de ce copilul lor este asa
M-am ridicat si am mers mai departe...le-am promis cu lacrimi in ochi ca o sa ii fac mandrii de mine......au fost...probabil inca mai sunt...dar cum am ajuns la varta in care am inceputsa iubesc asa cum ei mi-au spus iar i-am dezamagit..
dragostea mare m-a facut sa ma indepartez de ei...de frati...nu regret ca am iubit...dupa ce s-a terminat am invatat ca familia este cel mai important lucru pentru mine...si ca niciodata nu o sa ii las pentru nimeni...Imi iubesc mama..tatal..fratele si sora...acum am stat un an fara ei...am fost acasa...la nici o saptamana am decis sa ma intorc in tara...NU este strainatatea pentru mine...vreau sa imi petrec mai mult timp cu ei..ei merita...sunt fiintele care ma vor iubi indiferent de greselile pe care le fac...sunt oamenii care varsa lacrimi din suflet pentru mine...sunt oameni langa care eu acum pot sa spun ca ma simt protejata
la dracu...poate nu credeti dar am scris aceste randuri cu lacrimi in ochi
Vei putea accesa forumul in momentul in care pozele tale sunt aprobate, momentan sunt in asteptare
Click aici pentru a adauga o poza.