Sclavia Moderna

SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie.

Servitutea moderna este o servitute voluntara, consimtita de multimea de sclavi care se târasc pe suprafata pamântului.
Ei îsi cumpara toti, la fel, marfurile care îi aservesc tot mai mult.
Ei alearga toti catre o munca tot mereu mai alienanta, care li se ofera printr-un consimtamânt generos, daca sunt suficient de cuminti.
Ei însisi aleg stapânii pe care îi vor servi. Pentru ca aceasta tragedie amestecata cu absurditate sa poata fi pusa în practica, a trebuit mai întâi ca sa li se extirpe membrilor acestei clase, orice urma a constiintei legate de exploatarea si alienarea ei. Iata deci strania modernitate a epocii noastre.

Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de serbii din Evul-Mediu sau de muncitorii primelor revolutii industriale, ne aflam astazi în fata unei clase total aservite, dar care nu stie acest lucru sau care mai degraba nu vrea sa-l stie.
Prin consecinta, ei nu cunosc revolta, care ar trebui sa fie singura reactie legitima a celui exploatat. Ei accepta fara crâcnire viata jalnica ce le-a fost construita. Renuntarea si resemnarea sunt sursele nefericirii lor.

Iata visul nefericit al sclavilor moderni care nu aspira, în final, decât sa se lase prinsi în hora macabra a sistemului de sclavie.

Pe masura ce-si construiesc lumea prin efortul muncii lor alienate, decorul acestei lumi devine închisoarea în care vor trebui sa traiasca. O lume sordida, fara gust si miros, ce poarta în ea mizeria modului de productie dominant.
Acest decor este într-o constructie fara sfârsit. Nimic nu e stabil aici. Reflectia permanenta a spatiului care ne înconjoara îsi gaseste justificarea în amnezia generalizata si în insecuritatea în care trebuie sa traiasca locuitorii sai. Totul trebuie refacut în asa fel încât sa reflecte cât mai bine imaginea sistemului:lumea devine pe zi ce trece tot mai murdara si mai zgomotoasa, precum o uzina.
Fiecare parcela din aceasta lume apartine statului sau unui particular. Apartenenta excusiva a pamântului, acest jaf social, se gaseste materializat în omniprezenta zidurilor de demarcatie, a portilor, gardurilor, barierelor si frontierelor...Sunt urmele vizibile ale acestei separatii care invadeaza totul.
Însa în paralel, unificarea spatiilor conform intereselor culturii de piata este marele obiectiv al tristei noastre epoci. Lumea trebuie sa devina o imensa autostrada, optimizata la extrem pentru a facilita transportul marfurilor. Orice obstacol, natural sau uman, trebuie distrus.
Habitatul în care se înghesuie aceasta masa servila este imaginea vietii fiecaruia din ei: acesta se aseamana cu custile, cu închisorile, cu cavernele. Dar spre deosebire de sclavi sau detinuti, exploatatii timpurilor moderne trebuie sa-si plateasca cusca pe care o locuiesc.

«Caci nu este omul cel ce a devenit anormal, ci lumea în care traieste.»

Atasamente

la data : 2012-09-24 17:06:41